Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

ercetările contemporane au evidenÈ›iat impactul pe care îl are consumul excesiv de zahăr asupra organismului nostru. Dincolo de bucuria momentană pe care o aduce o prăjitură sau un desert cu zahăr, consecinÈ›ele pe termen lung pot fi serioase. Din fericire, opÈ›iunile precum deserturile fără zahăr devin o alegere tot mai populară È™i benefică pentru sănătatea noastră.
Consumul excesiv de zahăr este asociat cu diverse probleme de sănătate, precum creÈ™terea riscului de obezitate, diabet de tip 2 È™i afecÈ›iuni cardiace. Cercetările au arătat că zahărul adăugat în exces poate duce la inflamaÈ›ii cronice în organism, afectând în mod negativ funcÈ›iile sistemului imunitar È™i ale organelor interne.

Optarea pentru deserturi fără zahăr reprezintă o modalitate de a ne satisface pofta de dulce fără a compromite sănătatea. Aceste deserturi sunt adesea realizate cu îndulcitori naturali, precum mierea, ştevia sau fructele, oferindu-ne gustul dulce fără a recurge la efectele negative ale zahărului rafinat.

Pe lângă beneficiile evidente pentru sănătate, deserturile fără zahăr se încadrează perfect într-un stil de viaÈ›ă echilibrat È™i într-o dietă sănătoasă. Ele pot fi o sursă valoroasă de nutrienÈ›i esenÈ›iali È™i pot contribui la menÈ›inerea unui nivel constant de
energie, evitând creÈ™terile bruÈ™te È™i scăderile de zahăr din sânge.
Astfel, alegerea deserturilor fără zahăr nu este doar o opÈ›iune delicioasă, ci È™i o decizie înÈ›eleaptă pentru sănătatea noastră pe termen lung.

În bucătărie, explorarea È™i adoptarea unor reÈ›ete creative fără zahăr devin o oportunitate de a experimenta cu ingrediente sănătoase È™i de a încorpora gusturi noi È™i inovative în dieta noastră. Astfel, putem transforma modul în care privim È™i selectăm deserturile, contribuind la un stil de viaÈ›ă mai echilibrat È™i plin de vitalitate.

Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

De mic copil, Sfantul Paisie a avut drept tinta Cerul.  Spre aceasta tinta s-a indreptat toata viata cu o minunata acrivie.  Singura sa preocupare a fost ascultarea de poruncile lui Dumnezeu si de sfanta Sa voie si astfel a devenit „organ dumnezeiesc, organ cuvantator, organ al Duhului, bine intocmit si bine rasunator” (Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu, Cuvantul 12, 1).  S-a supus la nevointe care depaseau masurile omenesti, a varsat sudoare si lacrimi, a facut „experiente duhovnicesti pe sine, ca un bun botanist”, „s-a amarat el insusi prin incercarile pe care le-a facut”, si si-a lasat „retetele sale duhovnicesti”, prin care oricine isi poate afla sanatatea duhovniceasca.  Garantiile duhovnicesti pe care ni le-a lasat sunt: pocainta si spovedania, dragostea si smerenia, rugaciunea si rabdarea, gandurile bune si duhul de jertfa.

