Creştinătatea este o taină, de vreme ce conţinutul credinţei creştine este Dumnezeul cel întruchipat, Domnul nostru Iisus Hristos. Aşa că este cu neputinţă să fie prinsă de mintea omenească. Cum deci putem recunoaşte credinţa creştină ca singurul izvor a tot adevărul? Cum putem ştii că Iisus Hristos este Dumnezeul cel întruchipat? Cum ne putem încredinţa că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii şi Dătătorul vieţii celei veşnice? 
Trăsăturile proprii Mântuitorului – descrise cu strălucitoare limpezime în această carte – sunt atât de multe şi de o asemenea vrednicie, că cititorul sincer cu anevoie nu va mărturisi cu însufleţire că Iisus Hristos este Mesia, Dumnezeul cel desăvârşit care s-a făcut om desăvârşit.

Sfântul Atanasie a fost unul dintre cei mai mari cârmuitori ai Bisericii străvechi. În veacul al IV-lea acest episcop mic de statură din Egipt s-a nevoit din răsputeri pentru a răspândi cuvântul lui Hristos. Într-o vreme când Biserica se confrunta cu cea mai vicleană erezie dintre toate, arianismul, un om s-a ridicat deasupra celorlalţi pentru a o combate – şi a reuşit acest lucru cu prisosinţă. De câteva ori marea sa luptă pentru adevăr l-a adus în pragul muceniciei, dar aceasta nu avea să fie voia lui Dumnezeu. În schimb, avea să-și petreacă cei cincizeci de ani din viaţa adultă într-o mucenicie curajoasă şi nesângeroasă.

Pentru lupta sa în apărarea adevărului dumnezeirii lui Hristos, Sfântul Atanasie a fost numit „Părintele Ortodoxiei”. De-a lungul vieţii el a scris câteva cărţi. Lucrarea sa Despre întruparea Cuvântului, scrisă pe când avea numai nouăsprezece ani, este una dintre cele mai reușite care au fost scrise vreodată despre acest subiect. Biografia Sfântului Antonie, marele nevoitor, a fost un best-seller al vremii. Această carte a contribuit mult la susținerea monahismului în Răsărit. Fiind unul dintre cei mai mari Părinţi ai Bisericii, moştenirea Sfântului Atanasie a continuat să strălucească de-a lungul veacurilor ca un far luminos. Aceasta este povestea vieţii sale.

Batranul Antim avea multe daruri insa le ascundea cu bagare de seama.  Se deosebea prin smerenie, prin blandete, prin iubirea lui nemarginita, virtuti pe care le dobandise prin multe lupte si aspra nevointa.  Era chibzuit, intreg-cugetator, cu dreapta socotinta, iubitor de straini, Parinte plin de dragoste care se deserta pe sine ca sa implineasca sufletele celorlalti si ale fratilor lui din obste.

Cartea cuprinde ViaÈ›a, învăÈ›ăturile È™i minunile Cuviosului Antim, Aghioritul de la Schitul Sfânta Ana Mică din Muntele Athonului. Omul marii iubiri dumnezeieÈ™ti, Cuviosul Antim face parte din acea generaÈ›ie de mari Bătrâni, alături de CuvioÈ™ii Efrem Katunakiotul, Iosif Vatopedinul È™i Paisie Aghioritul, care au luminat cu vieÈ›uirea È™i poveÈ›ele lor mulÈ›ime nenumărată de suflete aflate în căutarea mântuirii.

Cartea cuprinde, pe scurt, istoria religioasa, culturala si diplomatica a Misiunii Bisericii Ortodoxe Ruse in China, din secolul al XVII-lea si culminand cu Revolta Boxerilor de la inceputul secoulului al XX-lea, moment istoric cand cand au fost omorati pentru credinta 222 de ortodocsi chinezi.  Cartea include un cuvant rostit tinerilor in 1981 de catre Parintele Serafim Rose despre Mintea Chineza, precum si Sinaxarul si Slujba Noilor Mucenici Chinezi, insotite de o iconita de buzunar a Soborului lor.

Cuviosul Sava s-a nascut la inceputul veacului al XX-lea, in Ciprul aflat sub ocupatie britanica, intr-o familie numeroasa de tarani credinciosi.  Inca de copilandru, s-a calugarit la Manastirea Stavrovuni din Cipru, intemeiata si daruita cu o parte din Lemnul Cinstitei Cruci de catre Sfanta Imparateasa Elena, in urma unei vedenii dumnezeiesti.

Intreaga sa viata a petrecut-o in chip bine-placut lui Dumnezeu, trecand prin foarte multe incercari si prigoniri, printre care si vrajmasiile aduse de indreptarea calendarului in Biserica Ortodoxa.  Urmand Sfantului Apostol Varnava, increstinatorul insulei Cipru, Cuviosul Sava a alergat pretutindeni sa propovaduiasca si sa odihneasca sufletele credinciosilor, punandu-le neclintit pe calea mantuirii.  A ajuns astfel sa se nevoiasca la Locurile Sfinte, in Muntele Sinai, in Sfantul Munte, impreuna cu multe dintre marile personalitati duhovnicesti ale veacului precum Cuviosii Iosif Isihastul, Efrem Katunakiotul, Amfilohie Makris sau Filothei Zervakos.

Pentru marea sa smerenie, rabdare si ravna in a se face tuturor toate (1 Cor. 9, 22), s-a invrednicit a primi de la Dumnezeu, printre altele, si darul stravederii, al izgonirii diavolilor si indeosebi al tamaduirii cancerului, boala de care el insusi s-a savarsit, si mormantul sau fiind izvor nesecat de nenumarate si mari minuni.

