Sfantul Marturisitor Gavriil Georgianul cel nebun intru Hristos

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-93971-1-4
Status: momentan indisponibil

Sfantul Marturisitor Gavriil Georgianul cel nebun intru Hristos

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Editura Iona
Numar de pagini: 240

Starețul Gavriil (Goderdzi Urghebadze) s-a nascut pe 26 august 1929 in Tbilisi, in toiul prigonirii credintei din Georgia sovietica.  Ramas orfan de tata la varsta de doi ani, s-a aratat inca din copilarie a fi un baiat neobisnuit, inzestrat cu o credinta neclintita si harazit cu rare daruri dumnezeiesti.

Dupa incheierea serviciului militar in armata sovietica, in anul 1955, a luat schima monahala cu numele Sfan­tului Gavriil Athonitul.  In timpul paradei de 1 mai din anul 1965, a dat foc uriasului portret al lui Lenin expus in piata centrala din Tbilisi.  Scos abia viu din mainile multimii furibunde, a fost arestat de KGB pentru activitati antisovietice, judecat, declarat bolnav psihic si inchis sub tratament fortat intr-un spital de psihiatrie.

Dupa eliberare, fiind crancen prigonit de regimul comunist, a continuat pentru el mucenicia fara de sange a credintei.  Prefacandu-se nebun, propovaduia pe strazi pocainta si credinta cea adevarata in mijlocul apostaziei generale, suferind adanc pentru poporul si patria sa.

Spre sfarsitul vietii s-a putut retrage la Manastirea Samtavro a Sfintei Nino din Mtheta, in care s-a savarsit in pace, dupa o indelungata suferinta, pe 2 noiembrie 1995.  A fost proslavit intre sfinti in anul 2012, moastele sale si mormantul sau fiind izvor nesecat de nenumarate si mari minuni.

Pret: 15.00 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Parintele Ioannis Kalaidis (1925-2009) s-a nascut in Grecia in anul 1925, de praznicul Apostolului celui iubit al Domnului.  Inca din frageda varsta, ajutandu-l pe preot in altar si intarit fiind de inclinatiile duhovnicesti ale mamei sale, se ruga adeseori Domnului sa-l invredniceasca a-I sluji ca preot.  Dupa ce si-a incheiat stagiul militar in sfasietoarea perioada a Razboiului Civil (1946-1949) din patria sa, Ioannis s-a casatorit cu tanara Polixenia, cu care a dobandit patru copii.  La varsta de 45 de ani, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, a primit infricosatul dar al preoției.  Pentru smerenia si dragostea sa, fiind destoinic urmator al Sfintilor, a primit de la Dumnezeu multe haruri spre mantuirea credinciosilor: stravedere, facerea de minuni, stapanire peste stihii, vederea Luminii Nefacute.
      Ultimii douazeci de ani ai vietii sale mult-incercate au stat sub ocrotirea Nou-Aratatilor Mucenici Rafail, Nicolae si Irina, de nenumarate ori savarsind el insusi impreuna cu acestia mari minuni.
      In anul 2009, Parintele Ioannis s-a mutat la Domnul in urma unei boli de care patimea muceniceste, fiind prohodit atat de ucenici cat si de zidirea care a varsat si ea cateva lacrimi de ploaie cinstindu-i adormirea.  Scumpa inaintea Domnului moartea cuviosilor Lui (Psalmul 115, 6).
      Parintele Ioannis e un preot sfant, e noul Nicolae Planas al Orthodoxiei noastre! (Mitropolitul Antonie de Siatista)
      Dupa moartea unui preot cipriot, ca s-o mangaie pe preoteasa vaduva, Maica Domnului i s-a aratat si i-a descoperit numele tuturor preotilor sfinti din Cipru si din Grecia, care erau inca in viata.  Printre ei se afla si Parintele Ioannis din Neohori.  Am simtit atunci inlauntrul meu pace si o negraita bucurie.
      Pavel Pavlidis
    • Sfântul Gherman de Alaska (1756-1836) a fost unul din marii isihaști și misionari ai Bisericii. Din fragedă vârstă fiind înzestrat cu înțelepciune dumnezeiască, s-a nevoit vreme de șaisprezece ani în faimoasa Mănăstire Valaam de pe Lacul Ladoga. De acolo a pornit, cu binecuvântarea Starețului Nazarie, să-l propovăduiască pe Hristos în îndepărtata Alaska, care în acele vremuri aparținea Rusiei.
      În cei patruzeci de ani petrecuți aici Sfântul Gherman s-a arătat a fi luminătorul și apostolul triburilor aleute păgâne, ridicându-se nepărtinitor împotriva abuzurilor guvernatorilor ruși care le asupreau cumplit pentru interesele lor financiare. Pentru jertfelnicia lui mai presus de fire și pentru marea sa smerenie, Dumnezeu i-a dăruit daruri precum străvederea și săvârșirea de minuni care i-au întărit pe aleuți pe calea cea strâmtă a Adevărului.
      La optzeci și unu de ani, Cuviosul a plecat din această viață, chipul său scăldat de lumina dumnezeiască și buna-mireasmă care i-au însoțit adormirea vădindu-i marea sfințenie.
      La proslăvirea lui, săvârșită în anul 1970, a contribuit și Arhiepiscopul Ioan Maximovici, iar ucenicul acestuia, Ieromonahul Serafim Rose, a întemeiat prima mănăstire misionară închinată Sfântului Gherman în pustia Platina, California. Astăzi moaștele Cuviosului Gherman odihnesc în Catedrala Învierii din Insula Kodiak, fiind socotit primul sfânt al Bisericii Ortodoxe Americane.

