Aceasta carte ni-l prezinta pe Cuviosul Irodion - "Luceafarul de la Lainici", asa cum la numit Sf. Calinic de la Cernica pe duhovnicul sau -, care nu a dorit prietesugul acestei lumi, ci, ferindu-si viata de orice intinare, a cautat doar dreptatea lui Dumnezeu.

(lipsa text)

Acest volum aduna intre copertele sale texte despre Eminescu publicate in ultimii 20 de ani. Au fost cu precadere textele care se refera la raporturile lui Eminescu cu traditia,spiritualitatea si credinta.

Cartea de fata - alcatuita in trei sectiuni (Ortodoxia Sfintei Rusii si a intregului Est Salbatic, Ortodoxia mioritica si Ortodoxia sud-dunareana), una mai ispititoare decat cealalta si toate trei distins si subtil revelatoare ale unei Ortodoxii contemporane pestrit intrupate in viul vietii si mereu hranite din adancuri de o traditie mai reavana decat pare - este, as zice, de doua ori o oglinda: a spatiului sud-est european, pe de o parte, si a scrisului reportericesc al autorului, pe de alta parte.

Fragmente din carte:

Maica Siluana:
Când ai gustat iadul în tine şi nu îl mai proiectezi pe ceilalţi, nu mai poţi să uiţi şi nu mai poţi să-L cauţi decât pe Dumnezeu şi cum uiţi să zici Doamne ajută-mă, Doamne miluieşte-mă, cum năpădeşte groaza aceea pe tine din nou şi o vezi în tine. Chiar când te uiţi la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simţi.

Pentru lumea secularizată în care trăim „iadul” este un cuvânt „de groază” care face parte mai degrabă din terminologia hollywoodiană, decât a vieţii reale.

Pentru omul creştin însă, iadul este o realitate de la care, de multe ori, porneşte chiar viaţa noastră duhovnicească. Şi dacă pentru lumea secularizată „iadul” este un capăt de drum, pentru lumea creştină iadul poate fi chiar începutul unui drum a cărui continuare este, paradoxal, bucuria.

Toată lumea ştie că bucuria este darul lui Dumnezeu, dar e paradoxal felul în care l-am dobândit, cum l-am primit, căci Dumnezeu îl dă tuturor şi ne cheamă pe toţi să-l luăm.

A fost un moment în care am realizat că eu nu pot să fac nimic bun, că eu nu pot să fiu fericită, că orice aş face nu iese bine si că oricât m-aş strădui şi că oricât m-aş ambiţiona şi oricât m-aş ruga, sfârşesc prin a face ceva care mă întristează, care mă face să-mi fie ruşine, care mă face să mă simt stingherită, cel puţin în fata mea, dacă nu în faţa celorlalţi, unde să zicem că-mi făceam rost de o justificare.

Eu m-am întors în biserică târziu după ce am trăit mult şi profund în această lume, gustând din toate durerile ei, din toate deznădejdile ei, dar şi din toate bunătăţile, frumuseţile câte puţin, cât am putut, dar din toate dimensiunile creaţiei omeneşti am gustat.

Autoarea acestei carti, din propria si deloc usoara sa experienta, trecuta prin urechile acului, a inteles esentialul, pe care s-a straduit sa-l impartaseasca si altora: nici cancerul, nici vreo alta boala trupeasca nu se afla neaparat sub semnul incurabilului, ci la Dumnezeu toate sunt cu putinta.  Medicina - limitata, ca toate lucrurile omenesti - nu trebuie desconsiderata, ci complinita prin recursul cu buna incredintare la ajutoarele de Sus. Cine are urechi de auzit, sa auda!

Maica Domnului din Vladimir este cea mai cinstita icoana facatoare de minuni de pe intreg cuprinsul Rusiei pravoslavnice.  Inaintea acestei sfinte icoane s-au inchinat cu evlavie, veacuri de-a randul, milioane de crestini, alaturi de inalti ierarhi, patriarhi, cneji, tari.  Prin rugaciuni facute inaintea acesteia, au fost infrante puhoaiele pagane, s-au tamaduit boli incurabile, s-au alinat necazuri si au fost dobandite din belsug daruri spre slava lui Dumnezeu Cel in Treime marit si mantuirea rugatorilor cu inima infranta si smerita.

