Eminescu - Viata si opera

Format: 13x20.5 cm
ISBN: 978-606-29-0293-3
Status: in stoc

Eminescu - Viata si opera

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Basilica
Numar de pagini: 112

Personalitatea poetului Mihai Eminescu (1850-1889) a fost evocată, de-a lungul timpului, în nenumărate lucrări È™i studii de specialitate, apărute atât în țară cât È™i în mediul
academic internațional. Însă la începutul eminescologiei se află o lucrare a cărei valoare a rămas pentru multă vreme nerecunoscută: teza de doctorat a viitorului patriarh
al României, la acea vreme un tânăr de doar 27 de ani, Elie Miron Cristea (1868-1939), intitulată Eminescu, viața È™i opera. Studiu asupra unor creații mai noi în literatura română.
Lucrarea celui dintâi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, rezultatul a patru ani de cercetări ca bursier al Mitropoliei Ardealului (1891-1895), a fost susținută în
limba maghiară, în urma absolvirii cursurilor de filosofie È™i filologie modernă din cadrul Facultății de Litere È™i Filosofie a Universității Regale din Budapesta, în luna mai
a anului 1895, fiind publicată, un an mai târziu, la Editura Aurora a lui Todoran Endre din Gherla. Valoarea acestei prime monografii privitoare la viața È™i opera celui mai mare poet al literaturii române a
fost sesizată pentru prima oară la anul 1966, de către cercetătoarea Elena Stan. Ea a fost recuperată pentru cititorii de limbă română la anul 1984, prin strădania vrednicului de
pomenire mitropolit Antonie Plămădeală al Ardealului, care a tradus-o È™i publicat-o în cadrul volumului Pagini dintr-o arhivă inedită, apărut la Editura Minerva.
Ulterior, această operă a mai cunoscut trei ediții (1997 – îngrijită de Maria RoÈ™ca; 2000 – sub coordonarea profesorului Ilie Șandru, în traducerea lui Illes Iosif;
2010 – cu sprijinul profesorului Ioan Olimpiu Luca), astfel că prezenta ediție constituie cea de-a patra reeditare în limba română a lucrării vrednicului de pomenire patriarh
Elie Miron Cristea È™i cea dintâi apărută în cadrul Editurilor Patriarhiei Române, cu ocazia Anului omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor È™i primarilor gospodari) È™i
a Anului comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu È™i Iustin Moisescu È™i al traducătorilor de cărți bisericeÈ™ti.
Monografia Eminescu, viața È™i opera. Studiu asupra unor creații mai noi în literatura română cuprinde două părți principale, cea dintâi referindu-se la viața poetului, marcând
cu acribie È™i moderație parcursul acestuia, de la anii copilăriei petrecute la IpoteÈ™ti la cei de studiu È™i activitate literară È™i sesizând corect nedreptățile cărora le-a căzut victimă
„luceafărul poeziei româneÈ™ti” – expresie folosită pentru prima oară de către patriarhul Miron Cristea È™i consacrată ulterior în critica literară. Un alt merit al acestei prezentări
biografice îl constituie susținerea argumentelor privitoare la caracterul lui Eminescu cu citate din versurile poetului. Lacunele ce au fost constatate ulterior au fost cauzate de
vasta anecdotică ce circula în vreme, cât È™i de puținătatea surselor ce i-au fost disponibile – după cum el însuÈ™i mărturisea – tânărului doctorand, Miron Cristea susținând necesitatea
realizării unei ediții critice a scriitorului. Cu toate acestea, lipsurile nu sunt majore, fapt datorat în principal raportării autorului exclusiv la sursele cele mai sigure.
Cea de-a doua parte a lucrării este dedicată operei poetului moldovean, constituind cea dintâi abordare completă a acesteia, desigur în limitele îngăduite de
publicațiile apărute până la acea dată (cele È™ase ediții ale lui Titu Maiorescu), dat fiind că totalitatea manuscriselor inedite ale lui Mihai Eminescu au fost donate Academiei
Române abia în anul 1902. Viziunea de ansamblu a operei eminesciene, în special partea poetică, dar È™i proza È™i publicistica, este realizată cu simț critic È™i moderație,
fiind subliniate principalele surse de inspirație È™i orizonturile tematice predilecte. De asemenea, patriarhul Miron Cristea încadrează corect – cel dintâi – opera poetului în
cadrul curentului literar al romantismului european, subliniind patriotismul È™i dragostea față de limbă ce răzbate
din scrierile sale, cât È™i talentul său satiric ieÈ™it din comun.
Lucrarea se încheie printr-o serie de concluzii valoroase, valabile până astăzi, ce urmează într-o bună măsură liniile directoare trasate de către Titu Maiorescu, fondatorul
eminescologiei, în privința interpretării operei marelui poet național. Totodată, sunt prezentate mai multe clarificări relative la curentul antieminescian, ce începuse deja să
se manifeste în epocă, avându-l drept întemeietor pe canonicul romano-catolic Alexandru Grama, originar din Banat.
Între meritele acestei biografii se numără faptul că este cea dintâi lucrare academică dedicată personalității È™i operei lui Mihai Eminescu, fiind publicată la doar È™apte
ani de la trecerea la cele veÈ™nice a poetului. De asemenea, ca operă a unui ardelean care trăia în afara granițelor de atunci ale României, susținută în fața elitelor academice
din Budapesta, monografia patriarhului Miron Cristea reprezintă o dovadă de netăgăduit a patriotismului viitorului ierarh, care a făcut pentru prima oară cunoscută personalitatea
celui mai important reprezentant al literaturii române mediilor europene.
În concluzie, pe lângă faptul că reprezintă o lucrare de pionierat în domeniul eminescologiei, monografia Eminescu, viața È™i opera. Studiu asupra unor creații mai noi
în literatura română prezintă sentințe valabile până astăzi È™i constituie o providențială legătură între patriotismul È™i dragostea față de limba română a două personalități de
seamă ale culturii române: poetul național Mihai Eminescu È™i primul patriarh al României, Miron Cristea.
citește mai putin ...

