Luând ca punct de plecare „Cele 10 porunci” date de Dumnezeu tuturor oamenilor, Decalogul femeii reprezintă un ghid cu zece îndrumări destinate cu precădere femeilor și mamelor, ca repere de conduită creștină, acoperind cele mai importante și actuale probleme ale vieții de azi și dintotdeauna: ziua femeii, educația, atitudinea în general, avortul, relația cu Biserica, modelele reale, lepădarea de credință etc. Fiecare dintre cele zece îndrumări constituie tot atâtea capitole, având fiecare o temă specifică.

"Din aceste scurte istorioare, puse la inima, sufletele noastre se vor imbogati si vor spori in credinta, nadejde, dragoste, milostenie, cinste, adevar, dreptate, evlavie, bunatate, modestie, cumpatare, recunostinta, etc. Le-am numit morale, intrucat morala este trairea constienta a vietii, arta infrumusetarii existentei umane si calea catre fericire; si religioase, deoarece religia reface si desavarseste legatura constienta si libera a omului cu Dumnezeu."

Pr. Ic. Stavr. Valeriu Dobrescu

Am gasit de cuviinta a scrie o crate in acest mod, deoarece, povestind la persoana I se poate atrage mai mult atentia si interesul de a citi, ca si cand ar pleca direct de la acea persoana, povestindu-si relatandu-si intamplarile, relatandu-si problemele.
Cine a reusit sa ajunga la sfarsitul cartii, descopera ca a invatat o multime de lucruri despre autism in general, datorita Elevului cu tulburari din spectrul autist, care i-a dezvaluit cititorului o serie de comportamente si caracteristici, rezumate la finalul fiacarei scrisori, spre a fi pe intelesul tuturor.

M-am gandit ca este important sa stii aceste lucruri despre carte si de aceea ti le-am spus,

cititorului meu, cu drag, autoarea

Au trecut anii de cand m-am rugat tinerilor. Nu doar pentru ei, ci chiar lor.  Au trecut ani de cand am scris Rugaciuni catre tineri.  Si i-am rugat atunci sa invete demnitatea, sa caute credinta si sa guste din rosturile frumoase ale acestei lumi.  Le-am pus inainte, spre intelegere, macar un colt din tabloul intunecat al acestei lumi.  In speranta ca vor sti sa vada Lumina lumii.

Dar intunericul a continuat sa se intinda.  S-a napustit peste suflete, fara nici o opreliste.  S-ar zice ca acum sa ma rog tinerilor nu este de ajuns.  Acum este timpul implorarilor.  Este nevoie de mai mult.  De mai multe cuvinte catre Hristos Domnul si catre tineri.  Caci nu este totul pierdut.  Pentru aceasta nimeni si nimic nu imi dau dreptul sa tac.  Ci doar sa implor...

Autorul

Rugăciunea copiilor mici

Doamne, Doamne, ceresc Tată,
Noi pe Tine Te rugăm
Luminează-a noastră minte,
Lucruri bune să-nvăţăm.

Că Tu eşti Stăpânul lumii
Şi al nostru Tată eşti
Şi pe toate cele bune
Numai Tu le împlinşti!

Amin.

Dumnezeule, Ziditorule al tuturor făpturilor! Adăugând milă peste milă, m-ai făcut vrednică să fiu mamă, bunătatea Ta mi-a dăruit copii, şi îndrăznesc să spun că ei sunt copiii Tăi, fiindcă le-ai dat fiinţă, i-ai făcut vii înzestrându-i cu suflet nemuritor, i-ai renăscut prin botez spre viaţa cea potrivită cu voia Ta, i-ai înfiat şi i-ai primit în sânul Bisericii Tale.

Luând ca punct de plecare „Cele 10 porunci” date de Dumnezeu tuturor oamenilor, Decalogul femeii reprezintă un ghid cu zece îndrumări destinate cu precădere femeilor și mamelor, ca repere de conduită creștină, acoperind cele mai importante și actuale probleme ale vieții de azi și dintotdeauna: ziua femeii, educația, atitudinea în general, avortul, relația cu Biserica, modelele reale, lepădarea de credință etc. Fiecare dintre cele zece îndrumări constituie tot atâtea capitole, având fiecare o temă specifică.

Geneza acestei cărți este diferită față de cele mai multe pe care le-am alcătuit până acum. 
La început, au fost câteva convorbiri pe care le-am purtat în anul 2003 cu părintele Adrian Făgețeanu și le-am consemnat în scris. Din păcate, doar puține. la scurtă vreme, părintele s-a retras la liniște și nu am mai avut posibilitatea să îl mai văd până la mutarea sa din viața aceasta. Dar, am compensat, în parte, lipsa sfaturilor duhovnicești ale sfinției sale, prin cele din cărți ale altor părinți contemporani: sfântul Porfirie, precum și alți doi părinți greci din care am tradus în română - viața părintelui Simon Aevanitis, respectiv o carte despre minunile din viața părintelui Haralambie Vasilopoulos, pe care însuși le istorisește - și, în fine, câteva traduceri pe care le-am făcut din cartea despre viața maicii Gavrilia, carte care ulterior și-a găsit traducător și a apărut și în limba română.

Dedic această carte celor care vor să meargă pe calea cea strâmtă a rezistenței în fața hăului totalitarist care se prefigurează.
Suntem avertizați că dacă ne adaptăm la acest climat nesănătos, ceva esențial se pierde din ființa noastră. Atunci când ne însoțim cu eroii, cu oamenii vrednici ai istoriei poporului român, ne câștigăm pe noi înșine, răscumpărându-ne din marasmul acestui veac anost și compromis. Dar dacă acceptăm ipocrizia și fariseismul care se însinuează în viețile noastre și în istoria României, atunci vom fi de rușine pentru înaintașii noștri. Și poate e vremea să ne cunoaștem mai bine, să nu ne mai menajăm, să nu ne mai mințim.

Doi băieţandri, de câte 12 ani, se plimbau împreună la ţară. În marginea unui ogor, un biet ţăran, aproape bătrân, curbat pe glie, săpa din greu. e o muncă grea săpatul, mai ales când ţine ceasuri întregi. Pământul e aşa de jos, că trebuie să stai tot aplecat.
Muncitorul îşi puse opincile în marginea ogorului. Trecând pe lângă ele, unuia dintre băieţaşi îi trecu prin minte să îi facă o poznă ţăranului,ascunzându-i opincile.
- Ne vom ascunde undeva şi vom face haz, văzându-l cum le caută....

"Nimănui cu nimic nu fiți datori, decât cu iubirea unuia față de altul; că cel care iubește pe aproapele a împlinit legea" (Rom. 13, 8)

... Eu cred că nota caracteristică a creștinului ar trebui să fie dragostea. Noi trăim pentru a răspândi dragoste în jur, pentru a o propovădui inimilor singure, ca unică soluție pentru ieșirea din impas. Și putem face acestea pentru că ne alimentăm zilnic din potirul iubirii divine. Doar după ce vedem Fața Domnului suntem capabili să vedem și fața oamenilor ce ne înconjoară. Ori de câte ori ne rugăm, Dumnezeu își revarsă peste noi focul iubirii Sale și cu acest foc putem încălzi și pe alții...

Autorul

ngerul se înălță într-o lumină lină în văzduh, iar lumea rămase uimită. Povestea vrea să ne spună cât poate fapta bună.
Dumnezeu întoarce după faptele lui și se poartă cu fiecare, după purtarea lui. (iov 34, 11)