Istoria celei mai iubite icoane din Rusia, minuni de demult, dar si din zilele noastre, ca si acatistul icoanei Maicii Domnului din Vladimir – toate adunate in cartea de fata, talmacita acum pentru prima oara in romaneste – te cheama, cititorule, spre o lume a credintei, nadejdii si dragostei, in care, odata ancorat, vei capata prisos de roada duhovniceasca.

Deşi au trăit în vremuri îndepărtate, când condiţiile de viaţă erau grele, mai ales pe tărâmul Alaskăi, Sfinţii Gherman, Inochentie, Iacob şi Iuvenalie au reuşit, cu ajutorul şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, să ducă creştinismul la capătul lumii, după porunca Domnului: “Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28:18-20).


Cartea de faţă prezintă viaţa şi misiunea lor de a-L face cunoscut pe Hristos locuitorilor din Alaska, în jurul anilor 1800.


Alături de aceștia, mai este prezent și Sfântul Mucenic Petru Aleutinul, care a preferat să primească mucenicia decât să se lepede de dreapta credinţă.


Pentru rugăciunile Sfinţilor din Alaska, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.


Vlad Herman

Cumplita crimă săvârșită asupra familiei țariste a fost începutul băii de sânge neomenești care a scăldat, apoi, întreaga Rusie și în care zeci de milioane de oameni și-au pierdut viața, Biserica a căzut în mâinile ateilor, iar Sfânta Rusie a fost desfigurată, ajungând de nerecunoscut.
Nouă, generațiilor de astăzi, nu ne revine decât să ne rugăm Țarului Mucenic Nicolae, celui de două ori încununat de Dumnezeu, și familiei sale de sfinți, ca să mijlocească dinaintea Tronului Dumnezeiesc pentru iertarea păcatelor noastre, ale tuturor. Și fie ca Domnul nostru Iisus Hristos să ne dăruiască tăria de credință ca și noi să urmăm, după vrednicie, pilda acestor adevărați slujitori ai Lui. Amin.

Viața Sfinților Țari Mucenici, Mult-Pătimitori ai Rusiei

Slujba Sfinților Țari Mucenici Mult-Pătimitiori ai Rusiei

Canonul Sfântului Țar Mucenic Mult-Pătimitor Nicolae

Acatistul Sfinților Mucenici și Mult-Pătimitori, Țarul Nicolae, Țarina Alexandra, Țareviciul Alexei și Țarevnelor Olga, Tatiana, Maria Și Anastasia

Acatistul Sfântului Țar și Mare Mucenic Nicolae, Împăratul Întregii Rusii

Acatistul Sfintei Țarine Mucenițe și Mult-Pătimitoare Alexandra

Acatistul Sfintei Mucenițe și Mari Cneaghine ElisabeTa

O, Sfinte, Mult-pătimitorule, Țarule Mucenic Nicolae! Domnul te-a ales și te-a uns ca să judeci pe poporul tău cu milostivire și dreptate și ca să te arăți păzitor al Bisericii celei drept-slăvitoare creștine. Pentru aceasta ai împlinit slujba cea împărătească în care ai fost așezat și ai purtat de grijă sufletelor supușilor tăi, în frica lui Dumnezeu. Iar Domnul, încercându-te ca pe un alt Iov Mult-pătimitor, a îngăduit să vină asupra ta ocări, amarnice dureri, trădare și înstrăinare, părăsit aflându-te de către cei apropiați și silit fiind, cu sfâșierea inimii, să te cobori de pe tronul împărăției tale celei pământești. Răbdând toate acestea pentru binele Rusiei, ca un credincios fiu al acesteia, și moartea cea mucenicească primindu-o, ca un drept slujitor al lui Hristos, ai dobândit Împărăția cea Cerească, în care-acum te desfătezi, cu slavă înălțat fiind până la Tronul Împăratului-a-toate, dimpreună cu soția ta, Țarina Alexandra, și cu fiul și fiicele voastre, Alexei, Olga, Tatiana, Maria și Anastasia.
Iar acum, având mare îndrăzneală către Hristos, Împăratul nostru, rugați-vă ca Domnul să ierte păcatul lepădării poporului tău și fărădelegile noastre să le lase, învățându-ne toate virtuțile, ca și noi să dobândim smerenia, blândețea și dragostea și prin ele, intrarea în Împărăția cea Cerească, unde, dimpreună cu tine și cu toți Sfinții Noi Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei să slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Traducere din limba rusa de Gheorghita Ciocioi

