A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile și virtuțile nu sunt simple instrumente retorice.  Înțelese terapeutic, ca boală și sănătate, stricăciune și nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă și punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuții doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii ființei noastre.  Abia atunci înțelegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuți și adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătății și nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovnicești ai tuturor timpurilor, lucrarea de față sintetizează o sumă de repere practice, ușor de înțeles și însușit pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Viata ne arata ca nici bogatia, nici distractiile, nici puterea – nimic omenesc – nu ne pot feri de suferinta si intristare.  Desigur, cauzele suferintei sunt altele la bogati decat la saraci – dar de singuratate, de depresie, de dragostea neimpartasita, de boli grave, de conflictele cu familia, de problemele la locul de munca si de alte necazuri asemanatoare nu este scutit nimeni.  Dar de ce e atat de complicat totul?  Oare exista oameni fericiti?

Cartea aceasta examineaza felul in care patimile pacatoase dau nastere iluziilor maladive, complexelor si crizelor ce ne impovareaza viata.  Pe fondul acestora in sinea noastra apar o multime de conceptii false, dar de o vitalitate extrema, despre noi insine, despre oameni si despre lumea inconjuratoare.  De aici vin atitudinile si pretentiile gresite...  Asadar, calea spre fericire trece prin autocunoasterea care duce la invingerea acestor obstacole, si din aceasta carte putem afla cum anume sa le infruntam.

În seara zilei de 19 noiembrie 2009, în biserica Sfântului Apostol Toma din Moscova a fost ucis preotul Daniel Sâsoev la varsta de 35 de ani, după o activitate misionară prodigioasă, care a dus la primirea Ortodoxiei de către peste 80 de musulmani şi aproximativ 500 de neoprotestanţi.  Numeroasele ameninţări cu moartea pe care le primise din partea extremiştilor islamici ne fac să credem că a fost omorât tocmai pentru ca propovaduia cuvântului lui Hristos printre musulmani.  Trebuie amintit că unul dintre străbunicii părintelui era tătar, cleric musulman... 
PATRIARHUL CHIRIL AL MOSCOVEI ŞI AL ÎNTREGII RUSII: Părintele Daniel era binecunoscut de către creştinii ortodocşi nu numai din capitală, ci şi din multe alte eparhii...  Ferma lui poziţie misionară şi imaginea lui inspirată s-au întipărit în conştiinţa oamenilor care caută calea spre biserică prin puterea şi adâncimea credinţei şi nădejdii în Domnul de care el a dat dovadă.  Domnul l-a chemat la Sine pe slujitorul Său credincios, dându-i putinţa de a se arăta mărturisitor al credinţei şi mucenic pentru cauza bunei vestiri evanghelice.
IULIA SÂSOEVA, SOŢIA PĂRINTELUI DANIEL: Părintele se interesa de toate, încerca să cuprindă necuprinsul...  Şi-a dedicat o mare parte din energie misiunii.  Unul dintre visele lui era să creeze în toată lumea parohii misionare în sânul diasporelor, precum şi pentru propovăduirea Ortodoxiei oamenilor de alte religii.  Cu ajutorul misionarilor pe care îi pregătea, visul acesta începuse, treptat, să se îndeplinească...  Veneau la el să se boteze musulmani din Azerbaidjan, din Daghestan...  Părintele Daniel voia să-i înveţe pe musulmanii botezaţi să facă misiune, ca să-L poată propovădui pe Hristos popoarelor lor...  El gândea creştinismul la scară universală.

