(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

O treapta de capatâi în pregatirea primirii Sfintei Euharistii este Sfânta Spovedanie, poarta de taina prin care ne înfatisam înaintea Mântuitorului Hristos asa cum suntem, avându-l ca martor pe duhovnic, preot al Dumnezeului Celui Preaînalt si mijlocitor pentru noi înaintea Sa.
Pacatul dintru început al stramosilor i-a facut pe acestia sa uite de Domnul si sa zideasca în mintea si în inima lor o lume pe care ei socoteau ca este – macar si pentru un rastimp – în afara privirii vesnice si atotcuprinzatoare a lui Dumnezeu. Aceasta orbire sufleteasca o purtam cu totii, pâna azi, iar începutul tamaduirii sta în puterile noastre. Este un act de curaj, însa aceasta stradanie nu este desavârsita de la prima marturisire constienta. Sfânta Spovedanie este un urcus prin care omul intra pe calea ce duce la împartasirea cu Trupul Domnului Hristos, Care, venind El Insusi întru noi, ne arata lucruri pe care înainte de a primi lumina Sfintei Impartasanii nu le puteam deosebi în sufletul nostru. Astfel, primirea Euharistiei ne ajuta sa Intelegem din propriile miscari launtrice ca Lumina lui Hristos nu are nici o partasie cu întunericul. In felul acesta începe sa se faca simtita tot mai mult prezenta lui Dumnezeu în viata si în sufletele noastre. Nu zadarnic, însasi rânduiala Spovedaniei îndeamna preotul sa-i spuna aceste cuvinte pline de trezvie si adevar celui care vrea sa se marturiseasca:
„Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. Deci nu te rusina, nici te teme ca sa ascunzi de mine vreun pacat, ci fara sfiala spune toate câte ai facut, ca sa iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iata si sfânta Lui icoana înaintea noastra este. Si eu sunt numai un martor, ca sa marturisesc înaintea Lui toate câte-mi vei spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, sa stii ca toate pacatele îndoit le vei avea; ia seama dar, de vreme ce ai venit la doctor, sa nu te întorci nevindecat”.
Carticica de fata îsi doreste sa le vina în întâmpinare celor care îsi îndreapta pasii catre Taina Sfintei Spovedanii, punând înainte un îndrumar pentru Spovedanie alcatuit de Fericitul Gheorghe Zavorâtul din Zadonsk (1789-†1836), barbat de mare nevointa, recunoscut pentru puterea si discernamântul sau launtric de catre toti marii stareti si Sfinti rusi ai veacului al XIX-lea.

Inţelegerea ortodoxa despre Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, este fundamentala pentru o dreapta intelegere a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.  Cand chipul ei este denaturat, asemenea este si chipul Fiului ei.
Aceasta carte este o expunere clasica despre cum Biserica crestina istorica a preacinstit pe Maica lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor si despre principalele greseli care s-au ivit impotriva cinstirii ei: deopotriva eresurile cele vechi si abaterile mai recente ale crestinatatii apusene.
Ea vorbeste limpede de ce Fecioara Maria se cade sa fie slavita de toate neamurile si, in acelasi timp, de ce nu poate fi socotita impreuna-rascumparatoare cu Iisus Hristos, singurul Mantuitor al lumii.  Scrisa de un sfant si facator de minuni al vremilor moderne, care a avut legatura duhovniceasca nemijlocita cu Maica lui Dumnezeu, aceasta lucrare a fost tradusa de renumitul scriitor bisericesc pr. Serafim Rose cu scopul de a-l calauzi pe omul modern pe calea cea sigura a izbavirii de patimile lumii

Ctitorie moldoveneasca - asezata pe un tarm inalt, deasupra Marii Negre -, Manastirea Adormirii Maicii Domnului de la marginea Odessei adaposteste o comoara nepretuita, moastele Cuviosului Kuksa de Odessa, inainte vazatorul si grabnic tamaduitorul.
Traitor multa vreme la Athos, in Tara Sfanta si la Lavra Pecerska, Cuviosul Kuksa a "gustat" mai apoi timp de zece ani din "nevointele" lagarelor sovietice. Cartea de fata infatiseaza viata si minunile unui sfant catre care se indreapta evlavia credinciosilor din toate colturile Rusiei, Ucrainei, dar si ale Basarabiei romanesti, Sfantul Kuksa fiind nu de putine ori, in timpul vietii sale, in contact cu monahii sau simplii credinciosi basarabeni.

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Aceasta este fericirea: sa traiesti in legea aceasta a puritatii, ducand greutatile neamului.  Ca, vedeti, nobletea omului sta doar in suferinta. Fara suferinta nu-L putem cunoaste pe Dumnezeu...  Eu am simtit toata suferinta si daca nu as fi pus-o in practica aici, in vietile credinciosilor, nu m-as osteni pentru ei asa mult.  Dar am suferit si simt nevoile si greutatile lor si stau si ii ascult si ca orice lucru care iti place, nu ma oboseste.  Nu trebuie sa-l lasam pe fratele de langa noi, nu trebuie sa-l neglijam, nu trebuie sa fim indiferenti, cuvintele nu ma intereseaza sunt foarte periculoase pentru crestin.  A nu ma interesa inseamna a fi mort sufleteste, a ma ocupa de egoismul meu, de viata mea sufleteasca. Trebuie sa fiu mereu treaz.  In aceeasi masura ma realizez pe mine insumi, in care am realizat si pe cel cazut.

Arhim. Justin