Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufletești” de­spre care vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul și care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovnicești cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la Sfinții Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de față vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate și asupra medicamentelor duhovnicești pe care le propune împotriva ei Tradiția Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Mantia purpurie

O poveste despre creștinii din primele veacuri

Romanul aduce la viaţă povestea unor oameni ca noi, puşi la un moment dat să aleagă între confortul trecător al lumii acesteia, cu toată slava ei deşartă, şi slava veşnică a vieţii viitoare.
Autoarea zugrăvește cu talent imaginea unei epoci de o mare adâncime duhovnicească, ale cărei roade sunt mucenicii Bisericii primelor veacuri. Firul epic surprinde subtil trezirea duhovnicească a eroilor şi urcuşul lor spre Cer în mijlocul unei societăţi care, neprimindu‑L pe adevăratul Dumnezeu, este cuprinsă de haos, confuzie generală şi frică.
Cu toate că acţiunea romanului se petrece în Anti­chitate, în Imperiul Roman, întâmplările nu sunt deloc străine de atmosfera și contextul „imperiului global” al secolului al XXI‑lea.

Mantii purpurii, de oameni făcute,
cum vă prefaceți în nimic,
ca toate cele ale lumii acesteia!

Cu toții ne vom fi întrebat cum a fost viața Maicii Domnului, cum vedea ea lucrurile, cum o priveau oamenii din jur, cum o primea toată făptură. Oare cum a venit pe lume, cum a fost viața ei Templu, cum a primit nașterea preaminunată, cum L-a crescut cu dragoste înfiorată pe Fiul ei, cum a îndurat răstignirea, cum a trăit după aceea?
Cartea de față ne propune câteva povestiri inspirate de poveștile din bătrâni, descoperindu-ne, pas cu pas, gingășia nesfârșită a vieții Maicii Domnului. Este un răstimp de care avem nevoie într-o lume tot mai lipsită de răbdare, dar grabnică în a oferi imaginației noastre lucuri mai puțin folositoare.
Copiii se pot apropia ușor de poveștile cu prunci și copilandri, cu gâze și flori, cu o zidire îndulcită de prezența blândă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Dar și cei mari se pot întoarce la nevinovăția copilăriei prin lectura acestor povești de suflet.

În aceste vremuri, umanitatea trece printr-o schimbare profundă, poate una radicală, dar în același timp neclară, deoarece nu înțelege ceea ce i se întâmplă sau cum va arăta lumea în viitorul apropiat. Schimbarea privește toate sectoarele culturale, lumea ideilor, credința, normele, valorile. Această revoluție este rezultatul unui conglomerat de puteri științifice, tehnologice, economice, care se sustrage puterii po­litice și dezintegrează unitatea umanității. Morala este evident captivă în această bulversare globală. Omul se află tot mai mult într-o stare de conflict atât cu natura înconjurătoare, cât și cu semenul său. S-a ajuns la robotizarea individului, proces accelerat mai ales în perioada pandemică, care se consolidează, frontiera dintre om și mașină devenind insesizabilă: bun venit în noul spațiu Schengen! 
Nu mai știm ce este viața interioară, nici cea privată.  Inteligența artificială a confiscat noțiunile de „conștiință” și „interioritate” și le‑a definit în termeni simpli comportamentali: le putem imita prin mașini. Fără a mai detalia toate aceste concepte care contribuie din plin la configurarea inte­riorității fiecăruia dintre noi și a formatării societății din care facem parte, în această carte încerc să arăt cum am ajuns, o parte dintre noi, să ne ignorăm propria interioritate și mai ales sub ce forme subtile ne-am îndepărtat de Dumnezeu. 
În acest sens, așezând icoanele alături de emoticoane, sau chiar invers, sper că voi putea convinge o parte dintre cititori că trebuie să facem față unei normalități capabile de orice, în care imaginea este bună la toate, dar în care privirea ajunge să‑și piardă... vederea. 
Pr. Emanoil Băbuș

„Cu ajutorul parastaselor si pomenirilor ni se aminteste de moarte, de zadarnicia lucrurilor din aceasta lume, de viata vremelnica si de cea vesnica, dar suntem indrumati, totodata, si catre virtute si vie­tuirea virtuoasa, suntem incurajati spre fapte de generozitate si binefaceri si, in general, spre sporirea in bine si inaintarea spre desavarsire.  Prin ele Biserica isi invata fiii adevarata iubire de intelepciune crestina, propovaduieste «cu glas inalt» (Pild. 9, 3) nemurirea su­fletului si inceputul dupa moarte al unui nou stadiu al vietii, nesfarsit si nemarginit.”

Sfantul Nectarie de Pentapole

Această carte analizează factorii care contribuie la dezvoltarea relației armonioase dintre părinţi şi copii. Aparent, nu este loc pentru dileme: unul e părinte, celălalt e copil – se ştie că un copil trebuie să‐şi asculte părintele şi să‐l respecte, iar părintele, ca un bun grădinar, îl va instrui în direcţia bunelor deprinderi şi‐i va dezrădăcina toate înclinaţiile sau comportamentele rele. Totuşi, realitatea este mult mai complicată: adesea, copilul refuză să se supună şi să urmeze îndemnurile părintelui său. Iar părintele, în loc să‐l înţeleagă şi să‐l susţină, se enervează, ţipă sau îl ameninţă...
Și atunci, cum să‐ţi păstrezi dragostea faţă de copil în timp ce dai dovadă de stricteţe şi îţi impui părerile? Cum să facem în aşa fel încât părinţii şi copiii să se simtă aliați, nu luptători de părți opuse ale baricadei? La aceste întrebări şi la altele de același gen va răspunde cartea de faţă, accentuând faptul că acceptarea copilului ca pe un dar al lui Dumnezeu îi va ajuta pe părinţi să construiască relaţii cu adevărat armonioase în familie.
Elena Morozova

Petrecute în urma cu doua milenii pentru noi şi pentru a noastrα mântuire, evenimentele centrale ale vietii Domnului nostru Iisus Hristos sunt retraite in fiecare an de catre creştini. An de an, la Naşterea Domnului, la Înviere, la Cincizecime ori la Înaltare, Biserica se face, prin pregatire duhovniceasca şi praznuire liturgica, partaşa aievea acestor fapte mântuitoare ale lui Dumnezeu, petrecute în istorie, dar veşnic actuale. Chemati suntem mereu sa adâncim semnificatia lor prin întelegere şi participare. 
Cuvintele la zile mari ale Mitropolitului Antonie Plamadeala ne vin în întâmpinare pe calea nu uşoara a desluşirii tainelor mântuirii. Mari praznice ale creştinatatii sunt abordate din diferite unghiuri, pentru a aduce înaintea cititorului o imagine cât mai ampla şi mai cuprinzatoare a respectivei sarbatori. Util oricarui creştin interesat de propria mântuire, volumul constituie de asemenea un pretios instrument în lucrarea pastorala a slujitorilor Sfântului Altar.