Sfântul Mare Mucenic Mina a fost supranumit Făcătorul de Minuni deoarece a intervenit în nenumărate situații și i-a ajutat pe cei aflați în necaz. A salvat vieți, a vindecat boli, i-a ajutat pe cei păgubiți să își recapete pagubele. El este supranumit și Grabnic Ajutător datorită rapidității cu care cei ce îl cheamă în rugăciune primesc sprijin pentru cererile lor.Drept dovadă pentru minunile Sfântului Mina stau mărturiile recente ale credincioșilor - cuprinse în această carte -  care au primit vindecare sau alinare după ce s-au rugat la Sfântul Mina.

Sfinte Mare Mucenic Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Despre Parintele Nikolai Guryanov, binecunoscutul Arhimandrit Ioan Krestiankin de la Lavra Pesterilor a spus ca a fost “singurul Parinte de pe teritoriul fostei URSS care avea darul inainte-vederii."

Parintele Nikolai a fost un fel de “cititor cu raze X in domeniul spiritual”.  Era ca si cum el ti-ar putea vedea interiorul si stia tot ce era de stiut.  In prezenta lui toti au simtit ca sunt din nou copii.

Parintele Nikolai stia voia lui Dumnezeu pentru fiecare in parte si i-a calauzit pe multi catre cea mai scurta cale spre mantuirea sufletelor lor.

Fiecare dintre noi avem o menire, dar trebuie sa stam sub povata duhovnicului, care inlatura voia nepriceputa, facand loc voii lasate de Dumnezeu in fiecare dintre noi.  Duhovnicul dezvaluie intentiile lui Dumnezeu in noi.  Daca nu stam sub povata duhovnicului, putem sa intram in rataciri mai mari ca patimile.

Il simt prieten pe fiecare suflet care-mi trimite un singur gand de iubire.  Si doresc si rog ca fiecare prieten sa copieze acest Indreptar la spovedanie.

Cu toata dragostea, Valeriu

Volumul de fata vine sa reconfirme darurile duhovnicesti cu care Parintele Justin Parvu a fost inzestrat de catre Dumnezeu de-a lungul vietii, numeroasele marturii ale credinciosilor reprezentand dovada concreta in aceasta privinta.

Acest volum nu se adreseaza doar celor de astazi, ci si viitoarele generatii carora societatea nu se mai gandeste sa le lase mostenire un mediu prielnic pentru o dezvoltare fireasca ce trebuie sa duca intr-un final la Dumnezeu.

Marturiile din paginile acestei carti, pe care o consider o minune a lui Dumnezeu prin una dintre ultimele Sale mladite alese - Parintele Arsenie Boca - confirma lucrarea Parintelui Arsenie de reabilitare a omului cazut din cauza pacatelor.

Cu siguranta neamul romanesc ar fi fost mult mai sarac, chiar pustiit, daca Dumnzeu nu ni l-ar fi daruit pe Parintele Arsenie Boca, a carui prezenta este la fel de vie si astazi si care se intensifica cu cat timpurile pe care le traim sunt mai grele.

Vlad Herman

Cartea vine sa reconfirme sfintenia Parintelui Arsenie Boca, probabli unul dintre cei mai mari sfinti ai neamului romanesc.  Marturiile din carte sunt doar o frantura din lucrarea de apostol a Parintelui Arsenie Boca, aceea de a intoarce pe om pe drumul catre Hristos, singurul care duce la viata cea vesnica, "unde nu este durere, nici intristare, nici suspin".  Desi lucarea are la baza marturiile unor oameni simpli, interviurile redau si mai bine Duhul Sfant care lucra prin intermediul Parintelui Arsenie Boca.

