A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile și virtuțile nu sunt simple instrumente retorice.  Înțelese terapeutic, ca boală și sănătate, stricăciune și nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă și punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuții doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii ființei noastre.  Abia atunci înțelegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuți și adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătății și nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovnicești ai tuturor timpurilor, lucrarea de față sintetizează o sumă de repere practice, ușor de înțeles și însușit pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Inca din clipa cand se naste din pantecele mamei sale, pruncul incepe sa planga, si aceste lacrimi continua sa curga necontenit si din ochii generatiei de tineri de astazi.  Fiecare lacrima a unui copil e semnul durerii si marturia universala a caderii omului din starea de desavarsire in stricaciune, suferinta si moarte.  Acest plans nu inceteaza o data cu inaintarea noastra in varsta.  Dimpotriva, in vremurile noastre zdruncinate, plansul acesta rasuna si mai tare, fiind unica mangaiere a tinerilor.

Generatia de tineri, care ar fi foarte bine ultima, e incatusata in disperarea acestui plans, deoarece ei vad prea bine ca lumea distrusa se indreapta catre un sfarsit.  Si nimeni nu le-a dezvaluit adevarul ca la sfarsitul lumii Dumnezeu le va sterge toate lacrimile din ochi(Apoc. 7, 17).  Dar, in schimb, au fost invatati cu vehementa ca acest Adevar etern e relativ.

Sfant zamislit din Sfant, Staret nascut din Staret: Sfintitul Mucenic Serghie Meciov a venit pe lume in familia parintelui Alexie Meciov, cel mai vestit dintre duhovnicii de atunci ai Moscovei, fiind hranit cu invataturile tatalui sau si ale prietenului acestuia de la Optina, Staretul Anatolie, iar apoi cu ale Staretului Nectarie.  Dupa trecerea parintelui Alexie la cele vesnice, i-a continuat slujirea streteasca pana la inchiderea bisericii sale de catre bolsevici, dupa care a purtat crucea marturisirii in exil si in lagare, primind pana la urma cununa muceniciei in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, traind deplin cuvintele propovaduirii sale:

„Toate cele de acum vor trece, dar nu vor trece sufletul meu si Imparatia lui Dumnezeu, de care ma impartasesc aici, pe pamant.  Suntem datori sa ne pregatim pentru viata de apoi si pentru asumarea ideii ca moartea pentru Hristos este calea catre viata cea adevarata, autentica, reala.  Suntem datori sa ne folosim de toate ca unii care nu se folosesc, nu trebuie sa ne facem din bunatatile pamantesti bunatati adevarate – si atunci credinta va incepe sa aiba pentru noi o cu totul alta insemnatate decat aceea pe care i-o dadeam mai inainte.

Asadar, credinta este dar al lui Dumnezeu, pentru care trebuie sa ne rugam; credinta depinde de felul in care ne smerim, si caile ce duc la credinta trec prin aducerea-aminte de moarte, prin nelipirea de bunatatile pamantesti si nici macar de viata in aceasta lume, prin pregatirea sufleteasca de moartea pentru credința în Hristos."

Cand copilul va creste, numai amintirea copilariei sale fericite, plina de dragoste si de bucurie duhovniceasca, va fi zalogul apropierii pe mai departe de Dumnezeu si al indepartarii de ispitele pe care le va intalni negresit pe parcursul vietii... .

Sa mergem alaturi de copil, sa-i aflam dorintele, sa i le explicam, sa-l ajutam sa inteleaga un tablou, o carte, viata, sa-i aratam ce este si unde poate duce pacatul, care ia deseori o forma ascunsa, seducatoare, din care cauza atrage sufletul naiv si simplu al copilului.

Prin nenumaratele minuni si grabnicul sau ajutor, Sfantul Efrem cel Nou a cucerit inimile tuturor celor care s-au apropiat de el si i-au incredintat durerile, necazurile sau problemele lor. Vestea despre minunile sale se raspandeste pe zi ce trece tot mai mult, caci mijlocirile pe care le daruieste indeobste rodesc credinta si bucurie in inimile celor care se aprpie de el.

Negraita iconomie a Duhului Sfant ni l-a descoperit pe Sfantul Efrem cel Nou atat prin grabnicul sau ajutor, cat si prin aratari minunate, toate acestea savarsindu-se pentru a ni se impartasi mai mult din lumina si puterea biruintei dumnezeiesti plinite in trupul si sufletul Marelui Mucenic si Cuvios.

Despre copii si parinti in vremurile pe care le traim.  Dar cum traim?..  Parintii alearga.  Se zbat.  Se lupta – unii pentru a supravieţui, altii pentru a acumula – intr-o lume al carei ritm ametitor le lasa prea putin timp pentru familie, pentru cei dragi... pentru copii.  Pentru a fi alaturi de ei.  Pentru a le impartasi bucuriile si problemele.  Pentru a le impartasi experienta, valorile si crezul lor de viata.  Copiii, la randul lor, se afla de multe ori prea singuri in fata unei lumi care ii ispiteste cu mirajul consumului si placerii fara raspundere, fiind inconjurati nu de intelepciunea izvorata din experienta si dintr-o perspectiva sanatoasa, ci de oboseala, blazarea si uzura sufleteasca a parintilor.

O carte izvorata din experienta de parinte, de preot, de medic psihiatru si psiholog a parintelui Vasile Thermos, care intre Atena si Harvard a altoit pe principiile nestramutate ale revelatiei crestine si experienta milenara a Bisericii Ortodoxe realizarile psihologiei si sociologiei moderne.  O carte despre sanatatea si maturitatea sufleteasca, impotriva rutinei stereotipiilor si alienarii.  O carte despre sinceritate si permanenta disponibilitate pentru schimbare.  O carte despre educarea copiilor prin maturizarea parintilor.  O carte despre realismul duhovnicesc si pedagogia adevarata.

Ancorate in realitatea contemporana, izvorand dintr‑o bogata si profunda experienta duhovniceasca, insufletite de dorinta de a ne ajuta sa aprofundam viata spirituala, aceste indrumari se adreseaza tuturor celor care simt nevoia de a fi cat mai aproape de Dumnezeu in fiecare zi a vietii lor.  Asa cum ne marturiseste parintele Trifon: „Nu exista onoare mai mare acordata omenirii decat darul de a ne putea apropia de Dumnezeu si a I ne adresa in rugaciune la tot ceasul din zi sau din noapte, in orice circumstanta a vietii ne‑am afla. (...) Incepand fiecare zi cu gandul ca Dumnezeu nu e undeva, departe de noi, ci se afla intr‑o interactiune reala cu noi, nu va trece mult timp si vom simti acest adevari in mod viu si concret.  Vom incepe sa vedem cu ochi noi si sa auzim cu urechi noi cat de aproape e Dumnezeu in fiecare clipa a vietii noastre."