Cartea cuprinde Acatistul Bunei-Vestiri a Preasfantei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si Paraclisul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu.

Neasfarsita iubire de oameni a lui Dumnezeu a binevoit a descoperi un necunoscut si ascuns dar ales rob al Sau, care a avut o credinta neclintita si o dragoste inflacarata pentru Hristos Cel fara de pacat, Caruia Ii slijea cu toata inima sa.  Este vorba de pururea-pomenitul frate in Hristos Atanasie, care a locuit intr-un sat din Macedonia noastra(cea greceasca) si care s-a mutat din Biserica luptatoare la cea biruitoare pe 30 august 2004.

Studiu istoric despre cauzele schismei, despre perpetuarea acesteia si despre posibilitatea sau imposibilitatea unirii celor doua Biserici, rasaritene si apusene.

(lipsa text)

Crucea personala a fiecaruia, cand se uneste cu Crucea lui Hristos, puterea si lucrarea acesteia din urma trece asupra noastra, devenind un fel de canal, prin care, din Crucea lui Hristos se revarsa asupra noastra orice binefacere si orice dar desavarsit. Prin urmare, crucile personale ale fiecaruia sunt la fel de necesare in lucrarea mantuirii pe cat este si Crucea lui Hristos. Nu veti intalni niciun mantuit care sa nu fi fost purtator de cruce.

In carticica aceasta intentionam sa descriem miscarea ecumenica, la care, din nefericire, participa si Biserici Ortodoxe.  Facem acest lucru, deoarece aceasta miscare este necunoscuta de majoritatea credinciosilor Bisericii nosatre si evolutiile ei(miscarii) in sanurile Ortodoxiei pricinuiesc neliniste si probleme de constiinta.

 "Sfantul Munte nu este un loc turistic unde fiecare vizitator poate sa se bucure de frumusetea firii sau sa admire vestigiile istorice unice. Este in principal un loc de pocainta, rugaciune si sfintire. Este loc de nevointa al acelora ce indraznesc sa atinga inaltimea celor dorite; al acelora ce vor sa-l faca pe Dumnezeu sa fie al lor, Dumnezeul personal, si in acelasi timp si acestia sa se faca pe sine ai lui Dumnezeu", remarca Parintele Benedict de la Nea Skiti, un loc deosebit prin istoria si asezarea sa in complexul ascetic monahal cunoscut sub denumirea de Pustiul athonit. Intr-adevar Sfantul Munte Athos este un loc dedicat nevointei si rugaciunii neincetate, un loc in care monahismul ortodox, continuand traditia Sfantului Sava din pustiul Palestinei, a Sfantului Teodosie incepatorul vietii de obste, a Sfantului Vasile cel Mare din pustiul Capadociei, si-a continuat, de fapt, misiunea sa in viata Bisericii, dand marturia unei vietuiri apostolice, profetice si martirice dincolo de contextul istorico-politic trecator. 

Sora Blondina s-a nascut la 24 februarie 1906 in satul Gruseni-Chelmesti din Basarabia, fiica preotului Zaharia Popovici. Numele ei vine de la Sfanta Mucenita Blandina, care se praznuieste in fiecare an la 25 iulie. In volumul de fata povesteste chiar ea viata personala din inchisoare si din lagarul rusesc din Siberia.

Intrucat viata Sfintei Mucenite Blandina este mai putin cunoscuta, a fost inclusa in acest volum si istorisirea patimirii ei.

Frica vine adesea din necunoaștere. Și evităm ceea ce cunoaștem prea puțin. De aceea este vital să înțelegem, ca să ne putem bucura chiar și atunci când vine vorba despre taina morții noastre sau, mai exact, despre ieșirea sufletului din trup. Cum o vedem? Poartă către Împărăția cerurilor, vestea cea bună, „Paștile cele frumoase”? Sau gheena focului, durerea amarnică, întristarea cea de nemângâiat, mustrarea conștiinței, ca să nu mai amintim de chinurile cele nesfârșite? Ateu sau credincios, pe buza vieții, când se confruntă cu iminența morții, care nu ocolește pe nimeni, omul devine, fie și numai pentru câteva – ultimele – clipe, conștient că viața nu se oprește aici.