Vlad Herman

Ferice de cel ce se lupta duhovniceste cu gandurile, lovindu-le de Piatra unghiulara a fiintei omenesti: Hristos.  Acesta nu este nicidecum numai razboiul pustnicilor, al smeritei rugaciuni si atentii, ci este al fiecarui crestin.  Ca atare, nu reactionezi dupa fire la intamplarile vietii, ci traiesti fiecare clipa dupa Iisus; adevarata noastra fire, icoana, chipul nostru cel adevarat.  Intamplarile ce vin, intr-o clipita a lor, sa nu ne gaseasca, sa nu ne prinda traind in neatentie de valoarea clipei, valoarea Vesnicului in clipa, ca, altfel, in clipa aceea, ne trezim expropiati de icoana noastra de oameni, dupa chipul si asemanarea lui Iisus.

Un pustnic a spus odata ca fiecare crestin ortodox poate istorisi Evanghelia sa, vestea buna a intalnirii sale cu Dumnezeu.

Desigur, nimeni nu compara aceste marturisiri cu cartile apostolilor, care l-au vazut cu ochii lor pe Fiul lui Dumnezeu, cat a trait pe pamant.

Si totusi noi, desi neputinciosi si pacatosi, suntem ucenicii Lui, si nu exista in lume ceva mai minunat, decat contemplarea actiunilor deosebite a Proniei Mantuitorului fata de lumea noastra.

"- Eu sunt un țăran cu stare de aici, din Ferești. M-am căsătorit și am lucrat în atrelierul meu de tâmplărie, ca Sfântul Iosif. Colea, este și o mică fierărie. Ca Moise care a descoperit în rugul arzând numele dumnezeiesc, stau cât e ziulica de mare lângă burduful de piele care scoate foc. Vedeți?
- Și de ce se umflă balonul ăsta, măi tătăică? Mă lași acum și pe mine să apăs așa cum faci tu? se rugă frumos Vasile al Măndiței.
- Ei, burduful are niște pliuri care se strâng și se desfac dacă apăs cu piciorul pe stinghia de jos. Aerul merge către vatră, apoi trece prin flacără tot ce vreau eu să încălzesc și să bat cu barosul ista, sau tot ce nu se potrivește cu sfințenia. Când nu sunteți cuminți, o să vă pun pe nicovală, să vă modelez puțin.
- Cu lucrurile din suport ne modelezi puțin? Întrebă cu naivitate Vasilică.
- Da! Răspunse Ion spre hazul tuturor, cu instrumentele din rastel. Uitați: fierăstrău, tocilă, baros. Lucrez cu ele ferecăturile pentru icoanele de lemn din biserică.
- Și cine este mama din tablă care țin copilul în brațe, tătăică? mai adăugă Vasile.
- Nu cunoști pe Maica Domnului la care te rogi, mai căpcăune?! Tabla modelată face ca pictura să nu se strice, să țină mai mult. Asta-i bună! Auzi, mama de tablă."

(Fragment din povestea "Băutura suitoare spre viața veșnică")

Sfaturile Parintelui Eusebiu Giannakakis, cuprinse in aceasta editie, sunt culese din volumul Inger pamantesc si om ceresc - Parintele Eusebiu Giannakakis(1910-1995), traducere din limba neogreaca de Mircea Stefan.

Masura tuturor lucrurilor pe care le facem trebuie sa fie iubirea.  Nu sentimentalismul, nu sentimentele, ci iubirea adevarata.  Iar iubirea adevarata este intotdeauna dorinta ca oamenii pe care ii iubim sa traiasca in bunastare, in prosperitate.  Ne este foarte greu sa intelegem asta.  Pentru ca avem impresia ca, daca iubim ceva sau pe cineva, trebuie sa posedam acel lucru sau acea persoana.  Sa ne agatam de acel om si sa nu-l mai lasam.  Dar, dupa cum stiti, asa ceva este imposibil.  Iubirea este eliberare, nu robie.  Daca iubim un om, nu putem sa-l posedam.  Trebuie sa-i permitem sa fie el insusi.  Daca nu se intampla asa, inseamna ca iubim in el numai ceea ce ne place.  Reiese ca ne iubim pe noi insine.  Cat de periculoasa e starea noastra!