Volumul cuprinde poezii selectate de către Narcisa Mihalea Câdă și Ani Eliza Busuioc. Autorii sunt prezentați în ordine cronologică, astfel încât să se poată sesiza evoluția poeziei din secolul al XVI-lea până în zilele noastre. Prin urmare, cartea debutează cu o poezie ce aparține lui Petru Cercel, domnitor al Țării Românești între anii 1583 – 1585, și se încheie cu poezia modernă a lui Daniel – Ilie Turcea (1945 – 1979).
Literatura românească este foarte bogată în poezie religioasă, dar s-a urmărit ca selecția să fie potrivită nivelului de vârstă școlară. Cele mai multe poezii sunt în legătură cu sărbătoarea Învierii Domnului și cu Sărbătoarea Nașterii Domnului, puncte de referință în credința și tradiția ortodoxă. Dar poeții închină și rugăciuni către Maica Domnului, către sfinți și către îngeri, arătând cât de prezenți sunt aceștia în viața noastră.
Anul 2014 este Anul Omagial Euharistie (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei împărtășanii) și Anul Comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni. Se va descoperi în această antologie mai multe poezii frumoase despre Sfânta Euharistie – centrul Sfintei Liturghii, în care darurile de pâine și vin aduse înaintea lui Dumnezeu se transformă în Trupul și Sângele Domnului, și poezii închinate Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu. Nu trebuie să uităm că poporul român a rămas în strânsă relație cu Dumnezeu și Biserica, atât în momentele de bucurie, cât și în perioadele de prigoniri, războaie și suferințe. Prin Cuminecare (Sfânta împărtășanie), neamul nostru a rămas în continuă comunicare cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfinții și îngerii.
Așadar, antologia se dorește a fi un potir spiritual din care să vă împărtășiți din înțelepciunea, inspirația și harul poeților români. Citiți poeziile cu atenție, lăsați-vă îndrumați de ele, pentru că vă vor călăuzi spre Hristos. Prin ele puteți deveni voi înșivă cupe de înțelepciune și de iubire față de Dumnezeu, se îndeamnă în Nota Editorială.

Dintre sfintii romani canonizati dupa 1990, cel mai popular este Sfantul Cuvios Ioan de la Neamt - Hozevitul.  El s-a nascut in 1913 in satul Crainiceni , zona Dorohoi, primind din botez numele de Ilie.  La varsta de 20 de ani, tanarul Ilie a intrat ca frate la Manastirea Neamt, fiind primit de episcopul Nicodim, viitor Patriarh al Romaniei.  A fost calugarit la 8 aprilie 1936, primind numele de Ioan, dar dupa putin timp merge in Tara Sfanta, la Manastirea Sfantul Sava, unde vietuieste opt ani pana in 1944 cand se muta la Schitul romanesc Sfantul Ioan Botezatorul de la Iordan.  In 1947 este hirotonit ieromonah pentru acest Schit din Valea Iordanului unde ramane pana in anul 1952, cand se muta in Manastirea Sfantul Gheorghe - Hozeva.  A trecut la Domnul in ajunul sarbatorii Schimbarii la Fata a Domnului Iisus Hristos, adica in ziua de 5 august 1960, prevestindu-si ziua mortii cu mult timp inainte.

CUPRINS: Insemnare • Din Egipt la Constantinopol • Ispita • Pe calea intoarcerii • In lupta cu dracul necuratiei • Lacomia • Somnul • In focul ispitelor trupesti • Inima infranta si smerita • Diavolul vine din nou • Valoarea pocaintei • Inaltimea smereniei • Cum sa ne rugam in biserica • Marea incredere fata de Dumnezeu • Invatatura despre patima desfranarii • Undelemnul candelei • Duhul slavei desarte • Cum se cearta oamenii • Masa crestineasca • Sfaturi si invataturi • Milostenia si rasplata ei • Gandurile de hula • Infricosata maretie a lui Dumnezeu • Convorbire cu un diavol • Bogatul nemilostiv si pedeapsa lui • Negrii cu suflete albe • Rugaciune pentru sfarsitul vietii • Iarasi milostenia • La manastiri • Vedenie despre infricosata Judecata • Cerboaica salbatica • Crucea, slava ingerilor • Cum calatoresc sufletele spre cer • Doua tramaduiri minunate • Cand boala mantuieste • Moartea pacatosilor este cumplita • Moarte amara, curatirea sufletului • Dreapta judecata a lui Dumnezeu • Rugaciune cu caldura • Convorbire cu un inger • Ascultand Sfanta Liturghie • Oras si pustie • Necazurile si bucuriile dracilor • Darurile lui Hristos si nerecunostinta oamenilor • Sfaturi catre un tanar • Rugaciunea umilita de toata noaptea • Potrivnici osti • Convorbire cu sine insusi • Nenorocirile si pruncii nevinovati • Convorbire cu un demnitar • Exista invierea mortilor • Cand Dumnezeu intinde curse • Pastorul cel bun • Marea, inotatorii si doua femei • Spre apus • Adu-Ti aminte, Doamne • Vizitatorii ceresti