De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.

În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...

Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

(lipsa text)

Intr-o vreme a demisiilor tot mai frecvente din angajamente de bun simt, moralitate si buna cuviinta si a navetismului conjunctural intre fermitate si indolenta marturisitoare, Parintele Constantin Necula tine cu tot dinadinsul sa ne convinga, din nou, ca in crestinism nu există vacanţa, somaj tehnic ori teama de nelucrare.  Si ca astfel de vacantari ale spatiului nostru de lucru ne oculteaza marturisirea doar in masura in care nu stim sau nu reusim sa intelegem un lucru fundamental: ca in Biserica suntem pe liber doar din autosuficienta, din proprie ignoranta.

Aceasta carte se vrea ea insasi un pretext pentru iesirea din nelucrare, din trandavie.  Structurata ca o scrisoare de dragoste catre toti „tinerii de varste diferite ai Bisericii”, ea vine sa ne arate ca, pentru a veni la Hristos, nu exista alta conditie decat aceea de a vrea, pur si simplu, sa iesi din criza fiului risipitor, sa te intorci cu fata catre Inviere.

Mereu intre tineri, mereu atent la problemele lor, Pr. Constantin Necula e unul dintre specialistii in materie de neconventionalism, nonconformism.  Si unul din preotii Bisericii noastre care isi refuza mereu instrainarile, departarile, intr-o frumoasa incapatanare de a ramane tanar, nelinistit de dragul lui Hristos si al slujirii sale.

De aceea, aceasta carte e una care vorbeste la persoana a doua singular, fiecaruia dintre noi în parte.

Sarma­nul post! Cate mustrari, cate defaimari si prigoane nu indura! Dar iata ca totusi, prin mila lui Dumnezeu, dai­nu­ieste. Cum altfel s‑ar putea? Caci temelia lui este trainica! Domnul a postit, apostolii au postit si toti sfintii lui Dumnezeu au ti­nut post aspru, astfel incat, daca ni s‑ar da sa cercetam toa­te lacasurile Raiului, nu am gasi acolo pe nimeni care sa nu fi postit. ­Caci asa se cuvine. Prin incalcarea postului se pierde Raiul; tinerea unui post aspru trebuie sa se numere printre mijloacele de redobandire a Raiului pierdut...

Indata ce i se trezeste cuiva cat de putin gri­ja de suflet, numaidecat incepe sa pos­teasca, si cu cat mai mare ii e grija, cu atat mai mult si mai aspru posteste. Din ce motiv? Deoarece prin post sporeste mai repede si isi stapaneste mai usor sufletul. Cine refuza sa posteasca, acela nu pune pret pe man­tuire. Caci unde pante­ce­le face legile, acolo pantecele este dumnezeu. Iar cel pentru care dumnezeu este pantecele, acela este dusmanul Cru­cii lui Hristos, Dumnezeul si Mantuitorul nostru.

Sf. Teofan Zavoratul

Un pelerinaj in Tara Sfanta nu este doar o intoarcere cu mai bine de 2000 de ani in timp pentru a calatori prin locurile unde S-a nascut, a trait, a invatat, a patimit, S-a rastignit si a inviat Mantuitorul Hristos, ci este o permanenta intalnire cu Dumnezeu Cuvantul, in fiecare clipa a existentei noastre.

Toate locurile care marturisesc despre prezenta Fiului lui Dumnezeu aici, pe pamantul Tarii Sfinte sunt speciale; doua dintre acestea insa insumeaza intreaga esenta a crestinismului: Betleemul, locul nasterii Pruncului Iisus si Sfantul Mormant, locul datator de viata din care a rasarit speranta invierii, bucuria stramosilor, biruinta deplina asupra mortii si a diavolului.

Notatie psaltica.

CUPRINS

Nerecunoştinţă

Lupta pentru existenţă

Pomenirea celui drept

Ajutorul la Dumnezeu

Căsătorie

Învăţător

Cântecele învăţătorului

Discernământ

Dreptate

Accident şi harul lui Dumnezeu

Părăsirea soţului

Crima unui tânăr

Răzbunare

Avort

Intervenţia lui Dumnezeu

Episcop

Păstorul cel bun

Recunoştinţă

Binecuvântarea mamei

Moarte

Doctor

Preot

Preoţi

Simplitate

Cuvântul lui Dumnezeu

Melancolie

Pocăinţă

Mamă

Ura între fraţi

Singurătate

Mănăstire

Familie

Vederea lui Hristos

Orfani

Droguri.

