Aceasta carte descrie viata ascetei ortodoxe si marturisitoarei secolului XX.  La varsta de 12 ani a plecat la manastire, unde a fost tunsa calugarita, primind numele de Eufrosina.  Dupa distrugerea manastirii in timpul regimului sovietic, a trecut prin cumplitele deportari si lagare comuniste.  Fiind eliberata in anii de dupa razboi, a locuit in Tula, apoi in satucul Fosforitnii, care se afla in imprejurimile Moscovei.  In anul 1960 a primit schima mare, cu numele Nila.  Dumnezeu a inzestrat-o cu mari daruri: inainte-vederea, vindecarea si prorocirea.  La stareta plina de har ajungeau oameni din toate colturile Rusiei pentru a primi ajutor, mangaiere si vindecare de boli.

Cartea este alcatuita pe baza amintirilor si marturiilor celor care au cunoscut-o pe maica in timpul vietii, fiind completata cu ajutorul scrisorilor si observatiilor fiilor duhovnicesti si oamenilor apropiati staretei.

Parintele Petru Boiarski este unul dintre cei mai mari sfinti preoti de mir din vremurile noastre. L-a slujit pe Dumnezeu cu multa ravna, si pentru aceasta a primit multe harisme, desi era foarte tanar. Dar lucrarea sa a starnit mania diavolului si a slujitorilor sai, care s-au razbunat, si parintele a fost ucis in floarea varstei. Aceasta mucenicie ii fusese descoperita parintelui de DUmnezeu cu multa vreme inainte, dar frica nu l-a invins. El si-a continuat slujirea, cu mult curaj, folosindu-i pe cei care veneau sa-i ceara ajutorul. Si dupa moartea sa, s-a aratat facator de minuni...

Cu ajutorul lui Dumnezeu, vede lumina tiparului o carte cu alte noi mărturii despre minunile Sfântului Nectarie în ţara noastră. Cu ani în urmă, în anul 2003, tipărind primele mărturii despre minunile Sfântului Nectarie pe pământul românesc, am scris şi despre Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, numind‑o Eghina românească. Sintagma a intrat în sufletele credincioşilor. Anii au trecut, şi de atunci am mai tipărit o mulţime de mărturii despre minunile sfântului, ultima carte purtând chiar titlul Sfântul Nectarie – Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă.

Aflând însă o mulţime de mărturii făcute de sfânt şi în alte locuri din ţara noastră, unde sunt biserici cu hramul său sau unde se află părticele din sfintele sale moaşte sau icoane ale sale, mi‑am dat seama că Eghina românească este de fapt în fiecare loc din ţara noastră unde sfântul şi‑a arătat lucrarea. Am selectat deci pentru acest volum mărturii despre diferite daruri pe care sfântul le face oamenilor necăjiţi. Deşi am mai tipărit un volum despre ajutorul dat celor bolnavi (cu titlul Sfântul Nectarie – Vindecări minunate), totuşi şi în acest volum mărturiile majoritare sunt cele despre oameni vindecaţi de diferite boli. Dar şi celelalte – despre oameni fără loc de muncă, sau aflaţi în diferite alte încercări, impresionează la fel de mult. 

Prea adesea convinsi ca rigorismul si triumfalismul pot ascunde lipsa de vigoare duhovniceasca si realism specific crestinismului autentic, nu de putine ori am uitat ca dincolo de Filocalii sau Paterice, dincolo de concordante pe teme sau tratate de teologie stau oameni, oamenii lui Dumnezeu.  Ori aceasta carte a lui Danion Vasile ne umple de uimire prin firescul sau, prin naturaletea pe care ne-o arata.  Ne ofera o sansa de-a ne vedea altfel.  Ai lui Dumnezeu, in ciuda lucrurilor, uneori, monotone, pe care le traim, dar in care facem ce ne este mai la indemana: sa-L cautam, sa-L aflam pe Dumnezeu.

Eroii Pustiei de aproape de prea putine ori au fost iconizati cu atata curaj si ingeniozitate marturisitoare ca in cartea aceasta, veritabil Manual de antiterorism in plan duhovnicesc...

Pr. Constantin Necula

Suntem cu totii pacatosi.  Ne-am obisnuit sa convietuim cu greselile noastre, cu scaderile noastre, cu patimile noastre.  Aceasta carte ne arata cum Dumnezeu bate la usa inimii si le cere sa se schimbe.

Si, in acelasi timp, cartea ne pune inainte cateva modele duhovnicesti.  Ne ajuta sa intelegem ca, printre noi, mai traiesc sfinti...

Interviul din acest volum poate parea socant.  Viata unui tanar non-conformist este plina de peripetii de tot felul.  Dar intalnirea tanarului cu Dumnezeu poate da nadejde multora dintre cititori apasati de diferite patimi.

Cartea de fata nu este marturia unui om care a iesit din labirintul dependentei de droguri.  Ci este spovednia unui tanar cara arata, cat se poate de clar, cum drogurile fura, la propriu, vietile celor dependenti.  Ale celor care s-au crezut independenti, atat de independenti incat au cazut intr-una dintre cele mai viclene curse dracesti.

