Leacuri pentru framantarile omului contemporan

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-94059-2-5
Status: momentan indisponibil

Leacuri pentru framantarile omului contemporan

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Elena
Numar de pagini: 176

Mare greseala este ca oamenii au un Dumnezeu inchipuit de ei. Ca astfel sa asculte El de ei, nu ei de El. Omul nu se angajeaza la o traire in credinta autentica. Vedeti? Deci nu un Dumnezeu pe Care sa-L vorbesti de bine, ci sa-L asculti, sa-L traiesti. Sa te indumnezeiesti. Deci nu Unul inventat de tine, ca sa-ti menajeze slabiciunile. Ca nu e usor sa te desprinzi de o comoditate in care te-ai simtit bine si ai crezut ca ai atins cote inalte. Si Hristos iti cere lucrul acesta – sa te lepezi de egoism. Nu trebuie sa ne izolam de creatia Sa prin diferite preocupari egoiste. „Ca eu am viata mea, Dumnezeul meu...” Oamenii trebuie sa stie Cine i-a făcut, de ce i-a facut si care este finalitatea vietii. Sa mearga pe drumul care duce spre a se cunoaste pe sine. Asta e o condiție sine qua non a noastra, a tuturor. Sa ne intrebam: de ce suntem facuti, care e scopul, ce-i cu moartea, cu Raiul, cu iadul? Sunt ele o realitate sau simple povesti? Nu exista sa zici vreodata „n-am stiut”. Nu ai auzit niciodata ca bat clopotele? Care pe latineste inseamna „cheama viii, plange mortii, imprastie viforele” – bataia clopotelor. Poti sa spui ca nu ai auzit clopotele? Pare paradoxal, dar ele nu rasuna degeaba. Si bat patrunzator! Astea sunt valori pe care ni le-a dat Dumnezeu si noi le vindem pe doi lei. Se stie ca exista fierbinte si rece, dar sa fii caldicel este primejdios (v. Apoc. 3, 16). Nu vrei sa fii nici asa, nici asa, sau vrei sa te mangai cu aceea ca esti credincios, dar asa, in felul tau. Nu. Ori fierbinte, ori rece, pentru ca cel rece isi va da seama, mai repede, ca totusi este intr-un sentiment de raspundere, pe undeva, psihologic privind lucrurile, si isi poate reveni. Dar cel caldicel, care nu este nici colo si nici dincolo si are un fel de „Dumnezeu” al lui, acela este in foarte mare primejdie, pentru ca se multumeste doar cu ceea ce i se pare ca are. Chiar Evanghelia spune: „iar de la cel ce nu are, si ce i se pare ca are se va lua de la el” (Luca 8, 18).

Pret: 12.00 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • 8 Paraclise si Acatiste pentru zilele saptamanii

      DUMINICĂ – ziua întâi: Paraclisul Sfintei Învieri a Domnului, Acatistul Sfintei Învieri a Domnului, Rugăciunea de Duminică

      LUNI – ziua a doua: Paraclisul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Rugăciunea de Luni

      MARŢI – ziua a treia: Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul, Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul, Rugăciunea de Marţi

      MIERCURI – ziua a patra: Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Bunei-Vestiri, Rugăciunea de Miercuri

      JOI – ziua a cincea: Paraclisul Sfântului Nicolae, Acatistul Sfântului Nicolae, Rugăciunea de Joi

      VINERI – ziua a şasea: Paraclisul Sfintei Cruci, Acatistul Sfintei Cruci, Rugăciunea de Vineri

      SÂMBĂTĂ – ziua a şaptea: Paraclisul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Rugăciunea de Sâmbătă

      DUMINICĂ – ziua a opta: Paraclisul Sfintei Treimi, Acatistul Sfintei Treimi, Rugăciunea de Duminică

      „Structurile rugăciunilor din această carte sunt cunoscute credincioşilor, care, atunci când nu pot participa la slujbele Bisericii, împlinesc rânduiala aceasta în rugăciunile particulare. Paraclisul sintetizează toate cele şapte Laude care, de altfel, sunt canonul zilnic al monahului, împlinit de acesta prin participarea zilnică la toate slujbele Bisericii. În schimb, Acatistele sunt o formă dezvoltată poetic a condacului şi icosului din canonul Utreniei.

      Cele opt zile pentru care au fost aşezate în această carte Paraclise şi Acatiste ne invită să parcurgem nu numai vieţile Sfinţilor, nu numai zilele creaţiei, ci istoria întregii lumi, care de altfel este şi istoria vieţii noastre, apogeul acesteia fiind Dumnezeu şi ziua Domnului, Duminica, Începutul şi Sfârşitul.

      Să începem cu credinţa că, rostind mereu aceste rugăciuni, vom ajunge la trăirile Sfinţilor care ni le-au oferit, ca o revărsare a vieţii lor în viaţa noastră şi a lumii.”

      Părintele Ioan Cojanu

Carti scrise de acelasi autor

    • Mare greseala este ca oamenii au un Dumnezeu inchipuit de ei. Ca astfel sa asculte El de ei, nu ei de El. Omul nu se angajeaza la o traire in credinta autentica. Vedeti? Deci nu un Dumnezeu pe Care sa-L vorbesti de bine, ci sa-L asculti, sa-L traiesti. Sa te indumnezeiesti. Deci nu Unul inventat de tine, ca sa-ti menajeze slabiciunile. Ca nu e usor sa te desprinzi de o comoditate in care te-ai simtit bine si ai crezut ca ai atins cote inalte. Si Hristos iti cere lucrul acesta – sa te lepezi de egoism. Nu trebuie sa ne izolam de creatia Sa prin diferite preocupari egoiste. „Ca eu am viata mea, Dumnezeul meu...” Oamenii trebuie sa stie Cine i-a făcut, de ce i-a facut si care este finalitatea vietii. Sa mearga pe drumul care duce spre a se cunoaste pe sine. Asta e o condiție sine qua non a noastra, a tuturor. Sa ne intrebam: de ce suntem facuti, care e scopul, ce-i cu moartea, cu Raiul, cu iadul? Sunt ele o realitate sau simple povesti? Nu exista sa zici vreodata „n-am stiut”. Nu ai auzit niciodata ca bat clopotele? Care pe latineste inseamna „cheama viii, plange mortii, imprastie viforele” – bataia clopotelor. Poti sa spui ca nu ai auzit clopotele? Pare paradoxal, dar ele nu rasuna degeaba. Si bat patrunzator! Astea sunt valori pe care ni le-a dat Dumnezeu si noi le vindem pe doi lei. Se stie ca exista fierbinte si rece, dar sa fii caldicel este primejdios (v. Apoc. 3, 16). Nu vrei sa fii nici asa, nici asa, sau vrei sa te mangai cu aceea ca esti credincios, dar asa, in felul tau. Nu. Ori fierbinte, ori rece, pentru ca cel rece isi va da seama, mai repede, ca totusi este intr-un sentiment de raspundere, pe undeva, psihologic privind lucrurile, si isi poate reveni. Dar cel caldicel, care nu este nici colo si nici dincolo si are un fel de „Dumnezeu” al lui, acela este in foarte mare primejdie, pentru ca se multumeste doar cu ceea ce i se pare ca are. Chiar Evanghelia spune: „iar de la cel ce nu are, si ce i se pare ca are se va lua de la el” (Luca 8, 18).

watch series