Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufletești” de­spre care vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul și care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovnicești cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la Sfinții Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de față vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate și asupra medicamentelor duhovnicești pe care le propune împotriva ei Tradiția Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Problema suferinţei în lume a frământat dintotdeauna conştiinţa omului. Ne întrebăm, credincioşi sau mai ales necredincioşi, de ce suntem afectaţi de boli ori de alte suferinţe trupeşti şi sufleteşti. Parcă mai mult decât orice, ne contrariază suferinţa celor nevinovaţi, cum ar fi pruncii. La vederea suferinţei lor, un strigăt sfâşietor se înalţă din adâncul fiinţei noastre, vrând parcă să străpungă cerul pentru a-L trage la răspundere pe Însuşi Dumnezeu.
Omul frământat de asemenea întrebări va găsi în această carte o abordare a rostului suferinţei în lumina Revelaţiei Dumnezeieşti. Prin demersul său, autorul oferă cititorilor un ajutor temeinic pentru a da un sens suferinţelor – inevitabile de altfel în viaţa oricărui om – şi, mai mult decât atât, pentru a transforma pătimirile în trepte ale creşterii duhovniceşti spre desăvârşire

Virtutea curatiei nu o are acela in care dorintele necurate au slabit ca urmare a batranetii, ori a bolii, ori din vreo alta pricina. Intr‑un astfel de om, chiar de ar mai vietui pacatul, trupul lui neputincios il impiedica de la fapte pacatoase. Curatia este silire continua in adancul sufletului si ucigatoare a urmelor miscarilor rusinoase ramase acolo. Cel ce s‑a lecuit astfel si a dobandit aceasta virtute a inradacinat intru sine curatia cea potrivnica pacatului.

(Sfantul Vasile cel Mare)

Traducere din limba bulgara de Gheorghita Ciocioi 

Dumnezeu spune: Mila voiesc, iar nu jertfa! (Osea 6, 6; Matei 9, 13).  Inima milostiva, dragoste catre aproapele, si nu jertfe mari, care adesea slujesc la hranirea mandriei noastre, slavei desarte si orgoliului!  Mila, iar nu jertfa!

Sa ne smerim si sa ne impacam unii cu altii, iar nu sa ne mandrim si sa ne dezbinam!  Ca de veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc; iar de nu veti ierta oamenilor gresealele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greșealele voastre.

(Matei 6, 14-15)

Cand nu este intru totul pervertit, omul uraste pacatul.  El simte insa ca nu este in stare singur sa o termine cu el.  Fara ajutorul dumnezeiesc, nimeni nu a devenit din pacatos drept.  De aceea si in rugaciunea Sfantului Efrem suntem povatuiti sa cerem lui Dumnezeu izbavirea de pacate: „Doamne,… duhul (adica starea sufleteasca) trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi‑l da mie!”

Arhim. Serafim Alexiev

Daca virtutea curatiei este cea mai minunata cununa asezata pe fruntea crestinilor celor curati cu inima, smerita cugetare este insa cea mai discreta si ca mai inmiresmata floare a acestei cununi.  Nu intamplatorunii numesc smerita cugetare viorea intre virtuti. 

In cartea de fata sunt reunite doua dintre cele mai populare scrieri duhovnicesti ale renumitului teolog si indrumator de suflete Serafim Alexiev (1912-1993) – "Viata duhovnicească a crestinului ortodox" si "Traire duhovniceasca si inselare", scrieri ce au fost traduse, in scurtă vreme de la aparitia lor, in mai multe limbi si care s-au dovedit de un real folos credinciosilor ortodocsi de pretutindeni.

Daca in prima carte ne este asternut inainte drumul batatorit al sfintilor, drum care trebuie urmat nemijlocit de crestini pentru dobandirea mantuirii, in cea de-a doua carte suntem preveniti asupra primejdiilor ce se ivesc la tot pasul inaintea noastra – atat asupra celor de-a stanga, cat mai cu seama asupra celor de-a dreapta (vise, vedenii, felurite inselari ale minţii etc.).

S-a adaugat, la sfarsit, o folositoare Pravila de vietuire evlavioasa a Sfantului Arhiepiscop Platon al Kostromei (1809-1877), pentru a pune astfel la indemana credinciosilor de astazi un indrumar concis, dar pe deplin lamuritor, al trairii duhovnicesti.