Aceasta carte descrie viata ascetei ortodoxe si marturisitoarei secolului XX.  La varsta de 12 ani a plecat la manastire, unde a fost tunsa calugarita, primind numele de Eufrosina.  Dupa distrugerea manastirii in timpul regimului sovietic, a trecut prin cumplitele deportari si lagare comuniste.  Fiind eliberata in anii de dupa razboi, a locuit in Tula, apoi in satucul Fosforitnii, care se afla in imprejurimile Moscovei.  In anul 1960 a primit schima mare, cu numele Nila.  Dumnezeu a inzestrat-o cu mari daruri: inainte-vederea, vindecarea si prorocirea.  La stareta plina de har ajungeau oameni din toate colturile Rusiei pentru a primi ajutor, mangaiere si vindecare de boli.

Cartea este alcatuita pe baza amintirilor si marturiilor celor care au cunoscut-o pe maica in timpul vietii, fiind completata cu ajutorul scrisorilor si observatiilor fiilor duhovnicesti si oamenilor apropiati staretei.

Parintele Petru Boiarski este unul dintre cei mai mari sfinti preoti de mir din vremurile noastre. L-a slujit pe Dumnezeu cu multa ravna, si pentru aceasta a primit multe harisme, desi era foarte tanar. Dar lucrarea sa a starnit mania diavolului si a slujitorilor sai, care s-au razbunat, si parintele a fost ucis in floarea varstei. Aceasta mucenicie ii fusese descoperita parintelui de DUmnezeu cu multa vreme inainte, dar frica nu l-a invins. El si-a continuat slujirea, cu mult curaj, folosindu-i pe cei care veneau sa-i ceara ajutorul. Si dupa moartea sa, s-a aratat facator de minuni...

Cu ajutorul lui Dumnezeu, vede lumina tiparului o carte cu alte noi mărturii despre minunile Sfântului Nectarie în ţara noastră. Cu ani în urmă, în anul 2003, tipărind primele mărturii despre minunile Sfântului Nectarie pe pământul românesc, am scris şi despre Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, numind‑o Eghina românească. Sintagma a intrat în sufletele credincioşilor. Anii au trecut, şi de atunci am mai tipărit o mulţime de mărturii despre minunile sfântului, ultima carte purtând chiar titlul Sfântul Nectarie – Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă.

Aflând însă o mulţime de mărturii făcute de sfânt şi în alte locuri din ţara noastră, unde sunt biserici cu hramul său sau unde se află părticele din sfintele sale moaşte sau icoane ale sale, mi‑am dat seama că Eghina românească este de fapt în fiecare loc din ţara noastră unde sfântul şi‑a arătat lucrarea. Am selectat deci pentru acest volum mărturii despre diferite daruri pe care sfântul le face oamenilor necăjiţi. Deşi am mai tipărit un volum despre ajutorul dat celor bolnavi (cu titlul Sfântul Nectarie – Vindecări minunate), totuşi şi în acest volum mărturiile majoritare sunt cele despre oameni vindecaţi de diferite boli. Dar şi celelalte – despre oameni fără loc de muncă, sau aflaţi în diferite alte încercări, impresionează la fel de mult. 

Prea adesea convinsi ca rigorismul si triumfalismul pot ascunde lipsa de vigoare duhovniceasca si realism specific crestinismului autentic, nu de putine ori am uitat ca dincolo de Filocalii sau Paterice, dincolo de concordante pe teme sau tratate de teologie stau oameni, oamenii lui Dumnezeu.  Ori aceasta carte a lui Danion Vasile ne umple de uimire prin firescul sau, prin naturaletea pe care ne-o arata.  Ne ofera o sansa de-a ne vedea altfel.  Ai lui Dumnezeu, in ciuda lucrurilor, uneori, monotone, pe care le traim, dar in care facem ce ne este mai la indemana: sa-L cautam, sa-L aflam pe Dumnezeu.

Eroii Pustiei de aproape de prea putine ori au fost iconizati cu atata curaj si ingeniozitate marturisitoare ca in cartea aceasta, veritabil Manual de antiterorism in plan duhovnicesc...

