Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Țepoșii din mare este o poveste despre curaj, îndrăzneală, aventură și în același timp despre exemplul cumpătării. Țepoșii din povestea noastră sunt diferiți, asemeni copiilor: unii sunt dornici să exploreze cu orice preț fără să țină cont de primejdii, alții sunt mai rezervați și analizează atent situațiile; unora le place să fie în centrul atenției, altora, dimpotrivă. Dar, în fiecare există o sămânță ascunsă de aventură care va ieși la un moment dat la iveală.

Te invităm să iei parte la întâmplările din această poveste alături de arici verzi, roșii, albaștri ori violeți.

Spirit care cunoaste proba desertului si a unor scenarii paideice petrecute aici si aiurea, cu patosul increcarilor in tot atatea experiente pastorale, slujitor al Mintuitorului nu doar in lumea mundana si impartindu-se cu egala iubire de semeni intre Biserica, scoala si strada, Constantin Valer Necula este, in egala masura, preot, dascal si poet.  Nu stiu daca este la mijloc o succesiune de roluri si nici daca, in cazul in care ar fi, ordinea nu poate fi exact inversa, sau daca nu cumva, pentru a face de prisos conventiile mai degraba didactice, altul este adevarul: fiecare parte are forta intregului deodata cu celelalte, multuplul este cel ce instituie si da putere a ceea ce numim unu.

In rolurile complementare pe care, prin firea sa, le traieste fie in spatiul saturat de sacru al Bisericii, fie in cele al cetatii in care trenscendentul coboara, pentru a invoca un gind blagian, poezia reprezinta insa, pentru Constantin Valer Necula, Grundul propriei fiinte.  Vorbele sale, aproape oriunde ar fi rostite, dar si comunicarea sa nonverbala au, implicit, o urzeala eminamete poetica, aici avindu-si obirsia, poate, vraja discursului sau atat de fascinant prin simplitatea profunda a lexicului si a constructiilor incarcate de emotie si sapiential.  Trasaturi potentate, desigur, de formatia sa teologica, o structura care, atunci cand fecundeaza straturile de adancime ale culturii poersonale, poate genera un fel de discurs indragostit.

Ion Dur 

Sunteti de acord, probabil, cu faptul ca cei aflati la varsta de mijloc vor trece inevitabil printr-o anume criza.  Insa aceasta nu inseamna, daca te afli in perioada varstei de mijloc si constati ca nu treci printr‑o criza, ca nu esti un om normal.  Totusi, ma indoiesc ca un om poate trai la varsta a doua fara a avea momente de reflectie serioasa.  Aceasta reflectie urmeaza sa aduca la suprafata numite sentimente dureroase legate de imbatranire si de moarte, trezind vesnicele intrebari despre sensul si scopul vietii.  Sunt viata ta, casatoria ta si familia ta ceea ce ti‑ai dorit sa fie?  Sau amani ameliorarea lor pentru un indefinit maine?  Felul in care raspunzi acestor meditatii se va face neindoielnic simtit in viata familiei tale.

Daca vrei sa evoluezi si sa‑ti imbunatatesti viata de familie, indiferent cat de buna este deja, pentru a face din experienta varstei de mijloc o cale de intrare intr‑un mod de viata mai multumitor, atunci aceasta carte ti se adreseaza tie, chiar daca in clipa de fata nu traiesti in mod constient nici o criza.

Pr. Filoteu Faros 

Cel putin doua intrebari par sa merite o atentie aparte , inainte de lectura cartii de fata : prima, referitoare chiar la titlul romanului. Ce l-a facut pe autor sa aleaga pentru primul sau roman titlui Ultima Ora ? Aceasta intrebare ne duce cu gandul la un roman mult mai celebru , si anume , la Ultima noapte de dragoste, intaina noapte de razboi si ne face sa ne intrebam daca C.Virgil Gheorghiu , omul cu un al saselea simt, cel al primejdiei, nu avea,inca de la aceasta varsta tanara, presentimentul ultimului ceas de tihna si de calm inaintea unei perioade tulburi, teribile,care avea sa-i transforme si pe plan personal viata intr-una aproape normala,intr-o alta de-a dreptul dramatica,inimaginabila atunci.

A doua intrebare este daca Ultima Ora e o prefigurare a romanului de mare succes, Ora 25 ?

Putem spune ca intr-o oarecare masura am raspuns deja. Indiscutabil ,asa este. Tema orei si succesiunea logica a acesteia fac o punte peste toate scrierile intermediare ale autorului, trasand o curba ascendenta de maturizare foarte rapida.

Din considerente biografice si bibliografice, nu ar fi drept ca acest prim roman al scriitorului sa lipseasca din bilioteca niciunui admirator al sau.

Insa acestea nu sunt singurele motive pentru care editura noastra a hotarat reeditarea sa. Cititorul atent le ve descoperi fara mare dificultate pe toate celelalte,inclusiv ineditele trimiteri teologice deja prezente.

Tinta noastra trebuie sa fie: cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui (v. Mt. 6, 33), adica implinirea poruncilor lui Dumnezeu, Care ne curateste de patimi si ne daruieste odihna si nadejdea mantuirii din negraita iubire de oameni dum­ne­zeiasca, nu din faptele noastre, deoarece chiar daca am savarsi toate cele poruncite noua, trebuie sa ne socotim slugi netrebnice (v. Lc. 17, 10). Si atata timp cat ne aflam inca in patimi, trebuie neaparat sa ne oste­nim pentru a smulge din inima noastra neghinele.

Nu trebuie sa nazuim insa spre a ajunge in scurta vreme la nepatimire si la odihna: pentru aceasta este nevoie de vreme, de oste­neala si de ajutorul lui Dumnezeu. Tot ce se dobandeste in scurta vreme piere degraba.

Nu te trandavi si nu te tulbura, ci incre­din­teaza-te voii lui Dumnezeu.

Sfantul Macarie de la Optina

Cartea de fata reprezinta editia a doua a antologiei Sfaturi pentru mireni, aparuta pentru prima data in 2011.

In Biserica noastra Ortodoxa, teologia si viata spirituala sunt intr-o stransa legatura.  Dogma si morala se intrepatrund.  Nu se poate vorbi de viata duhovniceasca dreapta fara credinta ortodoxa, iar marturisirea acesteia presupune o viata curata.  Devierea de la una se rasfrange de obicei in alunecarea din cealalta.