Zgomotul de fond al lumii ne-a făcut să credem că libertatea noastră e-n altă parte! Libertatea noastră se află în noi, nu trebuie să o căutăm mai departe, ea e-n adâncul nostru, în inimă.

- Părintele Necula

Cuvintele Părintelui Necula transcend diferențele dintre religii, dintre credincioși și atei, tălmăcind pe înțelesul omului modern și grăbit marile adevăruri ale învățăturilor creștine. Cu un mesaj al speranței și smereniei, într-o epocă a descurajării și a axeacerbării ego-ului, dialogul dintre Mihai Morar și Părintele Constantin Necula nu pretinde să ofere soluții universale, însă nici nu dă înapoi din fața subiectelor dificile ale actualității. Fiecare răspuns oferit la întrebările adresate de Mihai Morar dezvăluie perspectiva plină de toleranță și iubire a unui om cu o încredere nesfârșită în puterea și frumusețea lui Dumnezeu.

Mulțumită cuvintelor încărcate de sens și lumină ale Părintelui Necula, această carte are un ecou aparte în inima cititorilor, oferindu-le repere stabile pentru propriul lor drum prin lume și viață.

Acum știu, momentele care mă pot împlini sunt acelea.

O carte care aduce Vestea Nașterii lui Iisus mai aproape de sufletele copiilor 
”Timpul copilăriei este timpul împrietenirii de El cu inima curată, iar această carte oferă copiilor prilejul unei întâlniri atât de necesare cu Dumnezeul-Iubire. Dar, dacă Viața aceasta pe care am rescris-o spre a fi la îndemâna copiilor vă va ajuta și pe voi, părinții, să vi-L faceți Prieten pe Dumnezeu, bucuria mea va fi cu adevărat nemărginită.” – Părintele Constantin Necula Chiar dacă nu au încă vocabularul sau răbdarea necesară pentru a citi Biblia celor mari, copiii sunt pregătiți să primească cea mai mare lecție a acesteia: lecția iubirii, a iubirii Mariei pentru Iisus și a Iubirii Lui Dumnezeu pentru întreaga omenire.  Iar tocmai această lecție este transpusă într-un mod emoționant în fiecare pagină a Bibliei pentru copii povestite de Părintele Necula. Copiii au nevoie de o Biblie pe înțelesul lor
Biblia pentru copii povestită de Părintele Necula îi ghidează pe cei mici pas cu pas în lumea Bibliei celor mari, prezentându-le cu ajutorul unor cuvinte simple, dar atent alese, și al unor ilustrații expresive episoade esențiale din viața lui Iisus, de la Nașterea Sa miraculoasă la Botez.
Cu ajutorul ei, copiii descoperă că dincolo de toate imaginile cu Moș Crăciun, se ascunde o Veste care a adus lumiimai multă bucurie decât toate cadourile din lume: Nașterea Lui Iisus.
Micii cititori sunt însoțiți pe drumul lor în căutarea lui Iisus de Ioana și Florin, două personaje care asemenea copiilor din carne și oase au o mulțime de întrebări despre figurile minunate pe care le întâlnesc în carte. Iar Povestitorul le răspunde mereu cu explicații pe înțelesul lor care le stârnesc tot mai mult curiozitatea, încurajându-i să se apropie mai mult de Dumnezeu și de Biblie.
Această mică Biblie este doar începutul unei călătorii extraordinare, care va continua cu noi volume. 

