Evanghelia spune: Toate cate voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea, iar intelepciunea populara glasuieste: Dar din dar se face rai.  Ge­ne­rozitatea, marinimia, darnicia incalzesc sufletele, ajutandu-le sa infloreasca si sa aduca roade care vor ramane in vesnicie, facandu-le placute inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor – iar exemplele acestei vir­tuti sunt deosebit de folositoare pentru copiii nostri, care au mare nevoie de asemenea „vaccinuri” duhovnicesti impotriva dezbinarii si racelii ce ame­ninta mereu lumea.  Plina de acest duh al cuminteniei si nobletei su­fletesti, povestirea de fata se vrea a fi un mic indemn la bunatate, compasiune si ajutor pe care fiecare dintre noi le putem oferi semenilor nostri.

O interpretare pe intelesul copiilor si nu numai. Aceasta Biblie ilustrata se adreseaza tuturor celor ce vor sa inteleaga, intr-o maniera placuta scrierile biblice.

Varsta recomandata: de la cel mai mic la cel mai mare.

(lipsa text)

(lipsa text)

Poveştile celor 12 prinţese şi împărătese sunt:

• - Prinţesa Apolinaria
• - Împărăteasa Teodora a II-a
• - Prinţesa Drosida
• - Alexandra, Împărăteasa
• - Împărăteasa Elena
• - Cneaghina Fevronia
• - Împărăteasa Ana
• -  Împărăteasa Irina
• - Prinţesa Casdoas
• - Nana, Împărăteasa Georgiei
• - Teodora, Împărăteasa lui Iustinian
• - Împărăteasa Teofana

Rugaciunea este dovada personalitatii mele, inzestrate cu ratiune, a faptului ca sunt creat dupa chipul lui Dumnezeu. Este zalogul viitoarei mele indumnezeiri si fericiri. Eu din nimic am fost creat, nimic sunt înaintea lui Dumnezeu, ca unul care nu are nimic al sau, dar, dupa mila Lui, sunt o persoana, am ratiune, inima, vointa libera si datorita ratiunii si a libertatii mele prin adresarea inimii mele catre El eu pot spori treptat in mine nemarginita Lui imparatie, treptat, din ce in ce mai mult pot inmulti in mine darurile Sale, pot lua din El, ca dintr-un Izvor pururea curgator, nesecat, tot binele – duhovnicesc si trupesc, mai ales – duhovnicesc. Rugaciunea imi insufla ca eu sunt chipul lui Dumnezeu (vezi: Facerea 1, 26, 27), ca prin starea cea smerita si plina de recunostinta a sufletului meu inaintea lui Dumnezeu, prin vointa mea cea libera eu, sporind la nesfarsit darurile (duhovnicesti) ale lui Dumnezeu, pot, astfel, la nesfarsit sa ma desavarsesc si sa sporesc la nesfarsit asemanarea mea cu Dumnezeu, fericirea mea cereasca, careia ii sunt menit.

Acest sfant, unul dintre cei mai noi sfinti canonizati de Biserica Greciei in acest secol, s-a nascut in anul 1846, in Silivria Traciei, din parinti saraci, dar foarte evlaviosi. Din boteza primit numele Anastasie, bucurandu-se din prunciede o aleasa educatie crestineasca.Dupa primii ani de scoala, Anastasie este trimis sa invete la Constantinopol, unde studiaza teologia si scrierile Sfintilor Parinti. Aici sufletul sau incepe sa-l descopere pe Hristos in inima sa prin rugaciune, prin citirea cartilor sfinte si prin cugetarea la cele dumnezeiesti.

Aceasta carte, tradusa acum ­pentru intaia oara in romaneste, are la baza nu doar hagiografii, ci si o documentare istorica riguroasa, fiind o fresca vie a unor realitati de la sfarsitul primului mileniu crestin, realitati ce vor influenta decisiv spatiul sud‑dunarean din proximitate.  Autorul cartii, ar­himandritul Sera­fim Alexiev, asaza in fata ochi­lor ci­ti­to­­­rilor o lume patrunsa de lumina harului, lume care se afla intr‑o continua lupta cu puterile intunericului, dar mereu condusa de dumnezeiasca Pronie.

Cu Viata Sfantului Boris Mihail de la Pliska nadaj­duim nu doar sa umplem un gol in lite­ra­tura noastra duhovniceasca, ci si ca cititorul sa capete folos pe calea mantuirii prin pilda vie­­tii unui tar plin de intelepciune, care, de­ve­­­nind simplu monah, s‑a nevoit mai apoi ani indelungati intru rugaciune, post si aspre nevointe.

In paginile acestei carti, cei mici vor descoperi invataturile de credinta ortodoxa intr-o forma accesibila si atractiva pentru ei.  Volumul contine numeroase jocuri atractive, rebusuri, labirinturi, cuvinte incalcite, ghicitori, trasee cu obstacole, litere amestecate si multe alte compozitii poznase ii invita pe cititori sa-si puna la lucru atentia si perspicacitatea.

Oare nu vreti ca Dumnezeu sa fie cu voi?
Oare nu vreti ca Dumnezeu sa caute spre voi?
Oare vreti ca Domnul sa va stea impotriva?
Oare nu vreti sa primiti harul?
Iata, eu va voi ajuta...

Sf. Luca al Crimeii

Spirit care cunoaste proba desertului si a unor scenarii paideice petrecute aici si aiurea, cu patosul increcarilor in tot atatea experiente pastorale, slujitor al Mintuitorului nu doar in lumea mundana si impartindu-se cu egala iubire de semeni intre Biserica, scoala si strada, Constantin Valer Necula este, in egala masura, preot, dascal si poet.  Nu stiu daca este la mijloc o succesiune de roluri si nici daca, in cazul in care ar fi, ordinea nu poate fi exact inversa, sau daca nu cumva, pentru a face de prisos conventiile mai degraba didactice, altul este adevarul: fiecare parte are forta intregului deodata cu celelalte, multuplul este cel ce instituie si da putere a ceea ce numim unu.

In rolurile complementare pe care, prin firea sa, le traieste fie in spatiul saturat de sacru al Bisericii, fie in cele al cetatii in care trenscendentul coboara, pentru a invoca un gind blagian, poezia reprezinta insa, pentru Constantin Valer Necula, Grundul propriei fiinte.  Vorbele sale, aproape oriunde ar fi rostite, dar si comunicarea sa nonverbala au, implicit, o urzeala eminamete poetica, aici avindu-si obirsia, poate, vraja discursului sau atat de fascinant prin simplitatea profunda a lexicului si a constructiilor incarcate de emotie si sapiential.  Trasaturi potentate, desigur, de formatia sa teologica, o structura care, atunci cand fecundeaza straturile de adancime ale culturii poersonale, poate genera un fel de discurs indragostit.

Ion Dur