Pret: 15.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Volumul cuprinde poezii selectate de către Narcisa Mihalea Câdă și Ani Eliza Busuioc. Autorii sunt prezentați în ordine cronologică, astfel încât să se poată sesiza evoluția poeziei din secolul al XVI-lea până în zilele noastre. Prin urmare, cartea debutează cu o poezie ce aparține lui Petru Cercel, domnitor al Țării Românești între anii 1583 – 1585, și se încheie cu poezia modernă a lui Daniel – Ilie Turcea (1945 – 1979).
      Literatura românească este foarte bogată în poezie religioasă, dar s-a urmărit ca selecția să fie potrivită nivelului de vârstă școlară. Cele mai multe poezii sunt în legătură cu sărbătoarea Învierii Domnului și cu Sărbătoarea Nașterii Domnului, puncte de referință în credința și tradiția ortodoxă. Dar poeții închină și rugăciuni către Maica Domnului, către sfinți și către îngeri, arătând cât de prezenți sunt aceștia în viața noastră.
      Anul 2014 este Anul Omagial Euharistie (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei împărtășanii) și Anul Comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni. Se va descoperi în această antologie mai multe poezii frumoase despre Sfânta Euharistie – centrul Sfintei Liturghii, în care darurile de pâine și vin aduse înaintea lui Dumnezeu se transformă în Trupul și Sângele Domnului, și poezii închinate Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu. Nu trebuie să uităm că poporul român a rămas în strânsă relație cu Dumnezeu și Biserica, atât în momentele de bucurie, cât și în perioadele de prigoniri, războaie și suferințe. Prin Cuminecare (Sfânta împărtășanie), neamul nostru a rămas în continuă comunicare cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfinții și îngerii.
      Așadar, antologia se dorește a fi un potir spiritual din care să vă împărtășiți din înțelepciunea, inspirația și harul poeților români. Citiți poeziile cu atenție, lăsați-vă îndrumați de ele, pentru că vă vor călăuzi spre Hristos. Prin ele puteți deveni voi înșivă cupe de înțelepciune și de iubire față de Dumnezeu, se îndeamnă în Nota Editorială.

    • Întru eternizarea fericitului eveniment al unirii naţionale a tuturor românilor, să se ridice în capitala ţării, drept monument, o măreaţă biserică a mântuirii. Trăim zile glorioase, încât ne putem considera cea mai fericită dintre generaţii. Biserica Mântuirii Neamului trebuie să se ridice cu ajutorul îmbelşugat al ţării întregi şi cu ajutorul darnic al fiecărui cetăţean şi fiu al Bisericii noastre româneşti. Deci şi sfânta biserică, care dorim a se înălţa întru amintirea acestui strălucit eveniment, se cuvine să fie un monument vrednic de ţelul măreţ ce l-am atins, ca un simbol al unităţii de neam şi de credinţă”

      Din Cuvântarea Mitropolitului Primat Miron Cristea în cadrul şedinţei festive a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Catedrala Mitropoliei Ungrovlahiei (10/23 mai 1920)

      Ajuns atât de sus, el [Patriarhul Miron Cristea] s-a arătat vrednic de începuturile sale prin aceea că trufia nu i s-a apropiat de suflet”.

      Nicolae Iorga

      „Ardelean, născut la Toplița, în 18 iulie 1868, primind la Botez numele de Ilie, având o cultură teologică, filologică şi filosofică solidă, dobândită
      în țară şi străinătate, primul Patriarh al României, Miron Cristea, s-a impus în istoria Țării şi a Bisericii noastre prin trei calități remarcabile:
      mare luptător pentru libertatea şi demnitatea românilor transilvăneni şi pentru unitatea poporului român, bun organizator al vieții bisericeşti şi promotor al
      demnității Bisericii Ortodoxe Române pe plan internațional”.
      † Daniel,
      Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

watch series