(lipsa text)

Acest volum aduna la un loc diverse dialoguri pe care parintele Proclu Nicau le-a avut, in perioada 1995-2012, cu unii dintre vietuitorii manastirii noastre.  Parintele a ucenicit pe langa mari stareti ai monahismului romanesc: arhimandritul Cleopa Ilie si ieroschimonahul Paisie Olaru.  Experienta duhovniceasca a parintelui Proclu s-a imbogatit si prin viata sa de retragere.  Dupa Decretul 410 din 1959, cu binecuvantarea duhovnicului sau, parintele Cleopa, parintele Proclu, a ales viata de liniste.  Indeosebi dupa 1990, parintele a fost cautat, pentru sfat duhovnicesc, de multi preoti, monahi si mireni.  Convorbirea cu parintele Proclu este o intalnire cu simplitatea si discretia adevaratei vieti duhovnicesti, este o intalnire care aduce numai bucurie.

Ion Moraru s-a nascut in 1929, in Mindic, Basarabia. Dupa ocuparea Basarabiei de catre URSS, a facut parte din organizatia anti-sovietica „Sabia Dreptatii” din cadrul miscarii de rezistenta „Arcasii lui Stefan”. In 1947, la 18 ani, a fost arestat, iar in 1950 a fost condamnat la 25 de ani inchisoare, dintre care 10 ani munca silnica. Dupa 1956, a fost eliberat in urma unui decret al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS de eliberare a detinutilor politici.

Dupa caderea comunismului, Ion Moraru a publicat trilogia auto-biografica „Pustiirea. Treptele infernului. Fata cu miros de busuioc”, care sta alaturi de celelalte carti ale izbanzilor demnitatii romanesti in fata colosului sovietic precum 20 de ani in Siberia a Anitei Nandris-Cudla, Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica a lui Radu Marculescu ori marturiile adunate in volumul Sa nu ne razbunati de monahul Moise de la Manastirea Oasa.

Unde este smerenie, sunt de toate. Unede nu este smerenie, nu este nimic. Sfinţii părinţi de peste tot confirmă acest adevăr.

Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Manastirea Rila este, fara dar si poate, cea mai vestita lavra a Balcanilor.  O comoara nepretuita nu doar pentru poporul bulgar, ci si pentru intreaga crestinatate ortodoxa.

Stand neclintita sub varfurile maiestuoase ale muntilor Rila, cercetata de milioane de inchinatori si de turisti din intreaga lume, sustinuta cu osteneala si rugaciunea fratiei monahale, Manastirea Rila intruchipeaza spiritul credintei ortodoxe a Balcanilor.  Aici, pelerinul poate sa ajunga la esenta credintei crestine, deschizandu-si sufletul catre valorile spirituale autentice, razbatatoare pururea peste veacuri...

Infricosator este pacatul, dar inca si mai in­fricosatoare este nepocainta…  Diavolul stie aceasta, iar dupa ce izbuteste sa‑l atraga pe om intr‑un oarecare pacat, cu inzecite puteri se sileste apoi sa‑l indeparteze pe cel pacatos de pocainta si spovedanie.  Doua din­tre cele mai eficiente metode sunt amanarea si rusinea.  Cel care amana pocainta nu face decat sa ridice un zid intre el si Dumnezeu.  Amanarea pocaintei este precum amanarea tratarii unei boli trupesti care ajunge, astfel, de nelecuit...

Aceasta carte ne invata nu doar cum sa ne marturisim pacatele inaintea duhovnicului, inlaturand astfel cea mai importanta piedica din calea fericirii noastre de pe pamant si din vesnicie, ci si cum sa ne apropiem de Dumnezeu si de Biserica – aceasta adevarata bolnita a su­fle­telor –, intr‑o vreme in care pacatul ii este prezentat crestinului drept virtute.

Iubirea schimba omul, abia trecandu-i pragul inimii. Atingerea iubirii schimba totul in jur, il cuprinde pe om in intregime, il face prizonier. Uneori noi ne supunem iubirii. Alteori insa cucerim prin iubirea noastra lumea si iubirea ne dezvaluie inaltimea duhului!

Patima este cea care il transforma pe om in rob al iubirii. Patima este umilitoare si distrugatoare. Patima aduce intuneric si chinuri, insufla frica si pricinuieste suferinta. Multi poeti scriu despre aceste „Suferinte zadarnice ale iubirii” (A. S. Puskin).

Acelasi poet recunoaste despre patima: „Sufletul este vatamat de tine”. Patima chiar este o vatamare, ranire, inrobire si, in cele din urma, o boala a sufletului.

Nu exista o patima mai cunoscuta decat patima iubirii. In Biblie ea este recunoscuta drept „tare”, fiind elogiata de pictori si poeti, descrisa in povesti, romane, poezii. Ea este patima cea mai de pret pentru om. De dragul ei el este gata sa sacrifice totul. Totodata, patima iubirii nu se identifica cu obiectul dorintei arzatoare, caci toti inseteaza dupa iubire, nu dupa suferinte. Toti oamenii vor sa iubeasca si sa fie iubiti, aceasta fiind una dintre nevoile de baza ale personalitatii. Cum se intampla sa ravneasca dupa dragoste si sa ajunga in capcana patimii? In loc de bucurie si fericire sa primeasca suferinta, frica, dezamagire, tristete si deprimare? Vom incerca sa gasim raspunsul la aceste intrebari deloc facile.

In aceasta carte sunt adunate pentru prima data vietile, minunile si povetele duhovnicesti ale marilor Stareti rusi, incepand cu Sfantul Nil Sorski si pana la marii Stareti ai veacului XX.

Din umbrele ultimelor doua veacuri si jumatate, soboarele Cuviosilor si Dreptilor Sfintei Rusii rasar inaintea cititorului atat in plutirea lor pe marea vietii pamantesti, cat si din neinviforatul liman al vesnicei odihne si mijlociri inaintea lui Dumnezeu pentru omenirea patimitoare.  In aceasta carte, dintre zidurile Radonejului si Sarovului, din chiliile Optinei si Pecerskai, din pustietatile Solovetului si Valaamului, nevointe si lupte pe nevazutele campuri de batalie, pilde ziditoare si indrumari ne ies in intampinare ca nenumarate maini de ajutor, ne invaluie ca o multime de priviri calde.

Sa ne deschidem, asadar, inimile spre a primi intelepciune si putere, lumina si bucurie, caldura si ravna duhovniceasca de la MARII STARETI RUSI.

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.