A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile și virtuțile nu sunt simple instrumente retorice.  Înțelese terapeutic, ca boală și sănătate, stricăciune și nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă și punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuții doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii ființei noastre.  Abia atunci înțelegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuți și adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătății și nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovnicești ai tuturor timpurilor, lucrarea de față sintetizează o sumă de repere practice, ușor de înțeles și însușit pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

(lipsa text)

Aceasta scriere, in care Sfantul Ignatie Briancianinov descrie cele opt virtuti principale si cele opt patimi corespunzatoare lor, reprezinta un indrumar de mare folos pentru orice credincios care vrea sa se pregateasca pentru spovedanie si, indeobste, sa-si aduca lumina si buna randuiala in suflet.

Toţi sunt de acord că dragostea este valoarea supremă a vieţii noastre. Ca atare, este foarte important s-o abordăm într-un mod matur, să înţelegem cât de mult ţine de noi pregătirea pentru dragoste, s-o recunoaştem atunci când vine şi s-o păzim de toate primejdiile. 
Cartea de faţă este menită tocmai să vă ajute în această privinţă. Dragostea este o minune, este o taină care nu se dezvăluie până la capăt – şi totuşi, ne vom strădui, pe cât stă în puterile omeneşti, să găsim răspunsul la întrebarea: „Ce este dragostea şi prin ce se deosebeşte ea de replicile ei false – patima, dependenţa?” Ne vom strădui să descoperim legile vieţii dragostei, să descoperim ce ajută venirea ei şi din ce pricină moare ea. Împreună cu duhovnici, cu psihologi şi cu oameni de alte profesii în a căror viaţă am văzut dragoste autentică, vom vorbi pe cât se va putea de profund, însă de o manieră simplă şi accesibilă, despre un lucru pe care în vremea noastră puţini îl ştiu: ce reprezintă de fapt familia şi care este rostul ei autentic, căci tocmai familia este locul unde poate fi atinsă culmea iubirii adevărate. 
Dacă veţi citi la vreme această carte şi vă veţi înarma cu lucrurile aflate din ea, veţi putea – dacă veţi dori – să evitaţi multe greşeli dureroase, şi viitoarea voastră familie va avea mult mai multe şanse de a rămâne întreagă şi fericită, de a fi loc unde trăieşte Dragostea. 
Ar fi bine ca fiecare pereche proaspăt căsătorită să primească în dar o asemenea carte, dacă nu a apucat s-o citească mai înainte. Credem că dezastruoasa statistică a divorţurilor, familiilor incomplete şi copiilor nefericiţi s-ar schimba în bine. Deocamdată, acestea sunt numai vise – însă puteţi, dacă aceas­tă carte vă va plăcea, să cumpăraţi câteva exemplare şi să le dăruiţi tinerilor apropiaţi care vor să-şi întemeieze o familie sau care s-au căsătorit nu demult. (Dmitry Semenik)

Intreaga viata a Sfantului Amfilohie a fost o jertfire de sine adusa lui Dumnezeu si aproapelui in numele dragostei, fiindca dragostea este principalul rod al vietii crestinului si scopul vietii monahale. Dragostea este nemuritoare, ea il urmeaza pe om dincolo de mormant, in viata cea vesnica, si este o legatura intima dintre sufletele celor vii si celor adormiti. Prin credinta, dragoste si milostenia pe care a acordat-o celor aflati in necazuri, el a fost un exemplu viu de vietuire, castigand dragoste si lasand o amintire de neuitat in inimile oamenilor, pentru care era si este un grabnic tamaduitor, milostiv ajutor si grabnic mijlocitor. Si dupa moarte el se arata vindecator, mangaindu-i si cercetandu-i pe cei aflati in primejdii; oamenii ii simt si acum dragostea.

Cartea de fata, care nu este rodul cunostintelor de biblioteca, ci al experientei, s-a nascut din confuzia si indoielile pe care starea lumii contemporane le prduce fata de eficacitatea invataturii crestine. Nu este adresata oamenilor care sunt hotarati sa evite cu orice pret ceea ce s-ar putea sa le provoace neplacere; nici celor care in chip nevrotic simt nevoia de a crede ca in viata, optiunile, filosofia lor au atins perfectiunea si, in consecinta, nu vor sa faca nici o schimbare, ci celor care nu neaga si infrunta cu indrazneala faptul ca sunt purtatorii unei firi cazute, ca pcatul si esecul reprezinta destinul comun al oamenilor; se indreapta spre cei carora o eventuala schimbare nu le provpaca spaima, ci entuziasm.

Arhimandritul Rafail Karelin (n. 1931), cleric al Bisericii Ortodoxe Gruzine, fost profesor de slavonă, istoria religiei şi ascetică al Academiei Teologice din Tbilisi, fiu duhovnicesc al cunoscuţilor stareţi, schiarhimandritul Serafim Romanţov (canonizat în 2010) şi schiigumenul Sava Ostapenko, apropiat al Sfântului Zinovie, Mitropolitul de Tetri-Ţkaro (canonizat în 2010), este unul dintre scriitorii de mare popularitate ai Ortodoxiei contemporane de limbă rusă, autor a peste 30 de cărţi pe diverse teme duhovniceşti.

Această carte este scrisă sub forma unor convorbiri între duhovnic şi ucenicii sau vizitatorii săi. Se cuvine să spunem de la început: atât duhovnicul, cât şi interlocutorii săi sunt persoane reale, nu inventate. Duhovnicul este însuşi părintele Rafail, iar interlocutorii sunt oameni cu care acesta a dialogat despre diferite aspecte ale vieţii duhovniceşti. Discutând cu duhovnicul, vizitatorii îl întreabă, îşi exprimă nedumeririle, polemizează, se mânie, se supără, acceptă, în cele din urmă, unele lucruri, dar cel mai important e faptul că primesc răspuns la întrebările care îi neliniştesc. Probabil că multe dintre ele reprezintă probleme care îi frământă și pe cititorii cărții de față. De aceea, credem că puțini sunt cei care vor rămâne fără folos citind‑o. Celor care caută adevărul le va ajuta, la fel cum i‑a ajutat pe cei care au purtat aceste discuții cu autorul. Celor cărora adevărul li s‑a descoperit ca viaţă în Hristos în Biserica Ortodoxă le va servi spre rezolvarea nedumeririlor de care se ciocneşte inevitabil orice om raţional îmbisericindu-se și a căror înlăturare netezește calea urmării lui Hristos.

An aparitie: 2012
Traducere din limba rusă de pr. Nicolae Creţu