Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Frumoasa Manastire Sihastria este asezata intr-un loc linistit si retras de lume. In timpurile vechi aici locuiau sihastrii, de aceea si-a primit numele de Sihastria. Pana sa se deschida drumul, se ajungea foarte greu aici. De la Gura Secului trebuia sa strabati sapte kilometri prin padure ca sa ajungi la destinatie, iar daca te apuca noaptea, aveai ocazia sa mai intalnesti cate un lup sau urs ori alte animale salbatice. Iarna era si mai greu din cauza zapezilor, care depaseau intotdeauna un metru. Dar era bine pentru calugari, deoarece ramaneau doar ei si Dumnezeu. Monah Pimen Vlad

Mirul simtit al Izvoratorului de Mir, care poate fi pipait si care curge de veacuri intregi ca o minune vadita a lui Dumnezeu si ca o dovada a rasplatirii Lui, a fost arma preaputernica impotriva patimilor, sageata necrutatoare impotriva nevazutilor vrajmasi, alungator al intristarilor, leac al bolilor si scut nebiruit impotriva dusmanilor, care de multe ori au incercuit cetatea, voind sa o cucereasca. Dar atunci cand vazutii si nevazutii vrajmasi simteau mirosul placut al mirului sau vedeau armele de arama ale lui Dimitrie, sangele si mirul, o luau la fuga si nu se mai intorceau rupand astfel stransoarea pricinuita de asediu. Asa a supravietuit Tesalonicul si va trai in veci, in ciuda multor "admiratori" ai lui.

Lucrarea conține relatarea unei călătorii pe care autorul a făcut-o alături de Sf. Paisie Aghioritul într-o zonă nord-estică a Greciei, unde elementul musulman masiv ridică o serie de probleme de ordin social și religios. Sunt menționate persoane, evenimente (vindecări, vizite, întâlniri) ce și-au lăsat amprenta asupra locuitorilor greci, dar și turci, care au recunoscut valoarea marelui ascet contemporan, apelând la ajutorul său. Cartea, în ciuda dimesiunilor ei reduse, ne oferă multe răspunsuri despre ce înseamnă să fii un sfânt mărturisitor al credinței creștin-ortodoxe și un far luminos pentru cei de altă confesiune sau religie. Importanța ei este cu atât mai mare cu cât astăzi ne confruntăm cu provocarea generală legată de elementul musulman, la care, din păcate, se încearcă să se dea o rezolvare doar din perspectivă umană, lipsită de ceea ce cartea aceasta oferă atât de simplu și direct.

Mersul regulat la biserica nu constituie pentru credincios un simplu obicei bun, o indatorire religioasa tipiconala, o obligatie comunitara sau o scapare din viata sufocanta de zi cu zi, ci dimpotriva, el reprezinta o nevoie esentiala. Adica nevoia de a trai viata cea adevarata, de a se intalni cu Creatorul sau, Izvorul vietii sale si de a se uni cu El, de a-si exprima dragostea si evlavia fata de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si fata de sfinti, care sunt prietenii lui Dumnezeu, de a se simti aproape de fratii sai duhovnicesti.

Acestia sunt cei ce, zi si noapte, pe Domnul nostru Iisus Hristos Il contempla, pe El Il respira si cu al Sau nume inimile lor se indulcesc. Cu ei ne laudam si de intelepciunea lor dumnezeiasca ne desfatam, cu care au fost impodobiti, iar nu cu cea lumeasca, a incepatorilor veacului acestuia, cea lepadata si socotita nebuna de Dumnezeu. Acea intelepciune prin care - dupa spusele Cuvantatorului de Dumnezeu - cei neinsemnati au fost slaviti si cei necinstiti au fost cinstiti, care, printr-un singur cuvant au biruit intelepciunea cea lumeasca. Caci intelepciunea cea mare este viata slavita si despatimita pentru Dumnezeu, Cel ce este Preacurat si Sfant. Aceasta este, de fapt, singura jertfa pe care o cere de la noiIntelepciunea care spune putine cuvinte despre virtute, dar indeamna mai mult prin fapte spre lucrare; al careia cuvant vrednic de credinta se intareste prin traire.

De la inceputul si pana la sfarsitul cartii, dragostea, ca un soare stralucitor imprastie norii grei de pe insula durerii, rasadeste flori in ghivece si in curti, matura, pregateste supe si creme dulci pentru bolnavi, spala si leaga rani, organizeaza sarbatori, aprinde lumina, daruieste speranta si optimism, se roaga. Si la sfarsit, dragostea descopera si aduce in insula Spinalonca binecuvantatul medicament care vindeca bolnavii, si care se intorc la casele lor.