Stea luminoasă pe cerul sfinţeniei slave și universale, stareţul Nil Sorski este un autor duhovnicesc ce nu poate lipsi din biblioteca celor interesaţi de spiritualitatea ortodoxă. Părinte al monahilor și călugăr isihast, Sfântul Nil a fost un iscusit povăţuitor de suflete și prin viețuirea și opera sa. Scrierile ascetice ne pun în mâini o comoară a literaturii duhovnicești, prin sintetizarea învăţăturii patristice despre viaţa în Hristos, prin descrierea etapelor acţiunii păcatului în om, prin oferirea unor mijloace practice în lupta cu patimile și, mai ales, prin așezarea în centrul nevoinţei monahale a trezviei și a rugăciunii minţii. Smerenia și discernământul își vor găsi mult mai lesne sălaș în inimile celor aplecați să soarbă din șuvoiul duhovnicesc nesecat al scrierilor sale.

„Iar eu nimic bun nu fac, ci doar Dumnezeieştile Scripturi le repovestesc celor ce le primesc şi vor să se mântuiască. Întrucât Scriptura spune că străini şi călători sunt, iar dincolo, după moarte, sunt viaţa veşnică şi petrecerea cea netrecătoare fie în odihnă, fie în munci, după cum va răsplăti ­Dumnezeu fiecăruia după faptele lui, cade‑se nouă a ne îngriji de viaţa de după moarte. Şi pentru aceasta am predanisit fraţilor mei scrierea de faţă, pentru mântuirea mea şi a tuturor celor ce o vor voi, înălţând conştiinţa la cele mai bune şi păzind‑o de nepăsare, de viaţa cea pătimaşă, şi de răul păcatelor, şi de oamenii cugetători de cele trupeşti, şi de predaniile cele deşarte şi mincinoase, care au venit şi s‑au strecurat de la vrăjmaşul şi amăgitorul nostru cel de obşte, precum şi din pricina lenevirii noastre.”
Sfântul Nil Sorski

Acest al doilea volum consacrat eclesiologiei ortodoxe isi propune sa studieze, in aspectele lor problematice, relatiile dintre Bisericile Ortodoxe locale si relatiile acestora cu celelalte confesiuni crestine.

Unele dintre aceste probleme au aparut din veacul al IV-lea, odata cu Sinodul de la Calcedon, altele, in veacul al XI-lea, odata cu schisma ce a despartit Biserica Romei de Bisericile Ortodoxe din Rasarit, si toate raman, din pacate, actuale, cu mize eclesiologice importante in ceea ce priveste armonia Bisericilor Ortodoxe locale si natura relatiilor lor cu toate celelalte comunitati crestine.

Studiul părintelui profesor Andreas Andreopoulos despre semnul crucii – documentat științific, dar fără a fi scolastic – reprezintă atât un bogat material informațional pentru profesorii de religie, dar și un răspuns complex pentru orice creștin care dorește să aprofundeze istoric, liturgic și simbolic semnificația semnului crucii.
Un gest atât de simplu ca însemnarea cu semnul crucii, folosit atât de des, în atâtea împrejurări, de atât de mulți oameni, ascunde în spatele său nu doar o istorie interesantă, ci și semnificații profunde, care ne conduc la cele mai mari taine ale istoriei mântuirii. În cartea sa, părintele Andreas Andreopoulos ne invită la o călătorie cât se poate de captivantă în istoria și spiritualitatea acestui semn sfânt.  

Inceputul rugaciunii se naste din dorul inimii de a-L cunoaste pe Dumnezeu, de a se odihni intru Cel care Si-a aratat dragostea pe preascumpa Cruce, de a ramane in plinatatea comuniunii cu El.  In cartea de fata – un abecedar al rugaciunii, arhimandritul Irineu pregateste mai intai temelia pentru a ne ajuta sa ne socotim cheltuiala (Luca 14, 28) vietii noastre de crestini, sa cugetam la lupta duhovniceasca pe care trebuie sa ne-o asumam daca vrem sa parcurgem urcusul spre Dumnezeu in rugaciune.  Apoi, pe baza unei aprecieri lucide a starii noastre cazute si a inrauririlor dracesti si lumesti care ne asalteaza, ne ajuta sa ne impodobim fiinta noastra launtrica ca pe o casa a rugaciunii.