Volumul de față se deschide cu vechi pilde ale Patericului alfabetic și tematic, și se continuă cu alte 22 de extrase (multe dintre ele traduse pentru prima oară în limba română) din texte hagiografice, omilii ale Sfinților Părinți, povestiri și mărturii care ne trezesc și ne provoacă să ne luăm în serios viața și să o prețuim. Aici se găsesc răspunsuri la câteva dintre dilemele subiectului, fă-cându-ne cunoscute trăi-rile și vedeniile sfinților ce ne descoperă parcursul sufletului după ieșirea din trup, ce înseamnă Raiul și iadul, Înfricoșătoarea Ju-decată, precum și îndem-nuri cu privire la pregătirea pentru Marea Trecere.

Sfânta Biserică a lui Hristos, fidelă misiunii sale de a conduce oamenii spre Împărăția Cerurilor și dând mărturie despre credința în nemurirea sufletului creat de Dumnezeu, însoțește cu multe rugăciuni sufletele credincioșilor mutați din viața aceasta, iubirea ei fiind mai tare decât moartea (cf. Cântarea Cântărilor 8, 6). Alături de pomenirea la Dumnezeiasca Liturghie a sufletelor celor decedați, principala slujbă pentru iertarea și odihna acestora este Parastasul, care se săvârșește de către arhierei sau preoți, întrucât ei au primit, prin harul Duhului Sfânt, puterea de a dezlega păcatele celor credincioși, vii sau adormiți în Domnul (cf. Matei 18, 18; Ioan 20, 22-23).

Numele slujbei provine din cuvântul grecesc παράστασις care înseamnă înfăţişare înaintea cuiva, mijlocire pentru cineva, semnificând, deci, rugăciunea stăruitoare pentru sufletul celui răposat, care se va înfățișa înaintea lui Hristos, Dreptul Judecător.

Textul slujbei Parastasului este alcătuit din cântări de la slujba înmormântării mirenilor, urmând structura unei Utrenii. Însă, pentru că această slujbă avea o lungime apreciabilă și era adesea solicitată, ea a primit, în practică, unele prescurtări (care se aplică, în parohii, și Utreniei obișnuite), încât lungimea ei a fost redusă, prin renunțarea la citirea Catismei și a altor Psalmi, la Canon și la elementele repetitive. Forma dezvoltată a Parastasului a rămas să fie săvârșită la mănăstiri (vezi Panihida, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2016). Din acest motiv, a apărut o discrepanță între rânduiala indicată de Molitfelnic și modul practic al săvârșirii acesteia, în bisericile de mir. Totodată, Molitfelnicul nu prezenta slujba integrală, ci arăta doar structura Parastasului și făcea trimiteri la slujba înmormântării. De aici a apărut necesitatea publicării cărții de față, în care slujba Parastasului să fie tipărită într-un text unitar, integral, fără trimiteri la alte slujbe, în forma în care Parastasul este săvârşit în practica actuală a Bisericii Ortodoxe Române.

Pentru a veni în ajutorul preoților slujitori, alături de Parastasul de obște, în cartea de față au fost așezate, cu text integral, pentru prima dată la un loc, rânduielile speciale de Parastas pentru pruncii botezaţi şi apoi decedaţi, pentru eroi, precum şi rânduielile Parastasului mic, numit şi Trisaghion ori Litia mică. Totodată, au fost adăugate: rugăciunea de binecuvântare a hainelor şi a altor lucruri ce se împart pentru cei răposaţi, sfinţirea crucii care se aşază la mormânt, precum şi hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind înmormântarea sinucigaşilor, a pruncilor morţi nebotezaţi şi a celor care au fost incineraţi. Lucrarea beneficiază de o grafică adecvată și de un font generos, foarte lizibil.

Binecuvântăm această nouă apariție editorială, nădăjduind ca formatul ei practic și conținutul ei clar să ușureze lucrarea pastorală a preoților și să promoveze unitatea liturgică în parohii. Sfintele slujbe săvârșite corect, cu atenție și cu evlavie, ajută mult sufletele celor ce au adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii de veci, dar aduc şi mult folos duhovnicesc și mângâiere celor ce se roagă pentru cei adormiți în Domnul.

† DANIEL

(lipsa text)