Prezentul volum contine douazeci si patru de biografii ale unor asceti in lume. Printre ei se numara un episcop, un ieromonah, patru preoti casatoriti, doi monahi care au trait in lume si la sfarsitul vietii s-au invrednicit sa primeasca schima ingereasca si cincisprezece mireni(barbati si femei). Biografiile au fost asezate in ordine cronologica, in functie de data adormirii lor. Fiecare a mers pe calea sa, insa toti au avut un scop comun: pazirea poruncilor lui Dumnezeu si unirea lor cu Dumnezeu. Ramai uimit vazand rabdarea lor, lepadarea de sine si puterea rugaciunii prin care au depasit toate greutatile. Insa mai ales te uimeste simplitatea cu care au primit harul si intamplarile mai presus de fire, fara iscodire si cu smerenie, fara sa-si inchipuie ca sunt ceva sau ca au ceva.

A trecut timpul si cu ajutorul Sfintilor Rafail. Nicolae, Irina si Olimpia am scris si aceasta a doua carte despre lucrurile minunate pe care le fac ei pentru noi. Minunile sunt din ce in ce mai multe. Sfintii asteapta sa le cerem ajutorul, sa-i strigam in nevoile si suferintele noastre. Si ei, ca niste grabnici ajutatori, vor alerga numaidecat sa ne mangaie, sa ne aline si sa ne vindece durerile. Daca doctorii va spun ca nu mai aveti scapare, alergati imediat la Sfinti si veti vedea puterea lui Dumnezeu. Multumesc Sfintilor pentru ajutor si va doresc tuturor sa va folositi duhovniceste si sa va intariti credinta prin citirea acestor randuri asternute pe hartie cu multa dragoste si cu mai multa recunostinta pentru Sfintii Parinti. Monah Pimen Vlad

(lipsa text)

Acest volum cuprinde articole ce privesc cele mai imporatnte subiecte legate de viata de familie scrise de clerici, oameni de stiinta, dar si simpli familisti. Temele tratate sunt cercetate si analizate din perspectiva duhovniceasca, stiintifica si, mai cu seama, sunt oferite sfaturi si solutii practice. Aceasta este si trasatura principala a cartii: valoarea ei sta in experienta, adica are folos practic. Si, asa cum se stie: cuvintele din experienta de nevoie trebuie sa le primim(Sfantul Isaac Sirul). Nu este lipsita de importanta experienta tuturor celor care au scris, unii ca parinti, care au crescut si invatat corect zeci de copii, altii ca duhovnici experimentati, care, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, au ajutat multe familii si ne ofera sfatul lor luminat si discret, iar altii ca oameni de stiinta, care, printr-o indelungata cercetare si studiere a subiectelor legate de familie, ne ofera cu durere si dragoste esenta intelepciunii lor. Tuturor acestor scriitori le multumim nespus de mult pentru prinosul lor dezinteresat.

Aceasta carte de suflet folositoare a Egumenului Sfintei Manastiri Filotheu, Arhimandritul Efrem, pote fi socotita o visterie duhovniceasca. Ea cuprinde multime de comori duhovnicesti. Cuvantul sau simplu si intelept, concis si direct, ascetic si ortodox, cade usor ca o ploaie pe pamant uscat, izvoraste ca un paraias, adapand tot sufletul cuvantator si iubitor de Dumnezeu ce inseteaza si este precum pomul rasadit langa izvoarele apelor.

Cu Batranul Arsenie se pare ca se implineste cuvantul evanghelic: "Iata cu adevarat israelitean, intru care nu este viclesug". A fost din fire cinstit, simplu, fara de rautate, bland, ascultator, neagonisitor si, in mod deosebit, un nevoitor cum rar se intalneste. Pentru Batranul Arsenie, intotdeauna da era da, iar nu era nu. Niciodata nu tinea minte raul, orice i-ai fi facut, niciodata nu se mania, niciodata nu facea rau nimanui. Traia in ascultare cu o desavarsita acrivie, si de aceea, prin ascultarea si desavarsita credinta ce le avea in staretul sau, traia zilnic mai presus de legile firii. In privegherile pe care le incepea de cu seara, se ostenea peste masura cu mii de metanii si cu starea de toata noaptea in picioare, pana se lumina de ziua. Atat de mult se adancea in rugaciune si se daruia ei, incat de multe ori, cand se apropia timpul lucrului, nu voia sa se dezlipeasca de rugaciune. Batranul acesta, cu toata simplitatea lui, a prins sensul vietii monahale. S-a predat pe sine in intregime ascultarii si nevointei, de aceea L-a si gasit pe Cel dorit. A gasit inlauntrul sau rugaciunea, L-a gasit pe Dumnezeu. Monahul Iosif Vatopedinul