Daca miracolul poate fi definit ca un eveniment ce reprezinta o abatere de la legile statistice, o contrazicere a legilor naturii si care scapa astfel intelegerii rationale, din punct de vedere religios este dovada puterii divine asupra firescului sau o derogare de la regulile fixate de divinitatea insasi. Pornind de aici, autorul aduce si alte interpretari, mai nuantate, ale unor cercetatori ai fenomenului, dar mai ales pe baza propriei experiente ori considerente particulare ale diferitilor subiecti. Din aceste unghiuri, miracolul este prezentat in diverse forme de receptare si de traire, pe anumite paliere sau modalitati. Se remarca un plan popular si altul urban, unul teologic si altul etnofolcloric, evidentiindu-se ca marturie, personala sau colectiva, si in cele din urma ca o viziune populara, pe de o parte, si dogmatica, pe de alta. De altfel, orice miracol este perceput subiectiv, in functie de capacitatile de transpunere ale fiecarui subiect si de predispozitia si disponibilitatea spre supranatural si sacru.
Pr. Prof. Univ. Dr. Nicu Octavian