Sunt adunate in acest volum o seama de cuvinte duhovnicesti culese din predicile parintellui, ordonate tematic, precum si cateva interviuri si conferinte din Romania si America. Citind "Cuvinte vii" vom vedea ca nu intru intelepciunea omeneasca a vorbit parintele, desi agonisise o cultura laica si teologica demna de invidiat, precum si o mare experienta de viata.
"N-am urmarit sa fac predici teologice, ci am vrut sa intru in inima voastra. Si nu eu, ci sa deschid inima voastra, si urechile, si mintea pentru invatatura lui Hristos..." (Pr. Gheorghe Calciu)

Deţinutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată.Şi totuşi el e trist şi îngrijorat.Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării ţării se profilează ca stăpâni şi ai lumii ce va veni.
Este îngrijorat pentru că înţelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenţi şi fără precedent. Viţelul de aur, zeul străvechi se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină maşinii. E o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material şi a finalităţii neantice. Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice şi al tehnicii de determinare a conştiinţelor va fi atotputernic şi va nimici omenirea. Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizaţie, nimeni nu poate guverna forţele tehnologice în această civilizaţie.
De aceea omenirea trăieşte pe culmile disperării. Toate problemele lumii se află în Crucea lui Hristos şi a creştinilor, câte ori vom rătăci drumul, ori vom lenevi pe cale, să ne înapoiem la Evanghelie şi la Duhul Sfânt. Suferinţele ce ni se pricinuiesc au menirea biciuiască lenea noastră şi să ne lumineze minţile.

Hristos în mijlocul nostru!

Vă anunțăm cu bucurie că a ieșit de sub lumina tiparului, la împlinirea a 40 de ani de la scrierea acestor minunate mărturii, ediția omagială a volumului ”Întoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide,. De o calitate și grafică deosebită, cartea conține și poze noi ale mărturisitorului Ioan Ianolide.

Recomandăm ca acest volum să fie în casele tuturor celor care-și doresc să iasă măcar pentru o vreme din mlaștina acestei vieți și să urce spre Soarele Dreptății, spre Răsăritul cel de Sus care este Hristos, și a tuturor iubitorilor mărturisitorilor din temnițele comuniste.

Măria Sa Neagoe Basarab... nu este in totalitate, asa cum poate o sugerează titlul, o lucrare de istorie, nici o fictiune literală și cu atât mai putin o scriere aghiografică. Nefiind exclusiv vreuna din acestea, cuprinde totuși câte ceva din fiecare.

Lucrarea de istorie poate fi socotită în măsura în care urmărește firul cronologic al domniei lui Neagoe Basarab, așa cum l-am găsit înfățișat - cu controversele de rigoare - în cele două vechi izvoare, Letopisețul Cantacuzino și Viața Sfântului Nifon scrisă de Gavriil Protul, precum și în alte documente și studii de specialitate, toate indicate în bibliografia orientativă de la sfârșitul cărții. Scriere aghiografică nu cutezăm a o numi, căci cele sfinte se cuvin a fi scrise de cei sfinți. Gândul nostru a fost doar acela de a înfățișa - într-o societate a modelelor de tot felul - chipul unui domn român care a trăit în mod isihast.

Aici, sursa principala de inspirație ne-a fost cartea Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, o scriere în felul ei autobiografică, fiindcă toate sfaturile date prințului moștenitor au în ele greutatea cuvântului cercat cu fapta. Învățăturile ne arată că viața voievodului muntean a cuprins cele trei dimensiuni nedespărțite ale spiritualității ortodoxe, așa cum ni le înfățișează teologia răsăriteană: dogmatica, eclesiastica si ascetica. Domnul Neagoe a cunoscut dogmele credintei pravoslavnice si le-a pazit cu sfintenie. De asemenea, a avut nemarginita evlavie si dragoste pentru Biserica, pentru randuielile si slujitorii ei adevarati, episcopi, preoti sau monahi. Si nu in ultimul rand a dus o viata de asceza, unind nevointele trupesti cu trezvia mintii.

Invataturile cuprind pagini minunate de Filocalie privind stiinta duhovniceasca a curatirii omului de patimi si a unirii sale cu Dumnezeu.

