Pilde vechi & Pilde noi Vol. II (I - N)

Format: 16x22 cm
ISBN: 978-606-95112-2-0
Status: in stoc

Pilde vechi & Pilde noi Vol. II (I - N)

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Episcopia Slatinei
Numar de pagini: 526

Alexandru Macedon și înțelepții din Persia

Ajungând împăratul Alexandru Macedon, în campania sa de cucerire, pînă în Persia și auzind despre înțelepții vestiți ai acelor ținuturi, i-a chemat pe aceia la sine și i-a întrebat, cu aroganța celui care cucerise mări și țări și care stăpânea bogății nenumărate și o împărăție nemaiauzită:
- Cereți de la mine orice și vă voi da!
- Așa?! s-au prefăcut mirați înțelepții. Dă-ne, atunci, împărate... viață fără de moarte!
- Asta-i o nebunie! le răspunse Alexandru Macedon. Căci care pământean ar putea să scape de moarte?!.. Vă credeam înțelepți, dar văd că nu avți minte deloc!...
- Apăi, împărate, răspunseră filozofii, iertată sa ne fie nouă întrebarea: dacă nimeni nu poate scăpa de moarte, înseamnă că și tu vei muri?!
- Asta-i sigur! răspunse cuceritorul.
- Atunci, dacă-i sigur, mai spuseră ei, tu de ce trăiești ca și când n-ai mai muri vreodată? De ce nu-ți mai ajung împărățiile, comorile, averile, prăzile și toate bunătățile pământești?..
Împăratul înțelesese atunci nebunia filozofilor și plecă îngândurat.

PS: O, de-am înțelege și noi această lecție: de vreme ce știm prea bine că vom muri, să nu mai trăim ca și când n-am muri niciodată!...

Pret: 30.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • De ce le merge bine celor răi, iar cei buni suferă?

      De ce le merge bine celor răi?... De ce încercările și necazurile îi izbesc tocmai pe cei ce Îl caută pe Domnul și mântuirea sufletelor lor?... De ce sunt, parcă, tot mai feriți de încercări cei care trăiesc în nepăsare de cele sufletești și se tăvălesc în toate patimile și păcatele?...
      Iată întrebări care ne strârnesc, adeseori, nedumeriri!
      Pentru a răspunde, haideți să folosim o asemănare! Când cineva e bolnav, doctorul nu cruță medicamentele, oricât de amare ar fi. Și, pe lângă acestea, mai prescrie celui bolnav și fel de fel de rețineri de la mâncăruri și băuturi. Iar bolnavul nu se supără, căci e vorba de viața și sănătatea lui. În același chip sunt și cei credincioși, pe care Doctorul Cel Ceresc îi apără de boala păcatului, de boala pieirii sufletești, prin medicamente și regimuri de tot felul: prin fel de fel de necazuri și încercări.
      Dar sunt și altfel de bolnavi, care nu mai pot fi salvați. Pe aceștia medicul nu-i mai supără inutil cu medicamente și regim. Se apleacă discret spre cei ai casei și le șoptește: Bolnavul este pierdut!... Nu-l mai chinuiți zadarnic cu medicamente și diete... Dați-i să mănânce și să bea tot ceea ce poftește , căci și așa moare! Asta se îmtâmplă cu necredincioșii, cărora le merge bine! Binele lor este șoapta medicului: Lăsați-l să facă tot ce-i poftește inima, căci este pierdut!... Lăsați-l să guste din toate plăcerile lumii, căci și așa mântuirea lui este pierdută!
      Să ne ferească Bunul Dumnezeu de un așa... bine!


    • De ce, oare, această inițiativă care comportă multă muncă, dificultăți, timp și investiție materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăință” cum rostește o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei Împărtășanii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre ființă”.
      „Chipuri de pocăință” găsim în viața sfinților din primele veacuri creștine, în viața sfinților cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
      „Chipuri de pocăință” găsim, de asemenea, în viața bineplăcuților lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. Cuvioșii Stareți de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăință”, printre „geniile sfințeniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
      Intenția publicării unei colecții dedicate vieții mănăstirești de la Optina are și un alt scop și anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viață monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenței exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea Neamț. În viața celor 14 stareți ai Optinei, canonizați de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
      După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia și prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Țările Române, din Rusia și din alte părți ale Bisericii Ortodoxe a fost influențat de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii Neamț de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
      Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai ușoare. Influența vieții duhovnicești rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
      Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din Sfinții Părinți, redobândirea libertății în spațiul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenței Sfântului Paisie asupra vieții creștine ortodoxe.
      Publicarea colecțiilor dedicate stareților mănăstirii Optina se dorește a fi, așadar, și un omagiu adus Sfântului Paisie de la Neamț.
      Prin intermediul acestei colecții creștinul de azi intră în legătură cu un izvor de viață care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. Viața și învățăturile stareților de la Optina arată, dincolo de locul și timpul în care ei au trăit, că existența omului fără Hristos și fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareții de la Optina, în veacul al XIX-lea și începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulțimi de călugări, țărani și moșieri, prinți și intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei și simțeau că la umbra sfinților de la Optina găseau izvorul umplerii vieții lor cu duh și adevăr.
      Astăzi, omenirea trăiește și mai dramatic decât în veacurile XIX și XX, tragedia singurătăți, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-și regăsi echilibru vieții interioare și, prin aceasta, să redescopere sensul existenței sale?
      Răspunsul nu este și nu poate fi altul decât: HRISTOS. „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existența omului.
      Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minții și a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmași. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos și călăuză avem pe cei ce au parcurs același drum: pustnicii din Egipt sau cei din Carpați, cuvioșii din Athos sau cei de la Optina.
      Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia și a ostenitorilor din cadrul Editurii și Tipografiei Mitropoliei Moldovei și Bucovinei care fac posibilă publicarea colecției „Cuvioși stareți de la Optina”.
      Dumnezeu să te binecuvinteze și pe tine, cititorule al acestei cărți, conducându-te prin pocăință, rugăciune și iubire, la viața în Hristos, singura care-ți va oferi bucurii adevărate, libertate reală și lumină în viață. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei)

