Cartea de fata aduce ceva nou. Desigur, cea mai mare parte este rezervata marturiilor, fie ele culese prin interviu, fie trimise personal pe adresa manastirii, si care poarta, cu toata diortosirea cuvenita, pecetea originalitatii si autenticitatii cuvantului-martor plin de recunostinta. Ultimile pagini insa, sunt un mic compendiu din invatatura Parintelui Proclu, extras cu grija din doua interviuri date de parintele insusi, disponibile de altfel pe retelele media de internet. Temele recurente ale cuvintelor-apoftegma le banuiti care sunt: despre pocainta, despre rugaciune si cugetarea la moarte, despre slava desarta si leacul ei, smerenia, despre lacrimi si dragoste.

In primele secole ale crestinismului, barbatii si femeile care luptau pentru a dobandi gloria sfintilor erau numiti atletii lui Hristos. Un sfant realizeaza in cursul vietii sale performante pe care ceilalti oameni nu reusesc sa le infaptuiasca. Uneori performantele sale sunt recunoscute oficial de Biserica. In acest caz el figureaza in calendar. Recunoasterea oficiala a unui sfant are loc insa doar ca o exceptie si numai pentru un foarte mic numar de persoane. Majoritatea sfintilor sunt ignorati de calendar. Putinii sfinti pe care Biserica ii recomanda venerarii publice primesc aceasta consacrare cu titlu postum. Niciodata in timpul vietii lor. Multi oameni au vrut sa se faca sfinti. Luptele lor pentru dobandirea curateniei necesare sfinteniei au fost spectaculoase. Mai spectaculoase si mult mai dure decat luptele din arene. Pentru dobandirea curateniei, atletii lui Hristos luptau impotriva trupului lor, impotriva somnului, impotriva foamei, impotriva durerii, impotriva propriilor lor ganduri, impotriva instinctelor. Era o lupta fara mila, dusa zi si noapte, de-a lungul unei intregi vieti. O lupta palpitanta si fara niciun ragaz. Ioan Gura de Aur a luat hotararea sa se faca sfant inca din adolescenta, cand era inca pe bancile scolii. O hotarare luata in deplina cunostinta de cauza si dupa o matura chibzuinta. Alti tineri hotarasc in adolescenta lor sa se faca generali, sportivi campioni, exploratori. Ioan Gura de Aur a hotarat sa se faca sfant. Toata viata sa n-a avut alt ideal. Pentru a dobandi sfintenia el i-a infruntat pe toti adversarii pe toate terenurile si a castigat toate luptele. Palmaresul sau este o imensa lista de victorii. Victoriile lui Ioan Gura de Aur au fost atat de categorice, incat el este unul din putinii sfinti citati in calendar atat de Biserica occidentala, cat si de Biserica rasariteana.

Volumul cuprinde o serie de studii științifice prezentate la Simpozionul național Lucrarea duhovnicească şi culturală a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, organizat la inițiativa și sub îndrumarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului. Lucrarea administrativă, pastoral-misionară și culturală a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica în eparhia istorică a Râmnicului s-a desfășurat pe multiple planuri, având ca și coordonată fundamentală continuarea spiritualității paisiene. Toată activitatea Sfântului Ierarh de la Râmnic se constituie într-un program bine alcătuit și împlinit cu multă acrivie spre atingerea scopului său sfânt: reînnoirea duhovnicească și reînvierea culturală a eparhiei, așa cum subliniază Părintele Arhiepiscop Varsanufie, în cuvântul-înainte al volumului. 

Batranul Antim avea multe daruri insa le ascundea cu bagare de seama.  Se deosebea prin smerenie, prin blandete, prin iubirea lui nemarginita, virtuti pe care le dobandise prin multe lupte si aspra nevointa.  Era chibzuit, intreg-cugetator, cu dreapta socotinta, iubitor de straini, Parinte plin de dragoste care se deserta pe sine ca sa implineasca sufletele celorlalti si ale fratilor lui din obste.

Cartea cuprinde ViaÈ›a, învăÈ›ăturile È™i minunile Cuviosului Antim, Aghioritul de la Schitul Sfânta Ana Mică din Muntele Athonului. Omul marii iubiri dumnezeieÈ™ti, Cuviosul Antim face parte din acea generaÈ›ie de mari Bătrâni, alături de CuvioÈ™ii Efrem Katunakiotul, Iosif Vatopedinul È™i Paisie Aghioritul, care au luminat cu vieÈ›uirea È™i poveÈ›ele lor mulÈ›ime nenumărată de suflete aflate în căutarea mântuirii.

Preacuviosul parinte Eusebiu s-a facut remarcat in mod deosebit datorita celor 35 de ani de misiune la Spitalul Hipocrat din Atena, ca slujitor al Sfantului Altar si duhovnic harismatic.  Sub epitrahilul preacuviosului parinte, mii de bolnavi internati in aceasta institutie spitaliceasca, precum si multi alti credinciosi din afara acesteia, au renascut duhovniceste, cunoscand viata nou-testamentara in Hristos.  Slujitor neobosit al Vitei-de-vie a lui Hristos, pe durata a trei decenii, parintele Eusebiu a transformat Biserica cu hramul Sfantul Luca, din cadrul Spitalului General Hipocrat din Atena, lacas de inchinaciune ridicat prin eforturile sale, intr-un centru spiritual ortodox al trairii liturgice, al misiunii apostolice si al mangaierii sufletelor celor suferinzi.

Sfinţii – atât cei din vechime, cât și cei apropiați de zilele noastre – au avut întotdeauna ca țel al vieții lor mântuirea. Către aceasta trebuie să se îndrepte orice nevoință, orice lucrare a credinciosului. 

Într-o lume atât de complexă şi agresivă, ce asaltează la tot pasul simţurile, cum pot reuşi creștinii de astăzi să-și pună în acord viața pământească cu voia lui Dumnezeu, pentru a dobândi mântuirea?

Prezenta carte se dorește un îndrumar de viaţă pentru ortodocşii zilelor noastre, încercând să răspundă într-un mod cât mai lesnicios și folositor – prin sfaturi ale sfinților – frământărilor acelora dintre contemporani care doresc să pășească fără primejdie de rătăcire pe calea măreață, însă deloc ușoară, a mântuirii.