(lipsa text)

Mereu calda, mereu plina de dragoste si mila, Stareta Elisabeta purta, cu toata puterea lui Hristos, slabiciunile celor slabi. Toti o iubeau, toti o cinsteau pentru ca simteau ca dragostea ei pentru aproapele era nefatarnica. Pentru toti era stareta, si mama, si prietena, si sora. Zambetul ei cald incalzea si cele mai reci inimi. Si Dumnezeu singur stie cate suflete chinuite vor fi aflat mangaiere la dansa, cati oameni tamaduiti sufleteste si trupeste vor fi multumit cu lacrimi Staretei Elisabeta cea mult milostiva.

"Cercetand noi istoria bisericeasca in limea noastra crestin ortodoxa, aflam niste valori mari si doveditoare pentru existenta noastra, pentru Ortodoxia noastra, pentru viata noastra de toate zilele, aici, in rasaritul Europei. Cel mai important lucru, graitor pentru noi si in viitor, sunt noii marturisitoridin inchisorile noastre si de la Canal. E cel mai important genocid din lumea asta.

Nu a existat o urgie mai puternica decat a fost, in Romania, Canalul. Si noi ii avem pe acesti rugatori fierbinti, inaintea lui Dumnezeu, si ei ne duc mai departe, in istorie. Ei sunt temelia pe care ne asezam noi pentru veacul viitor..."

Parintele Justin Parvu

Rânduieli bisericeşti zilnice pentru anul 2024

Apostolul şi Evanghelia fiecărei zile

Icoanele, Sinaxarul şi Vieţile Sfinţilor

Adresele așezămintelor monahale din ţară

Primiti cu bucurie, dreptcredinciosilor, aceasta carte si va indeltniciti intru citirea ei.  Ca daca toti Sfintii, Apostolii, Mucenicii si Cuviosii, care au rabdat multe feluri de chinuri si de necazuri pentru Domnul, au catre Dansul multa indrazneala, ca niste slugi ale Lui, cu cat mai vartos mult milostiva Lui Maica, ceea ce stapaneste toata zidirea, are mai multa indrazneala decat toti Sfintii sa mijloceasca catre Dansul, asa cum s-a aratat in diferite timpuri, mai inainte de a se face Judecata cea a toata lumea, caci a izbavit multe suflete din cursele diavolului, dupa cum se arata in multe carti.

Sfantul Efrem s-a nascut in orasul Trikala in anul 1384.  Din anul 1393 aceasta localitate a cazut in mana turcilor lui Baiazid I, care stapanea atunci intreaga regiune a Tessaliei.  Din 1395 in Tesalonic a inceput rapirea copiilor de catre turci.  Se furau copii si adolescenti, cu varste intre paisprezece si douazeci de ani, dar si mai mici.

La varsta de numai paisprezece ani, Sfantul Efrem, pe numele sau de botez Constantinos Morfis, a fost nevoit sa paraseasca casa parinteasca, pe mama sa vaduva si pe cei sapte frati.  Aceasta a facut-o pentru a nu fi inregimentat cu forta in armata turceasca ca ienicer.  A imbratisat cu mult zel viata monahala in Manastirea Buneivestiri din "Muntele celor neprihaniti"din Atica.  In anul 1416 turcii au pradat peninsula Atica si l-au silit pe guvernatorul Atenei, Antonie Atzaghioli, sa se declare vasal al sultanului.  In anul 1424 otomanii au intrat cu forta in Manastirea Buneivestiri si au trecut prin taisul sabiei pe parintii de acolo.  Sfantul lipsea, fiind atunci in pestera, sus in munte.  Intorcandu-se la manastire a gasit trupurile neinsufletite ale monahilor dupa care a plans indelung. In anul urmator, la 14 Septembrie, turcii s-au intors si, gasindu-l pe sfant, l-au supus caznelor cu o barbarie rar intalnita, timp de opt luni si jumatate, cum numai Sfintii Mari Mucenici Gheorghe, Dimitrie, Ecaterina, Varvara si altii au mai fost torturati.  La sfarsit l-au spanzurat cu capul in jos intr-un copac, in curtea manastirii.  Au legat lemne aprinse de trunchiul copacului si l-au pironit pe sfant cu cuie groase.  In mijlocul flacarilor sfantul se ruga staruitor.  A primit cununa muceniciei la 5 Mai 1426, trecand la Domnul in zorii acelei zile, la ora 9 dimineata.