Viața este o poveste – o carte scrisă în întregime de către marele actor Florin Piersic, o emblemă a teatrului și a filmului românesc, în care surprinde momente marcante din viața sa, momente desprinse parcă din cele mai complexe opere de artă. 
Cuvântul cheie care definește acest volum, extrem de valoros de altfel, este emoția. Acesta și-a dorit foarte mult ca fiecare gând, amintire sau lecție pe care o întipărește pe hârtie să provoace emoții. Să facă cititorul să simtă, să-l doară, să-și plângă sufletul, dar să-l și amuze, să râdă de intemperiile vieții. În altă ordine de idei, cartea este scrisă într-un balans continuu între plânsete și râsete, pentru că așa-i și-n viața de actor, cât și de spectator. 
O carte pe care o simți ca pe o piesă de teatru, dar nu pentru că ar fi impersonat autorul pe cineva, ci pentru că te pune din postura de spectator în pielea actorului și te provoacă să simți, să trăiești și să aprofundezi fiecare cuvânt. Fiecare scenă. Fiecare val. De aplauze sau de trăiri. 
Viața este o poveste, spune Florin Piersic. Iar el își spune povestea, din adâncul sufletului și cu magia cuvântului de această dată, nu prin jocuri actoricești. O spune real și sincer, acum, cât e în viață și pe marile scene. Iar noi îți propunem să îl susții acum, să îl încurajezi și să îi oferi recunoștința ta, aprecierea pentru munca de-o viață și omagiul pentru tot ce înseamnă Florin Piersic pentru tine și pentru țara aceasta cu tot mai puține valori, nu când este prea târziu. 

52 de rețete de post este un rețetar scris din dragoste pentru legume, fructe, verdețuri și condimente pentru a le fi de folos celor care țin post, vegetarienilor sau gurmanzilor care pur și simplu vor să se bucure de tot ce are mai bun de oferit pământul. Mulțumită sfaturilor speciale care însoțesc fiecare preparat, mâncărurile descrise în detaliu de Gina Bradea oferă o adevărată explozie de arome care hrănesc și trupul și sufletul.
Hai să gătim împreună mâncăruri simple, gustoase și sănătoase, fără exces de grăsimi și prăjeli, dar respectând totuși moștenirea mamelor și bunicilor noastre. – Gina Bradea

„Dr. Mihail Pautov are un talent uimitor: reușește să ne ghideze și să ne explice lucruri complicate cu ușurință și printr-un limbaj familiar. Ca și cum ne-ar cunoaște pe toți, ne ajută pe fiecare dintre noi cu o informație de care aveam nevoie. Despre asta este cartea doctorului Pautov, unul dintre cei mai empatici medici pe care i-am cunoscut în viața mea. Recomand cartea oricui, de la adolescenți confuzi, la adulți care au impresia că le știu pe toate și la seniori care nu au de gând să facă nicio schimbare în stilul lor de viață. Cred că acest volum le poate schimba tuturor perspectiva.” – Cătălin Măruță, prezentator TV
„Mihail Pautov are opinii solide, bine argumentate, susținute de studii clare și de date concludente. Nu veți întâlni în cartea lui recomandări «exotice» de genul acelora pe care unii dintre colegii lui de generație le fac, fie și doar pentru a ieși în evidență.Cele 5 capitole ale cărții abordează domenii de maxim interes: sănătatea mintală, sănătatea fizică, somnul, educația sexuală, sportul și nutriția. Pentru cititori va fi, cu siguranță, o lectură atractivă și plăcută, dar, mai ales, deosebit de utilă!” – Prof. Dr. Irinel Popescu

Sfânta Biserică Ortodoxă ne-a învăţat, prin slă­viţii Apostoli, prin Sfintele Scripturi şi învăţătura Sfinţilor noştri Părinţi că este nevoie să mărtu­risim şi apărăm Credinţa Ortodoxă, căci va veni vremea când oamenii „de la adevăr auzul îşi vor întoarce, iar la basme se vor pleca” (2 Tim. 4, 4). Avem sarcina de a păstra comoara Ortodoxiei aşa cum am primit-o de la Hristos; căci apostolul Ioan ne porunceşte, zicând: „Deci ce aţi auzit dintru început, întru voi să rămâie. Şi de va rămânea întru voi ce aţi auzit dintru început, şi voi în Fiul şi în Tatăl veţi rămânea".

Apărarea Ortodoxiei împotriva învăţăturilor şi înnoirilor papis-tăşeşti este înfăţişată în vieţile a trei sfinţi episcopi: Fotie cel Mare, Grigorie Palama şi Marcu Evghenicul. Aceşti bărbaţi, socotiţi a fi cei mai învăţaţi oameni ai vremii lor, şi-au afierosit viaţa pentru păstrarea adevăratei credinţe a lui Hristos. Datorită nevoinţelor lor şi mărturisirii adevărului, ei au ajuns a fi cunoscuţi drept „stâlpii Ortodoxiei” ce stau împotrivă ori­că­rui compromis în curata credinţă a lui Hristos.