Sfânta Pelaghia Ivanovna Serebrenikova (1809‑1884) de la Diveevo, pe care Sfântul Serafim de Sarov a îndreptat‑o pe calea nevoinţelor tainice şi mai presus de fire ale nebuniei pentru Hristos, este, neîndoielnic, una dintre cele mai cunoscute reprezentante ale acestui fel de sfinţenie rar, aflat dincolo de înţelegerea omenească. Sarcina încredinţată ei de Sfântul Serafim şi îndeplinită fără preget, până la capăt, a fost aceea de a purta de grijă „orfanelor” lui de la Diveevo. Din întâlnirea ei cu o altă vestită nebună pentru Hristos – Sfânta Parascheva de la Diveevo, mai cunoscută sub numele de Paşa Sarovskaia – reiese limpede acest fapt: Cuvioasa Pelaghia nu şi‑a putut lăsa fiicele duhovniceşti nici măcar înainte de plecarea sa de pe pământ „pentru a rămâne fără nici o grijă, ca Paşa” –, căci ar fi încălcat astfel grav porunca „batiuşkăi Serafim”.
Cartea de faţă – captivantă până la ultima filă – ne introduce într‑o lume în care virtuţile şi asprele nevoinţe duhovniceşti sunt ascunse cu străşnicie – prin nebunia pentru Hristos – spre a fi păzite astfel mai bine de slava deşartă. După cum cititorul poate constata din mulţimea minunilor adunate de la cei ce au cunoscut‑o, cei ce se roagă Cuvioasei Pelaghia nu rămân nicicând lipsiţi de mângâiere şi de ajutorul grabnic al fericitei nebune pentru Hristos.
A fost canonizată în anul 2004; pomenirea ei se săvârşeşte pe 30 ianuarie, precum şi pe 8 iulie, când este prăznuit soborul sfintelor din Diveevo.

Mâncarea gustoasă, servită frumos, este un minunat prilej de reunire a întregii familii. „Dreasă” cu rugăciunea și cu cuvântul de folos, trapeza materială se preschimbă cu ușurință într‑un ospăț al duhului, care hrănește și întărește întreaga ființă a omului.
Bucătăria ortodoxă pentru posturile de peste an şi pentru sărbători vă oferă o varietate de bucate ­gustoase, grupate pe categorii, respectând perioadele anului bisericesc și specificul fiecărui anotimp în parte. Veţi găsi reţete simple, culese din mănăstiri, dar și unele inedite, pentru toate posturile de peste an, cu întrebuinţarea legumelor de sezon. De asemenea, cartea cuprinde reţete pentru mesele festive, dar şi bucate pe care le veţi putea găti împreună cu cei mici.
Diversitatea de alimente din reţetele oferite favorizează o alimentaţie optimă, bucatele propuse având un conţinut echilibrat de substanțe nutritive. Reţetele sunt ingenioase, variate, hrănitoare şi uşor de preparat, contribuind la adoptarea unor obiceiuri alimentare sănătoase, fiind, de altfel, alcătuite pe principiul clasic și asceti­co‑bi­sericesc care susține că principalul medicament ce asigură sănătatea și preîntâmpină boala este alimentația.

Aceasta carte descrie viata ascetei ortodoxe si marturisitoarei secolului XX.  La varsta de 12 ani a plecat la manastire, unde a fost tunsa calugarita, primind numele de Eufrosina.  Dupa distrugerea manastirii in timpul regimului sovietic, a trecut prin cumplitele deportari si lagare comuniste.  Fiind eliberata in anii de dupa razboi, a locuit in Tula, apoi in satucul Fosforitnii, care se afla in imprejurimile Moscovei.  In anul 1960 a primit schima mare, cu numele Nila.  Dumnezeu a inzestrat-o cu mari daruri: inainte-vederea, vindecarea si prorocirea.  La stareta plina de har ajungeau oameni din toate colturile Rusiei pentru a primi ajutor, mangaiere si vindecare de boli.

Cartea este alcatuita pe baza amintirilor si marturiilor celor care au cunoscut-o pe maica in timpul vietii, fiind completata cu ajutorul scrisorilor si observatiilor fiilor duhovnicesti si oamenilor apropiati staretei.