Iubire si daruire. Pilda samarineanului milostiv

Format: 21x21 cm
ISBN: 978-973-99112-5-2
Status: in stoc

Iubire si daruire. Pilda samarineanului milostiv

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Via
Numar de pagini: 32

În iubirea de Dumnezeu şi de aproapele sunt cuprinse toate poruncile, toate legile, fiindcă un om care iubeşte nu poate să facă rău altui om. Este mare bucurie să putem aduce zâmbetul pe o faţă întristată, să putem aduce speranţa unde este deznădejde, să putem aduce lumină unde e întuneric. Prin “Pilda samarineanului milostiv”, Domnul Iisus Hristos ne arată că iubirea şi dăruirea nu ţin de locul sau ţara în care trăim, nu ţin de religie sau culoarea pielii, nu ţin de bogăţie sau de sărăcie, ci ţin doar de calitatea de a fi OM. Numai un om care iubeşte omul poate spune că Ȋl iubeşte pe Dumnezeu, Care ne iubeşte pe toţi, indiferent cine suntem şi unde locuim şi Care ne îndeamnă: “Fiţi lumină a lumii prin gânduri, cuvinte şi fapte bune!”

Pret: 16.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Culegerea de articole publicate in anii 1920-1930 de Ion I. Mota, fondator, alaturi de Corneliu Zelea Codreanu, al Legiunii Arhanghelului Mihail, cuprinde cele mai reprezentative scrieri ale liderului legionar cazut in razboiul civil din Spania, ca voluntar in armata anticomunista a generalului Franco (1937).

      Povestea acestui volum se identifica parca cu aceea a tuturor cetatenilor romani care au fost persecutati, incarcerati sau ucisi in cei 45 de ani de totalitarism comunist. Un exemplar din precedenta editie, cea din 1940, a apartinut lui Virgil Procopovici, nepotul marelui sociolog de talie internationala, profesorul universitar Traian Braileanu, la randul lui exterminat in 1947 in penitenciarul Aiud. In 23 ianuarie 1941, Virgil Procopovici a ingopat volumul, impreuna cu un numar impresionant de carti, documente, carti postale si insigne. La doua zile dupa aceasta, in urma inlaturarii Miscarii Legionare de la guvernare, Virgil Procopovici a fost arestat si condamnat de regimul de dictatura al lui Ion Antonescu. Eliberat in 1944, Procopovici nu s-a putut bucura prea mult timp de libertate, fiind arestat in 1948, impreuna cu alte zeci de mii de camarazi. Desi supus la anchete si torturi inimaginabile, el nu a divulgat niciodata locatia depozitului de carti si documente.

      Dupa 58 de ani, in 1999, grav bolnav si simtindu-si sfarsitul aproape, Virgil Procopovici a chemat un grup de camarazi, si ei fosti detinuti politici, destainuind-le locul depozitului ingropat in 1941. Dupa multe peripetii, intregul depozit a fost recuperat, si odata cu el si volumul.

      Trebuie stiut ca, inainte de 1989, simpla detinere sau consultare a acestei carti intra in categoria delictelor penale grave. Foarte multi cetateni au suportat consecintele detinerii unor astfel de carti, luand drumul Canalului, al penitenciarelor politice, unii din ei nemaiintorcandu-se nicicand la familiile lor. Odata capturate cartile erau distruse chiar de autoritatile de resort, putine exemplare din fiecare opera intrand in fondurile secrete, la care nu aveau acces decat specialistii obedienti regimului totalitar.

      In ce priveste “Craniile de lemn”, ultima editie aparuta in tara a fost cea din 1940. Ulterior au mai aparut in exil, la initiativa lui Horia Sima, cateva editii, in limba romana si in limbi de circulatie universala. In fine, prin aparitia volumului de fata, editorul doreste restituirea catre publicul si specialistii din Romania a unei lucrari care va ajuta la crearea unei imagini complete, nepartinitoare, asupra complexului context politic, social si de curente ideologice care a caracterizat Romania interbelica.

Cranii de lemn - Lipsa autor
Via
15.00 LEI
  Cumpara

Carti scrise de acelasi autor

    • Ceasul morţii este înfricoşător pentru orice om. Moarte nu este înfricoşătoare pentru că părăsim această lume, de care am fost legaţi, ci pentru că intră în lucrare diferite taine, pe care mai înainte nu am putut să le percepem datorită grosimii organelor de simţ ale trupului. În acel moment critic, omul, fără să-şi fi programat ceva, îşi înţelege foarte bine sinele. Întreaga sa viaţă, pe care a trăit-o, îi este înfăţişată ca pe un ecran de cinematograf. Sfântul Ioan Scărarul spune că cei mândri, care credeau că sunt nepătimaşi, „şi-au văzut sărăcia (de virtute) în ceasul ieşirii din viaţă”30. Adică cei mândri îşi văd atunci sărăcia lăuntrică a sufletului. Cu atât mai mult cei care au făcut multe alte fapte, care sunt săvârşite prin puterile sufletului şi trupului. Un Stareţ contemporan spunea că,
      în clipa morţii, vom vedea şi cea mai neînsemnată faptă pe care am făcut-o în viaţă, după cum putem vedea într-o fracţiune de secundă o mică impuritate într-un pahar cu apă.
      Însă frica dinaintea tainei morţii constă în aceea că, pentru om, începe o nouă viaţă. Fireşte, aceasta are legătură şi cu starea veşnică a sufletului şi a trupului. Potrivit Cuviosului Teognost, clipa morţii este o nouă naştere, de vreme ce omul, mai ales cel
      drept, iese ca dintr-un al doilea pântece întunecos, şi se îndreaptă spre cele imateriale şi luminoase. De aceea ne sfătuieşte ca omul să se bucure pentru că trece, prin moarte, la bunătăţile cele nădăjduite. Pe lângă acest lucru, ne sfătuieşte că omul trebuie să
      fie cu luare aminte la „dracii necinstitori, care dau târcoale în jurul nostru”, care urmăresc până în ultima clipă să-i facă rău.

watch series