Jurnalul ultimului duhovnic de la Optina. Viu este Domnul si viu este sufletul tau

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-136-758-3
Status: in stoc

Jurnalul ultimului duhovnic de la Optina. Viu este Domnul si viu este sufletul tau

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Sophia
Numar de pagini: 320

Dintre cele trei caiete ale lui Nikolai Beliaev (1888‑1931), viitorul ieromonah Nikon și ultimul duhovnic al Mănăstirii Optina înainte de închiderea ei în 1927, canonizat în 1996, s‑a păstrat numai unul, din care lipsesc paginile de început. Însă și numai pe temeiul textului păstrat ne putem alcătui o imagine grăitoare a căutărilor vi­itorului stareț, a primilor lui pași în viața ascetică, a extraordinarei legături dintre el și îndrumătorul său duhovnicesc.
Înaintea cititorului se înfățișează două chipuri stră­lucitoare: egumenul și duhovnicul schitului Optinei – Cuviosul Varsanufie și, pe de altă parte, tânărul căutător al Adevărului, hotărât să meargă pe calea cunoașterii Lui nu doar cu rațiunea, ci și cu fapta.
Cugetările din jurnal ale viitorului mare duhovnic și cu atât mai mult povețele Starețului Varsanufie reprezintă una dintre ultimele pagini ale nepreţuitei tradiții ascetice ortodoxe: a luptei cu patimile, a lucrării poruncilor evanghelice, a rugăciunii…
În ediția de față, acestei rare mărturii i se adaugă câteva cuvinte de învățătură ale Starețului, care ne ajută să‑i înțelegem deplina însemnătate pentru creștinii trăitori în lumea de astăzi.

Ediția de fața face parte din volumul "Jurnalul ultimului duhovnic de la Optina" apărut la Editura Sophia în 2005.

Pret: 25.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Iisus este curăția, lumina, sfințenia de care nu se atinge, nici nu se apropie nimic urât mirositor, păcătos. De aceea, singura șansă este aceea de a alerga spre Hristos, de a‑L apuca de picioare, de a nu‑L lăsa și de a sta lângă El. Domnul să ne fie în inimă, și gândul – tot acolo. Și când păcatul te ademenește – alergi înăuntru, acolo unde e Hristos, și nu te depărtezi de El. Gânduri îți dau târcoale, zbiară ca niște lei înfuriați, dar nu se pot apropia, pentru că se tem numai de Domnul; de tine nu le este frică, oricât de curajos ai fi. Oricât de mult ai crede în tine, oricât te‑ai strădui, nu poți nimic. Doar aleargă spre Hristos, închide ochii și rămâi la picioarele Lui. Gândurile umblă de jur‑împrejur, se întărâtă, dar nu se pot apropia și pleacă. O altă cale nu există.
      Cel mai important este Hristos. Rugăciunea – de dragul lui Hristos, ascultarea – de dragul lui Hristos, nevoințele – de dragul lui Hristos, lectura – de dragul lui Hristos, slujbele – de dragul lui Hristos. Dacă nu e Hristos, toate acestea – raportate la veșnicie – nu sunt nimic altceva decât niște activități lipsite de conținut, căci în veșnicie putem intra numai cu Hristos – El este viața veșnică. Toate celelalte sunt goale. Atunci când rugăciunea se face în inimă, nu mai spui niște cuvinte, ci te adresezi direct Persoanei Sale. La fiecare rugăciune, la fiecare îmbinare de cuvinte, ai o întâlnire. Orice lucrare duhovnicească trebuie să ducă la Hristos. Altminteri se transformă într‑o practică duhovnicească oarecare, în tehnici care s‑ar putea să ne aducă reușită parțială, dar vor fi străine de desăvârșire, pentru că aceasta e posibilă numai întru Hristos. „Doamne, Iisuse Hristoase...” și El vine. Neîncetat El. Acesta este scopul rugăciunii. 

    • Sufletul tuturor îndeletnicirilor în Domnul este luarea‑aminte. Fără luare‑aminte toate aceste îndelet­ni­ciri sunt sterpe, moarte. Cel ce voieÈ™te să se mântuiască trebuie să‑și rânduiască viaÈ›a în aÈ™a fel ca să poată păstra luarea‑aminte la sine nu numai în însingurare, ci chiar È™i în împrăÈ™tierea în care împrejurările îl trag uneori împotriva voinÈ›ei sale. Frica de Dumnezeu să tragă în cum­păna inimii mai greu decât toate cele­lal­te simÈ›iri: atunci va fi uÈ™or să păs­trezi luarea‑aminte la sine atât în li­niÈ™­tea chiliei, cât È™i în mijlocul zarvei care te împresoară din toate părÈ›ile.

      Vin, mai cumplite decât valurile potopului care a înghiţit cândva întreaga lume pierzând tot neamul omenesc, vin valurile minciunii şi întunericului, înconjoară lumea din toate părţile gata să o înghită, stârpesc credinţa în Hristos, surpă împărăţia Lui pe pământ, înăbuşă învăţătura Lui, vatămă obiceiurile, tâmpesc şi nimicesc conştiinţa, întinzând domnia atotrăului stăpânitor al acestei lumi.

      Unde este acea fericită arcă asemenea cu arca dreptului Noe, unde să putem scăpa de valurile ce năvălesc din toate părţile, unde să putem afla mântuire neîndoielnică? Arca aceasta e Sfânta Biserică, ce pluteşte peste valurile potopului duhovnicesc şi în noaptea întunecoasă, înviforată, cumplită, este călăuzită cu seninătate şi tărie în calea sa de către luminătorii cereşti: scrierile sfinţilor bineplăcuţi ai lui Dumnezeu. Strălucirea acestor luminători cereşti nu poate sâ€�o ascundă nici o negură, nici un nor. Arca va ajunge la limanul veşniciei fericite, aducânduâ€�i cu bine acolo pe toţi cei ce iâ€�au încredinţat mântuirea lor.

    • Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas
      Anul aparitiei 2011

      Cele mai frumoase rugăciuniale Sfântului Efrem Sirul, alcătuite de Sfântul Teofan Zăvorâtul după asemănarea Psaltirii

      După cum Sfântul David este cu deosebire psalmist între Proroci, şi Sfântul Efrem este cu deosebire rugător între Sfinţii Părinţi. Acest Sfânt Părinte poate fi numit, pe bună dreptate, Psalmistul creştinătăţii. În Psalmi, pe lângă rugăciuni avem dogme, avem istorie, avem morală. Toate lucrurile acestea le găsim şi în cartea de faţă, care cuprinde rugăciuni alese din scrierile Sfântului Efrem, după numărul Psalmilor. Am urmărit ca fiecare rugăciune să cuprindă ceva deosebit. Cel care citeşte cu luare‑aminte va băga de seamă lucrul acesta, cu toată aparenta monotonie a stilului – însă chiar şi cel căruia unele rugăciuni i se vor părea monotone trebuie să le citească fără plictis, aşa cum nici cel căruia îi place să se roage nu se plictiseşte să repete de nenumărate ori: „Doamne, miluieşte!” sau „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte‑mă pe mine, păcătosul!”
      Dorim din toată inima ca oricine va deschide această Psaltire să afle mereu în ea lucrurile de care are nevoie potrivit stării duhului său: fie povaţă, fie umilinţă duhovnicească, fie însufleţire, fie mângâiere şi îmbărbătare. Pentru rugăciunile Sfântului Părintelui nostru Efrem Sirul să ne dăruiască tuturor lucrul acesta Domnul. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

watch series