Lectii de viata harica

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-550-365-6
Status: in stoc

Lectii de viata harica

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Egumenita
Numar de pagini: 232

Ne-am străduit să culegem flori de fiecare fel şi să le punem la îndemâna cititorilor sub formă de cununi împletite, în funcţie de nevoile duhovniceşti ale fiecăruia. Am încercat să înşirăm gândurile inspirate ale Părintelui Ioan în legătura şi ordinea cuvenită, lărgind şi completând aria meditaţiilor lui duhovniceşti prin intermediul poveţelor altor îndrumători înţelepţiţi de Dumnezeu.

Cine nu se străduieşte să prăznuiască sărbătoarea prin înfrumuseţarea casei, haine mai frumoase şi o masă mai aleasă? Cu toate acestea, nu trebuie să ne lipsească nici masa duhovnicească!

„Domnul m-a învrednicit adesea de inspiraţii interioare minunate şi de gânduri luminoase referitoare la rugăciune, în special, dar şi la viaţa creştină, în general”, scrie Părintele Ioan de Kronstadt. Nădăjduim că cele mai importante lecţii duhovniceşti extrase din experienţa acestui povăţuitor încercat vor pătrunde adânc în inima fiecărui cititor, încurajându-l să intre în lumea „contemplării duhovniceşti neîncetate şi a rugăciunii tainice” a Părintelui Ioan.

Pret: 10.80 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Carti scrise de acelasi autor

    • In chilia Cinstitei Cruci a mănăstirii Stavronikita, în ultimii ani ai vieţii sale, stareţul Tihon primea monahi de pe întregul Munte Athos, printre ei – şi pe viitorul sfânt Paisie Aghioritul. Înainte de a muri, stareţul Tihon i-a lăsat moştenire Cuviosului Paisie chilia sa, promiţându-i că „va veni să se vadă cu el”. Cuviosul Paisie îşi amintea mai târziu: „Era 10 septembrie 1971, miezul nopţii. Eu mă rugam şi deodată am văzut cum intră în chilie Stareţul meu! Am sărit, i-am prins picioarele şi le-am sărutat cu evlavie. Nu am înţeles cum s-a desprins din mâinile mele, a intrat în biserică şi a dispărut. Desigur, nimeni nu înţelege cum se petrec asemenea întâmplări. Şi acestea nu se pot explica logic, de aceea se şi numesc minuni. Am aprins îndată o lumânare (în timpul în care s-a întâmplat aceasta, ardea doar candela), pentru a însemna în calendar ziua în care mi s-a arătat Stareţul, ca să nu uit. Când am văzut că aceea era ziua adormirii lui (10 septembrie), m-am întristat foarte tare că această zi trecuse pe neobservate pentru mine. Mă gândesc că bunul părinte mă va ierta, pentru că în ziua aceea, de la răsărit până la apus, am avut mulţi vizitatori, obosisem mult, eram la capătul puterilor şi uitasem absolut de toate. Altfel, aş fi înfăptuit ceva, ca să-mi aduc şi mie folos, şi pe stareţ să-l bucur cu o priveghere de noapte”.

watch series