Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

(lipsa text)

(lipsa text)

Mantuitorul ne invata ca dobandim bucuria Lui daca suntem credinciosi peste putinul pe care ni l-a dat. Iar a fi credincios inseamna a lucra cu acest putin dat fiecaruia, cu toata bogatia de har pe care Domnul ne-o ofera gratuit in Biserica Lui. 
Acest volum este un indemn la privirea si trairea vietii in lumina acestui crez despre om si despre rostul lui in lume. 

Reeditarea volumului de versuri alese din scrierile Sf. Ioan de la Neamt (Hozevitul).

Iubiti cititori, asa le-a fost randuita de la Dumnezeu soarta gemenilor nostri, Petru si Paul. Ei au cazut in lupta cu dusmanul cotropitor. Au cazut si au adormit si sangele lor curat si caldde eroi martiri a infierbantat mult inimile fratilor lor de arme, care, mai apoi, s-au avantat cu un elan de nedescris asupra obiectivului dusman, reducandu-l la tacere si cucerind astfel cetatea (Odesa) mult dorita de la malul marii.

Ce-i Cerul?

Cerul, am putea raspunde inainte de a merge mai departe, Cerul este Totul.

Da, Cerul este tot ce exista, este spatiul nemarginit care cuprinde totul, este oastea stelelor, dintre care fiecare este un soare, este Jupiter, Saturn, Marte, este steaua Pastorului (Luceafarul) care straluceste la amurg, este Luna cu blanda-i lumina, este Soarele care lumineaza, incalzeste, electrizeaza si rodeste planetele, este insusi pamantul, Pamantul pe care ne aflam, caci Pamantul este o planeta a sistemului lumii, un astru al Cerului si el.

Asadar Cerul este intregul univers.

A ne indeletnici o clipa cu Cerul, insemneaza a ne indeletnici cu realitatea absoluta, cu Pamantul, Soarele, anotimpurile, climatele, calendarul, zilele si noptile, lunile si anii, trecutul si viitorul, caci pentru Astronomie timpul nu exista: ea se intinde asupra viitorului ca si asupra trecutului, ea tine in mainile sale inceputul si sfarsitul lumii, ea este stiinta nemarginirii si a vesniciei.

Un ghid practic pentru crestinul ortodox, in care ne propunem sa luam fiecare moment important din viata crestinului, sa-l explicam si sa aratam cum trebuie facut.  Vom incerca sa aratam pe parcursul ghidarii si rostul obiectelor care fac parte din randuiala unei slujbe: ce este lumanarea, icoana, prescura, tamaia, cadelnita, candela, crucea, coliva, etc., pentru a intelege ca toate acestea nu sunt intamplatoare si fara sens, ci sunt manifestari autentice ale unei anume mod de viata coerent si foarte profund.

Ispravile lui Guguta este o carte cu umor subtil, de respiratie universala.

Importanta cruciadelor nu poate fi negata.  Prin ele, doua civilizatii si culturi diferite, occidentala si orientala, s-au intalnit sub o forma violenta, insa acest lucru nu le-a impiedicat sa se influenteze involuntar.

Cruciada ne dezvaluie intregul mecanism de gandire al europeanului, spiritul omului medieval, universul sau intim.  Nu putem vorbi despre o simpla expansiune a feudalilor apuseni in Mediterana, ci de impactul complex al intalnirii dintre socie­tatile bizantina, occidentala si islamica.  Istoria acestor confruntari ne descopera, pe langa istoria unor fapte de arme, si anumite mentalitati, conceptii despre viata si moarte, obiceiuri, rodul convietuirii si disensiunilor unei lumi indepartate de noi, care, toate incadrate, conduc spre un proces istoric susceptibil de noi interpretari.  Analizarea si recitirea istoriei cruciadelor poate risipi multe semne de intrebare si oferi multe lectii utile, acesta fiind scopul acestei lucrari.

Nu putem descoperi frumuseţea vieţii fără a cultiva dragostea, care ne va izbăvi de tulburări, de reproșuri şi de conflicte. Nu putem să‑L iubim cu adevărat pe Dumnezeu ignorând prezenţa aproapelui, dar nici să‑l iubim pe aproapele ignorând prezenţa lui Dumnezeu. Temeiul însă e pocăința și iertarea, adică „răzbunarea” prin iubire, prin jertfă, prin filantropie.

„Iubirea jertfitoare aduce bucurie şi dulceaţă în su­flet. Nu dulceaţa aceea amestecată cu slava deşartă, cu autosatisfacerea şi cu plăcerea întinată, care vine de la vrăjmaşul, ci dulceaţa harului, care în­­su­fleţeşte smerenia, nobleţea, delicateţea, ­sim­ţi­rea cea bună faţă de Dumnezeu şi dragostea faţă de toţi oamenii – cuprinzându‑i şi pe duşmani –, bu­cu­­rie şi desfătare până la lacrimi şi până la liniştirea desăvârşită…”

Arhiepiscopul Makarios Griniezakis