Numele autorului cărÈ›ii Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu s‑a pierdut în anonimat. Se cunoaÈ™te, în schimb, numele uneia dintre cele mai asidue È™i mai atente cititoare a acestei cărÈ›i – nimeni alta decât ultima È›arină a Rusiei, Aleksandra Feodorovna. Primise cartea cu puÈ›in înainte de cumplitele evenimente care aveau să se abată asupra Rusiei. Din momentul când a descoperit‑o, Aleksandra Feodorovna nu s‑a mai despărÈ›it de ea până la sfârÈ™itul vieÈ›ii. Dovada este jurnalul sfintei împărătese, în care găsim numeroase însemnări referitoare la Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu.
În noiembrie 1917, pe când se găsea în surghiun la Tobolsk, È›arina îi scrie Annei Vârubova: „Îmi încep ziua cu cartea pe care mi‑ai dăruit‑o acum È™apte ani. Èšin foarte mult la ea, găsesc în ea multe cuvinte de mângâiere”. Împărăteasa aderase din toată inima la consideraÈ›iile È™i reflecÈ›iile autorului, rămas necunoscut, asupra vieÈ›ii, asupra credinÈ›ei È™i căilor care duc spre mântuire.
Într‑un alt caiet a însemnat aceste cuvinte: „CredinÈ›a ni se va întări în vremuri de suferinÈ›ă È™i încercări, dacă ne vom da seama că nu există nimic care să nu aibă scop, că nimic nu este întâmplător sau făcut pentru a ne vătăma, că totul este dinainte gândit, pentru a ne ajuta să fim mai buni, pentru a ne trăi viaÈ›a din plin, mai fericiÈ›i”.
Nu a fost o întâmplare nici că Aleksandrei Feodorovna i s‑a oferit în dar cartea Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. Fără îndoială, purtarea de grijă dumnezeiască este cea care a făcut ca această carte să se afle printre cărÈ›ile cu conÈ›inut duhovnicesc pe care Familia Imperială a reuÈ™it să le ia în surghiun. Nu ne îndoim că pentru orice creÈ™tin această scriere va fi un reazim È™i îndrumar deopotrivă de bun, la bine È™i la rău, ca pentru sfânta muceniÈ›ă încoronată.