Pr. Constantin Necula

Suntem cu totii pacatosi.  Ne-am obisnuit sa convietuim cu greselile noastre, cu scaderile noastre, cu patimile noastre.  Aceasta carte ne arata cum Dumnezeu bate la usa inimii si le cere sa se schimbe.

Si, in acelasi timp, cartea ne pune inainte cateva modele duhovnicesti.  Ne ajuta sa intelegem ca, printre noi, mai traiesc sfinti...

Interviul din acest volum poate parea socant.  Viata unui tanar non-conformist este plina de peripetii de tot felul.  Dar intalnirea tanarului cu Dumnezeu poate da nadejde multora dintre cititori apasati de diferite patimi.

Cartea de fata nu este marturia unui om care a iesit din labirintul dependentei de droguri.  Ci este spovednia unui tanar cara arata, cat se poate de clar, cum drogurile fura, la propriu, vietile celor dependenti.  Ale celor care s-au crezut independenti, atat de independenti incat au cazut intr-una dintre cele mai viclene curse dracesti.

Părintele Constantin Sârbu este cunoscut în țară și în străinătate. Sunt creștini de-ai noștri care l-au cunoscut și se roagă lui, alții care nu l-au cunoscut și se roagă dânsului. Și eu am o rugăciune zilnică pentru ambii părinți, pentru părintele Constantin Sârbu și pentru părintele Constantin Voicescu, cel care i-a urmat la acest sfânt alter. Îi simt ca sfinți, deoparece au pătimit prin închisori în mod nedrept, au fost lăsați fără familii, pe drumuri, și au avut o slujire desăvârșită pentru biserică și pentru neam. (...)
Salutăm cu încredere frățească apariția acestei noi cărți editate de domnul danion Vasile, care dă mărturie deplină pentru slujirea martirică a acestui mare părinte mărturisitor și sfânt, Constantin Sârbu, de la Biserica Sapienței. Este încă un episod livresc foarte lăudabil, care zidește conștiințe, unește suflete și aduce în fața credincioșilor istoria martirică excepțională a unor preoți de mare vrednicie și sfințenie a neamului nostru românesc.
Părintele Marin Cojoc

Părintele Constantin Sârbu, după ani de zile de chinuri și pătimiri în temnițele și lagărele comuniste, a primit moarte mucenicească pentru că a refuzat propunerea securității de a turna ceea ce afla la spovedanie. Moartea sa a fost neconvențională - în urma unei operații aranjate să îi aducă sfârșitul.
Venind la spital să îl împărtășească cu Sfintele Taine, părintele Ilarion Argatu a văzut în jurul capului său lumina sfințeniei și a exclamat: Cunună de martir!. Un martir cu sfinte moaște, f[c[tor de minuni ]nc[ din timpul vieții...
Editorul 

În vremurile dificile prin care trecem, una dintre virtuțile care se observă rar este cea a curajului. Din ce în ce mai mulți creștini sunt biruiți de nesiguranță, frică, panică și chiar deznădejde. Trăim ca și cum Dumnezeu ar fi uitat de noi sau chiar ne-ar fi părăsit. Dar problema este la noi, doar la noi. Nu mai știm să trăim duhovnicește, nu mai știm să ne hrănim din hrana cea tare pe care ne-o arată Biserica.

În această carte am făcut o serie de tâlcuiri la unele cuvinte de foc ale Preacuviosului stareț Emilian Simonopetritul. Cuvinte despre suferințe, despre boală, despre moarte, din perspectivă autentic ortodoxă. Trebuie să recunosc că parcă fiecare citat selectat îmi arăta cât sunt de departe de linia pe care ar trebui să merg, dar nu o fac.

Cred că cei mai mulți dintre noi suntem creștini doar cu numele. Dar, totuși, suntem chemați la mântuire. Și de aceea Hristos ne vorbește prin sfinții vremurilor noastre, așa cum ne vorbește și prin paginile Sfintei Evanghelii. Este Același Hristos, Care este viu și vorbește în inimile robilor Săi tot așa cum a vorbit in inimile Sfinților Apostoli. Danion Vasile