Mărturisirea şi apărarea credinţei ortodoxe în­seam­nă dragoste faţă de adevăr şi dragoste faţă de Biserică, Trupul lui Hristos. Păzirea Ortodoxiei nu este o trudă încredinţată doar clerului, ci tuturor creştinilor ortodocşi. Cartea este de­dicată apărătorilor sau „stâlpilor” Ortodoxiei, Sfinţii Fotie, Grigorie şi Marcu, care prin viaţa şi minunile lor au mărturisit fiecare: „Păzit-a sufle­tul meu mărturiile Tale, şi le-a iubit foarte” (Ps. 118, 167). Fie ca vieţile lor să insufle cititorului o dreaptă înţelegere a Ortodoxiei în planul dum­nezeiesc.

Hristos, dupa ce a venit ca om, a adus vietuirea ingereasca, a preschimbat pamantul in cer si a poruncit lucrurile acestea, incat cei ravnitori sa le implineasca.  Si i-a asemanat cu puterile netrupesti, si i-a facut pe oameni ingeri, si i-a chemat spre slava celor viitoare, si a randuit luptele cele mici, si i-a indemnat sa zboare pe culmi mai inalte, si sa urce spre apsidele cerului, si sa se lupte impotriva demonilor, si sa infrunte intreaga ostire a diavolului.  Si, in timp ce au trup si sunt legati de trup, sa-si omoare trupurile, si sa alunge departe tulburarea care vine din patimi.  Si sa poarte doar trupul, si sa se ia la intrecere cu puterile netrupesti.

Monahii, dupa ce au evitat pietele, si cetatile, si tulburarile lumesti, au preferat viata in munti, care nu are nimic comun cu lucrurile de aici, nici cu tristetea lumeasca, nici cu durerea, nici cu o grija atat de mare, nici cu primejdiile, nici cu cursele, nici cu invidia, nici cu gelozia, nici cu iubirile nebunesti, nici cu nimic altceva asemanator.  Prin viata de aici ei mediteaza la lucrurile Imparatiei cerurilor, vorbind cu vaile, cu muntii, cu izvoarele, in liniste si tihna, si inainte de toate acestea cu Dumnezeu.  Si locasul lor este curat de orice zgomot, in timp ce sufletul lor este liber de orice patima si neputinta, mai gingas si mai usor si mai neprihanit decat vazduhul cel mai curat.

Cartea de fata vine sa ne provoace la un dureros, dar necesar parcurs duhovnicesc. Amintirea mortii, meditarea la cele ce vor sa fie dupa "marea trecere", precum si datoria crestineasca de a face cele cuvenite pentru sufletele celor adormiti, sunt cateva imperative pe care rebuie sa le avem in vedere. Autorul trateaza amanuntitproblema vietii de dupa moarte, oferind raspuns la multe intrebari legate de aceasta tema. Discursul sa u este fundamentat pe dovezi stiintifice si pe invatatura Sfintei Scripturi, presarat la tot pasul cu exemple reale din istoria mai veche sau mai recenta a crestinismului.

Ascultarea- viață, neascultarea - moarte.

De zeci de ani, de când urmăresc, fie ca sfătuitor, fie ca duhovnic, niciodată n-am cunoscut vreun monah care să sporească după ce a plecat din ascultarea sa ca să meargă, chipurile, într-un loc mai bun. Câţi nu au plecat din mănăstirile lor fără binecuvântare, pentru a trăi în mai multă liniştire sau pentru a petrece o viaţă mai duhovnicească? Nimeni nu s-a procopsit duhovniceşte, nici nu a păstrat măcar ceea ce agonisise. Compromisurile făcute în multe privinţe i-au pogorât la o stare mai joasă.

Parintele Efrem Katunakiotul

Cine-i bun cu toți mereu
Nu e mândru, nu-i nici rău,
Este blând și liniștiti
Și când este ispitit?

Omul smerit

(lipsa text)