Tovărăşii (rele)

Tată

Ispită

Credinţă

Pronia lui Dumnezeu

Rugăciune

Mită

Severitate faţă de părinţi

Studii

Afecţiune

Soţi

Peţire

Cinste

Nădejde

Invidie

Prietenie

Ospitalitate

Îndelungă vorbire

Joc de cărţi

(lipsa text)Aceasta carte pe care o avem in mainile noastre, "Pateric despre visuri si vedenii", acopera din plin un mare gol duhovnicesc si pastoral. Ea corespunde unei necesitati urgente a preotilor, dar si a simplilor credinciosi, de a avea raspunsuri credibile si garantate si invita in toate timpurile la intrebarea staruitoare, daca trebuie sa dam atentie si importanta visurilor si vedeniilor sau sa le nesocotim si sa le respingem, ca lucrari ale amagirii pe care le faureste Diavolul si care au urmari catastrofale pentru cei ce le primesc.

CUPRINS

Către cititor
Prolog
Prefata la editia în limba româna (traducerea Cristina Bacanu)
Introducere

Texte din Sfânta Scriptură despre visuri, vedenii, profeti mincinosi si amăgire
I. Vechiul Testament
II. Noul Testament
Sfântul Antonie
Sfîntii Pahomie si Teodor
Sfântul Macarie Egipteanul

Sase întâmplări despre amăgire
1. Năluciri ale diavolului
2. Heron
3. Cel amăgit si fară minte
4. Monahul cel renegat din Mesopotamia
5. Awa Pavel care a fost amăgit
6. Pustnicul cel cu slavă desartă

Sfântul Efrem Sirul
Sfântul Vasile cel Mare
Sfântul Grigorie de Nyssa

Trei întâmplări despre amăgire
1.Valent
2. Malpa

Sapte întâmplâri despre amăgire
1.Diaconul român
2. Amăgirea celui care era să ajungă patriarh
3. Amăgirea înfricosătoare a vointei ascunse
4. Visul proegumenului Neofit
5. O convertire grea
6. Candela Maicii Domnului
7.Spovedaniane sinceră

Sfintii Varsanufie si Ioan
Sfântul Ioan Scărarul
Sfântul Grigorie Dialogul

Alte trei întămplări despre amăgire
1. Diavolul întinde cursă Sfântului Chiril
2. Diavolul îl batjocoreste pe Isaachie cel închis în pesteră
3. Amăgirea diavolească a lui Nichita cel închis

Sfântul Isaac Sirul
Sfântul Anastasie Sinaitul
Antioh, monahul din Galatia

Două întâmplări despre amăgire
1. Ispită si calomnie de la diavoli
2. Harul diavolesc al înainte-vederii

Sfântul Petru Damaschinul
Sfântul Simeon Noul Teolog
Sfântul Nichita Stithatul

Cinci încercări de amăgire
1. Sfântul Petru Atonitul si îngerul întunericului
2. Sfântul Pahomie si Hristosul închipuit
3. Sfântul Nifon si îngerul mincinos
4. Invitatia înselătoare a Satanei
5. Prefacerea Satanei în preot

Sfântul Grigorie Sinaitul
Sfântul Maxim Cavsocalivitul
Sfintii Calist si Ignatie Xanthopol

Alte douâ întâmplâri despre amăgire
1. Monahul care a fost salvat dintr-o amagire înfricosâtoare
2. Ucenicul care câuta împlinirea vointei sale

Sfântul Nicodim Aghioritul
Staretul Macarie de la Optina
Sfântul Ignatie Briancianinov
Sfântul Siluan Athonitul

Intâmplâri din zilele noastre despre amăgire
1. Comorile lui Ali Pasa
2.Pătama predicatorului
3. O hirotonie săvârsită doar în vis
4. Un vis le-a distrus zestrea
5. Pătania unei fete
6. Despre cea care îsi zicea sfântă
7. „Sfânta Parascheva" în vedenii satanice
8. „Maica Domnului" în vedeniile unei tinere

Diferiti Sfinti si Părinti
Sfântul Chiril Fileotul
Sfântul Marcu Ascetul
Sfântul Maxim Mărturisitorul
Sfântul Iustin Martirul si Filozoful
Sfântul Teognostie
Avva Filimon
Sfântul Casian Romanul
Avva Teodor Tibeul
Pârintele Iosif Isihastul
Evagrie Ponticul

Câteva întâmplari care stabilesc caracterul si duhul patristic ortodox în legătură cu vedeniile
1. Sfântul Atanasie Atonitul
2. Sfântul Simon Mirovlitul
3. Sfânta Pelaghia din Tinos
4. Sfantul Pahomie si monahii eretici
5.Awa Olimpie si preotul idolatrilor
6. Vedenia avvei Zaharia
7. „Eu sunt Hristos"
8. „Vrei să-L vezi pe Hristos?"
9. Sfântul Arsenie cel Mare
10. Sovăiala avvei Zinon
11. Sfârsitul avvei Zaharia
Părintele Daniil Catunachiotis