Cuvintele Inaltpreasfintiei Sale Ioan sunt cuvinte pline de incarcatura duhovniceasca, pe intelesul tuturor, dar cu profunde semnificatii.  Inaltpreasfintia Sa este intruchiparea ierarhului adevarat, apropiat de popor, aflat mereu intre enoriasi.  Are darul de a zidi pe fiecare om cu un cuvant bun, conducandu-l spre lumina cunoasterii adevarului, deoarece nu este om care sa mearga prin intuneric si sa nu doreasca sa-i apara in priviri lumina.  Cum?  Calea cea mai importanta este convorbirea cu duhovnicul.

(lipsa text)

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, şi îndrăznesc să spun că ei sunt copiii Tăi, fiindcă le-ai dat fiinţă, i-ai făcut vii înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viaţa cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfiat şi i-ai primit în sânul Bisericii Tale.

Sfantul Vasile din Ostrov - unul dintre cei mai iubiţi sfinti ai sarbilor, s-a nascut in Hertegovina, la 28 decembrie 1610, intr-o familie evlavioasa. De mic a fost dus la manastire. Inainte de a implini 30 de ani a fost facut episcop.

Despre Sfantul Vasile de la Ostrog se spune ca avea darul de a vindeca bolile trupului si ale sufletului inca din tinerete. Minunile au continuat si dupa moartea Sfantului si continua si azi. Leaganul in care era un copilas s-a rostogolit peste balustrada gardului manastirii, a cazut in gol cateva sute de metri si s-a spart in mii de bucatele, dar copilasul n-a patit nimic, ca si cum cineva l-ar fi tinut in brate, pana cand a ajuns jos, la baza muntelui. Prin anii saptezeci, unui senator american bolnav i s-a aratat in vis manastirea alba din varful muntelui, in fata careia un om ii spunea ca numai acolo se va vindeca de boala grava pe care o avea. N-a stiut sa descifreze visul, dar peste cativa ani, in timpul unei vizite oficiale in strainatate, a vazut imaginea manastirii din vis pe o carte postala. A intrebat, a aflat despre Ostrog, a urcat la manastire si a scapat de suferintele care l-au macinat ani de zile.

Dincolo de aceste intamplari reale sau doar legende, despre puterea moastelor Sfantului Vasilie de la Ostrog, stau marturie sutele de mii de pelerini care urcă muntele pana la manastire, in speranta vindecarii.

O, fericită maică Eufrosina, pe pământ nebună pentru Hristos, în ceruri preaînţeleaptă, care ai sfârşit în chip minunat drumul tău pământesc de o sută de ani! Caută acum din înălţimea cerului spre
noi, păcătoşii, care în marea vieţii stăm învăluiţi de patimile şi suferinţele trupeşti, de ocările şi ispitele lumeşti, şi de numeroasele curse diavoleşti. Şi corăbiile sufletelor noastre sunt deja aproape de înec,
căci nu au ancora puternică a credinţei, şi îşi pun nădejdea în puterile lor şi în ajutorul omenesc, iar sfeşnicul iubirii şi al evlaviei s-a stins.
Nu zăbovi, maică Eufrosina, ci ajută-ne nu după vrednicia noastră, ci după milostivirea ta, asemănându-te Atotmilostivului Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Întăreşte-ne în credinţă, nădejde şi dragoste. Pe cei reci şi împietriţi la inimă încălzeşte-i cu râvna ta, tămăduieşte bolile noastre, ia de la noi necazurile şi tristeţea, dă-ne nouă mână de ajutor pe acest alunecos drum pământesc, ca să ne întărim cu trupul şi cu sufletul, să purtăm răbdători crucea noastră cu nădejdea în Dumnezeu şi, cu grabnica ta mijlocire, să ne învrednicim după moarte de viaţa cea veşnică şi fericită, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.

Cuviosul Sava s-a nascut la inceputul veacului al XX-lea, in Ciprul aflat sub ocupatie britanica, intr-o familie numeroasa de tarani credinciosi.  Inca de copilandru, s-a calugarit la Manastirea Stavrovuni din Cipru, intemeiata si daruita cu o parte din Lemnul Cinstitei Cruci de catre Sfanta Imparateasa Elena, in urma unei vedenii dumnezeiesti.

Intreaga sa viata a petrecut-o in chip bine-placut lui Dumnezeu, trecand prin foarte multe incercari si prigoniri, printre care si vrajmasiile aduse de indreptarea calendarului in Biserica Ortodoxa.  Urmand Sfantului Apostol Varnava, increstinatorul insulei Cipru, Cuviosul Sava a alergat pretutindeni sa propovaduiasca si sa odihneasca sufletele credinciosilor, punandu-le neclintit pe calea mantuirii.  A ajuns astfel sa se nevoiasca la Locurile Sfinte, in Muntele Sinai, in Sfantul Munte, impreuna cu multe dintre marile personalitati duhovnicesti ale veacului precum Cuviosii Iosif Isihastul, Efrem Katunakiotul, Amfilohie Makris sau Filothei Zervakos.

Pentru marea sa smerenie, rabdare si ravna in a se face tuturor toate (1 Cor. 9, 22), s-a invrednicit a primi de la Dumnezeu, printre altele, si darul stravederii, al izgonirii diavolilor si indeosebi al tamaduirii cancerului, boala de care el insusi s-a savarsit, si mormantul sau fiind izvor nesecat de nenumarate si mari minuni.