Minciuna ne face fii ai diavolului

Minţim şi ne minţim pentru a ne atinge anumite obiective, dar, mai ales, pentru a acoperi unele goluri din viaţa noastră şi pentru a ne crea iluzia că ne apropiem de ceea ce am vrea să fim. Realitatea este
modificată pentru a se potrivi nevoilor noastre, iar minciuna este utilizată selectiv, ca o modalitate generală de răspuns.

Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii, vor să clădească un adevăr pentru ceilalţi cu tipuri de falsităţi recunoscute doar de ei.

Oamenii nu vor să audă adevărul deoarece vor să menţină în viaţa lor beneficii (de ordin emoţional sau material) sau nu pot identifica resurse pentru a se redefini şi reorganiza într-un sens al normalului. Minciuna este, uneori, o modalitate de neasumare conştientă a realităţii şi o anexă a adevărului, iar în alte situaţii, opusul adevărului, din lipsa posibilităţii de a accepta şi depăşi o dezvoltare personală crescută strâmb sau deformat.

Suntem încredinţaţi de experienţa sfinţilor – definiţi ca oameni sinceri şi corecţi- că adevărul este lucrător, rodnic şi sfinţitor. Concluzia Sfântului Ioan Evanghelistul este categorică: „Să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre“ (I Ioan 3, 18-19).

Minciuna ne face fii ai diavolului

În viaţa adultă, de sine stătătoare, nu intrăm în condiţii egale. Unii sunt mai încrezători în sine, mai capabili să iubească şi să ierte, alţii sunt mai dependenţi, mai slabi, mai anxioşi şi mai nefericiţi – şi cauza principală constă în relaţiile noastre cu părinţii. Nu degeaba se spune că toate problemele noastre vin din copilărie.Din fericire însă, ne putem schimba relaţiile cu părinţii noştri şi astfel ne putem schimba pe noi înşine, ne putem schimba viaţa.

O astfel de schimbare ne va îmbunătăţi radical viaţa. Vom putea să comunicăm cu totul altfel cu cei pe care îi iubim: cu soţul, cu soţia, cu copiii. Vom avea o altfel de relaţie cu Dumnezeu – fiindcă omul transferă fără să vrea relaţia pe care o are cu tatăl său asupra relaţiei cu Tatăl Ceresc – şi, bineînţeles, va deveni mai sănătoasă atitudinea noastră faţă de noi înşine: în sfârşit, vom fi capabili să ne acceptăm, şi vom avea mai multă dorinţă şi putere să ne schimbăm în bine.

Suntem convinşi că veţi reuşi, cu ajutorul acestei cărţi, să îndepliniţi sarcina conţinută în denumirea cărţii şi astfel să vă îmbunătăţiţi viaţa. Puteţi învinge neiubirea prin iubire, vă puteţi schimba soarta. (Dmitry Semenik) 

Editie alcatuita de Dmitry Semenik 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Icoana Maicii Domnului „a Semnului” este una dintre cele mai importante si vechi icoane ale Rusiei ortodoxe.  Istoria acesteia, plina de multime de semne harice si de minuni, nespus de folositoare pentru crestini, naste o deosebita evlavie catre acest odor de nepretuit.

Descoperita in anul 1295, in imprejurimile cetatii Kursk, la radacina unui copac, icoana avea sa arate inca dintru inceput minunate semne: aparitia unui izvor tamaduitor la aflarea ei, intoarcerea, in mai multe randuri, in chip minunat, din cetatea Kursk in Pustia Koren, vindecari de orbire, etc. Icoana Maicii Domnului „a Semnului” il va salva, de asemenea, de la moarte, in copilarie, pe cel ce avea sa ajunga farul luminos al Rusiei creștine – Sfantul Serafim de Sarov, devenind icoana sa de suflet. Cunoscutul sfant Ioan Maximovici a plecat pe cararile vesniciei rugandu-se inaintea acestei icoane facatoare de minuni a Nascatoarei de Dumnezeu...

Minunile icoanei Maicii Domnului „a Semnului” din Rusia, Serbia, Austria, Germania si Statele Unite – loc in care se afla astazi acest vechi odor sfant, prezentate in cartea de fata, sunt intregite de istoria fabuloasa a icoanei si de acatistul celei care arata pururea lumii semnele milostivirii sale... 

Una dintre cele mai frumoase si profunde opere imnografice ale Ortodoxiei, Prohodul Domnului, bogat in intelesuri duhovnicesti, trezeste in crestinul traitor un adevarat manunchi de sentimente care ii intermediaza cel mai intim contact posibil cu Dumnezeu, redus - din dragoste pentru oameni, fireste - la conditia umila de muritor.  Cand ascultam cantarile de ingropare, inaintea ochilor mintii ni se perinda, ca intr-o pelicula dramatica, ultimele momente din viata pamanteasca a Domnului Iisus, Patimirile Sale, moartea si Invierea prin care ii ridica pe toti la viata vesnica.

Notatie psaltica.

Parintele Ilie Lacatusu trebuie cinstit ca un sfant, pentru ca este un argument puternic impotriva materialismului si a ratacirii idolatre.  I se pot inalta rugaciuni oricand, pentru ca sfintii sunt adevaratele marturii ale vietii noastre ortodoxe, chiar in vremurile in care traim.

Parintele Justin Parvu

(lipsa text)