Carti scrise de acelasi autor

    • La peste zece ani de la caderea comunismului, societatea si Bisericile din Romania, intrate deja intr-un nou mileniu crestin, evolueaza in interiorul unei strategii dominate de exigentele integrarii europene si euroatlantice. Lunga paranteza rosie din trecutul imediat si ambiguitatile unei tranzitii prelungite fac ca, paradoxal, dupa decenii de regim socialist, romanii sa nu aiba o viziune sociala clara despre noul tip de societate si de comunitate religioasa si despre interactiunile dintre acestea, viziune ceruta de timpul prezent si de noua realitate la care doresc sa participe.

      In orizontul generos deschis celui de al III-lea mileniu crestin de momentul simbolic pentru reconcilierea dintre Rasaritul si Occidentul crestin reprezentat de prima vizita a Papei Ioan Paul II intr-o tara ortodoxa in mai 1999, volumul de fata strange la un loc, intr-un spatiu interdisciplinar si ecumenic, teologi si economisti, filozofi si eseisti, clerici si laici, ortodocsi si catolici, animati de raspunderea comuna ce le revine fata de Evanghelie si istorie, fata de Biserica si societate, fata de Revelatie si ratiune intr-o Europa care evolueaza rapid spre uniune si integrare federala in cadrul unei umanitati tot mai globalizate. Reuniti intr-un consiliu de intelepti crestini, ei ofera Bisericilor si societatii romanesti, episcopilor, preotilor, teologilor, tuturor specialistilor interesati si crestinilor din toate confesiunile — angajate solemn prin Declaratia comuna din mai 2000 in sustinerea eforturilor de integrare europeana si euroatlantica ale Romaniei — un instrument de lucru indispensabil pentru analiza si reflectie, pentru studiu si dezbatere, dar si pentru prospectare si actiune pozitiva responsabila privind viitorul societatii si al crestinismului in noua lume plina de sanse, dar si de riscuri, in care a pasit si Romania dupa Decembrie 1989.

      Premiera absoluta in cultura teologica si politica romaneasca, volumul de fata grupeaza studii si eseuri de gandire sociala a Bisericii — fundamente, documente, analize, perspective — care se vor tot atatea incitari la reflectie si responsabilitate.

    • In cazul gandirii crestine astazi, credinta si ratiunea nu doar ca se contrazic mai putin ca oricand, dar insasi problema presupusului lor conflict n-are nici un sens si nici macar n-ar trebui sa se puna.  Ne putem pierde eventual credinta, dar cu siguranta nu pentru ca am castigat in ratiune.  S-ar putea sa pierdem din credinta tocmai pentru ca ne imaginam ratiunea incapabila sa inteleaga o parte — si inca o parte decisiva, chiar cea mai decisiva — din ceea ce viata noastra ne face sa experimentam.  Foarte repede cedam: ratiunea nu intelege totul, suntem nevoiti sa admitem spatii imense care ne raman de neinteles si irationale, pe care le abandonam credintei si parerii; si foarte repede renuntam definitiv sa mai gandim ceea ce am alungat deja din campul sensibilului. Din acest somn al ratiunii se ivesc atunci cosmaruri — ideologice.  Prea repede socotita ca venind de la sine si cu totul naturala, separatia intre credinta si ratiune se naste astfel intai dintr-un deficit de rationalitate, dintr-o capitulare fara lupta a ratiunii inaintea a ceea ce e presupus de negandit.  Dar daca nu ne pierdem credinta dintr-un exces de practica a rationalitatii, s-ar putea, din contra, sa ne pierdem adeseori din rationalitate pentru ca excludem prea repede credinta si domeniul pe care ea il deschide, cel al Revelatiei.  Pierzandu-ne credinta pierdem din ratiune.

watch series