Sfinti si mari duhovnici despre discernamantul duhovnicesc

Format: 13 x 20 cm
ISBN: 978-973-136-221-2
Status: momentan indisponibil

Sfinti si mari duhovnici despre discernamantul duhovnicesc

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Editura Sophia

Duhul Sfânt este Cel ce dă omului darul „deosebirii duhurilor” (I Cor. 12, 10), şi îl dă prin credinţă şi prin toate celelalte virtuţi care împreună alcătuiesc o neîmpărţită lucrare evanghelică; această lucrare este, întru totul, deopotrivă a harului dumne­zeiesc şi a liberei străduinţe a omului. Trebuie timp ca omul să se obişnuiască şi să exerseze în lucrarea deosebirii duhurilor: aceasta se dobândeşte treptat, şi doar cei desăvârşiţi primesc darul de a discerne duhurile, darul de a se orienta cu exactitate, de a recunoaşte şi de a observa cu toată limpezimea binele şi răul în esenţa lor. Deosebirea duhurilor este deopotrivă darul Sfântului Duh şi lucrarea omului – şi aceasta este o întreagă ştiinţă.

Sfântul Iustin Popovici

Pret: 13.00 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



Cod de verificare:
  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Carti scrise de acelasi autor

    • Cartea aceasta reprezinta o suma de articole scrise pe tema problemelor familiei contemporane de catre importante personalitati ale Greciei ortodoxe, cum ar fi arhim. Filothei Faros, arhim. Makarios Griniezakis (­specia­list in ­bioetica si predicatorul oficial al arhidiocezei Cretei), pr. Vasilios Thermos (specialist in psihiatria si psihoterapia copilului si adolescentului, autor a numeroase carti de psihoterapie ortodoxa), pr. Stamatis Skliris (medic, iconar si specialist de marca in iconografia bizantina), psihia­trul-psihoterapeut Matthaios Iosafat.

      Parintii de astazi sunt licentiati in multe, au la activ o sumedenie de reusite, dar in temele mari ale vietii sunt esuati...  Strigate, certuri, raceala, nesiguranta, frica, egoism, acreala, iritabilitate, care toate converg in ura si rautate.  O departare ca o prapastie de mare, de vreme ce unul doarme in salon si celalalt in dormitor, infasurati in vinovatii si dorinte.  Si ­copiii?  Raniti in adanc, copiii care peste zi sparg vitrine, beau, se imbata, se drogheaza, iar noaptea tremura si se tem de intuneric.  Au nevoie de o luminita in camera pentru a putea adormi, caci candela e stinsa de multa vreme.  Copii orfani, cu parinti in viats.  Bani care la inceput s‑au cheltuit pe petreceri, pe excursii, pe vacante, pe podoabe, se duc acum pe avocati si pe judecati, pe pensii alimentare – si, lucrul cel mai trist, toate au pornit de la scena clasica copiata din filme: „Nu pot trai fara tine, te iubesc, viata mea...”

      Arhim. Andreas Konakos

    • „Ca să pricepi mândria, ca să o simţi, bagă de seamă cum te vei simţi atunci când cei din jurul tău fac ceva aşa cum nu-ţi place ţie, împotriva voii tale. Dacă în tine ia naştere în primul rând nu gândul de a îndrepta cu blândeţe greşeala, ci nemulţumirea şi mânia, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru.Dacă până şi cele mai mici nereuşite te întristează şi te apasă, încât nu te mai înveseleşte nici gândul la Purtarea de grijă dumnezeiască, ce ia parte la treburile noastre, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru.Dacă eşti fierbinte faţă de nevoile proprii şi rece faţă de nevoile celorlalţi, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru.Dacă atunci când vezi restriştile altora, fie aceştia chiar şi vrăjmaşi ai tăi, te bucuri, iar când vezi fericirea neaşteptată a aproapelui te întristezi, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru.Dacă te jignesc chiar şi observaţiile moderate cu privire la neajunsurile tale, iar laudele pentru calităţi pe care de fapt nu le ai îţi fac plăcere, te încântă, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru.”

      Cartea de faţă reprezintă o antologie din scrierile Sfinţilor Părinţi şi ale câtorva dintre cei mai cunoscuţi duhovnici ai Rusiei moderne cu privire la cea mai importantă dintre cauzele tulburării şi neliniştii sufleteşti: mândria.

      Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas

    • Nu naşterea ca atare te face tată, nu purtarea în pântece te face mamă, ci buna creştere pe care o dai copiilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

      Dragostea părintească e sacră, însă nu trebuie să uităm că faţă de dragostea conjugală ea vine pe locul doi. Nu este îngăduit ca afecţiunea pătimaşă pentru copii să întunece sentimentele conjugale în loc să le întărească şi să le facă mai elevate. Copilul trebuie să crească în dragoste, dar mai întâi de toate el trebuie neapărat să vadă strălucirea dragostei dintre tatăl şi mama sa şi abia apoi să se scalde în dragostea lor părintească faţă de el. În familia unde au amorţit sentimentele reciproce ale părinţilor, inima copilului poate să se răcească, să nu înveţe să iubească oricât de tandră ar fi cu el mama şi oricât de grijuliu ar fi cu el tatăl. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

      Cel ce a născut dă doar viaţă, pe când cel care a crescut şi a învăţat bine odrasla sa i-a dat o viaţă bună. Suntem datori faţă de taţii care ne-au născut, însă faţă de taţii care ne-au crescut bine şi ne-au învăţat buna credinţă avem o datorie cu mult mai mare, pentru că cei ce ne-au născut sunt părinţi în viaţa vremelnică, pe când taţii care ne-au crescut în buna credinţă ne nasc spre Viaţa Veşnică. Cine va face şi va învăţa, acela mare se va chema în Împărăţia cerurilor (Mt. 5, 19). (Sfântul Tihon din Zadonsk)

watch series