    • ercetările contemporane au evidențiat impactul pe care îl are consumul excesiv de zahăr asupra organismului nostru. Dincolo de bucuria momentană pe care o aduce o prăjitură sau un desert cu zahăr, consecințele pe termen lung pot fi serioase. Din fericire, opțiunile precum deserturile fără zahăr devin o alegere tot mai populară și benefică pentru sănătatea noastră.
      Consumul excesiv de zahăr este asociat cu diverse probleme de sănătate, precum creșterea riscului de obezitate, diabet de tip 2 și afecțiuni cardiace. Cercetările au arătat că zahărul adăugat în exces poate duce la inflamații cronice în organism, afectând în mod negativ funcțiile sistemului imunitar și ale organelor interne.

      Optarea pentru deserturi fără zahăr reprezintă o modalitate de a ne satisface pofta de dulce fără a compromite sănătatea. Aceste deserturi sunt adesea realizate cu îndulcitori naturali, precum mierea, ştevia sau fructele, oferindu-ne gustul dulce fără a recurge la efectele negative ale zahărului rafinat.

      Pe lângă beneficiile evidente pentru sănătate, deserturile fără zahăr se încadrează perfect într-un stil de viață echilibrat și într-o dietă sănătoasă. Ele pot fi o sursă valoroasă de nutrienți esențiali și pot contribui la menținerea unui nivel constant de
      energie, evitând creșterile bruște și scăderile de zahăr din sânge.
      Astfel, alegerea deserturilor fără zahăr nu este doar o opțiune delicioasă, ci și o decizie înțeleaptă pentru sănătatea noastră pe termen lung.

      În bucătărie, explorarea și adoptarea unor rețete creative fără zahăr devin o oportunitate de a experimenta cu ingrediente sănătoase și de a încorpora gusturi noi și inovative în dieta noastră. Astfel, putem transforma modul în care privim și selectăm deserturile, contribuind la un stil de viață mai echilibrat și plin de vitalitate.

Carti scrise de acelasi autor

    • De ce le merge bine celor răi, iar cei buni suferă?

      De ce le merge bine celor răi?... De ce încercările și necazurile îi izbesc tocmai pe cei ce Îl caută pe Domnul și mântuirea sufletelor lor?... De ce sunt, parcă, tot mai feriți de încercări cei care trăiesc în nepăsare de cele sufletești și se tăvălesc în toate patimile și păcatele?...
      Iată întrebări care ne strârnesc, adeseori, nedumeriri!
      Pentru a răspunde, haideți să folosim o asemănare! Când cineva e bolnav, doctorul nu cruță medicamentele, oricât de amare ar fi. Și, pe lângă acestea, mai prescrie celui bolnav și fel de fel de rețineri de la mâncăruri și băuturi. Iar bolnavul nu se supără, căci e vorba de viața și sănătatea lui. În același chip sunt și cei credincioși, pe care Doctorul Cel Ceresc îi apără de boala păcatului, de boala pieirii sufletești, prin medicamente și regimuri de tot felul: prin fel de fel de necazuri și încercări.
      Dar sunt și altfel de bolnavi, care nu mai pot fi salvați. Pe aceștia medicul nu-i mai supără inutil cu medicamente și regim. Se apleacă discret spre cei ai casei și le șoptește: Bolnavul este pierdut!... Nu-l mai chinuiți zadarnic cu medicamente și diete... Dați-i să mănânce și să bea tot ceea ce poftește , căci și așa moare! Asta se îmtâmplă cu necredincioșii, cărora le merge bine! Binele lor este șoapta medicului: Lăsați-l să facă tot ce-i poftește inima, căci este pierdut!... Lăsați-l să guste din toate plăcerile lumii, căci și așa mântuirea lui este pierdută!
      Să ne ferească Bunul Dumnezeu de un așa... bine!

watch series