Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Autorul binecunoscutei istorisiri a lui Iannis cel nebun pentru Hristos ne înfăÈ›iÈ™ează cu măiestria sa literară un destin ce dovedeÈ™te că sfinÈ›enia vieÈ›ii nu este o utopie sau un vis irealizabil, ci, pentru creÈ™tinul ortodox conÈ™tient, însuÈ™i scopul vieÈ›ii. Mărturisirea lui Hristos în lumea con­temporană este singura cale care dă sens existenÈ›ei omeneÈ™ti, umplând-o de binecuvântare È™i mai ales de puterea de a învinge orice obstacol trupesc sau sufletesc. 
Angela – o adevărată eroină a credinÈ›ei creÈ™tine – este o stewardesă care alege să înfrunte haosul pe care boala cancerului îl abate asupra vieÈ›ii într-un chip vrednic de chemarea pe care Hristos ne-o adresează tuturor. 
*  *  *
Când omul acceptă planul lui Dumnezeu, lăsându-le la o parte pe ale sale, atunci fiecare suferinÈ›ă e învinsă, fiecare boală – vindecată, întunericul – risipit de lumina Învierii Domnului nostru! Planul omenesc, dominat de interese personale È™i egoisme, conduce la necredinÈ›ă, distrugere È™i pierzare. Cu o exactitate matematică te împinge în iad! Dimpotrivă, planul lui Dumnezeu, oricât de greu ar fi de împlinit, te face părtaÈ™ vieÈ›ii în Hristos. Și în viaÈ›a lui Hristos, Golgota – înÈ›eleasă drept jertfă, iubire sublimă, suferinÈ›ă, boală cruntă, precum, de pildă, cancerul – se desăvârÈ™eÈ™te prin Înviere È™i viaÈ›ă veÈ™nică. 

Dupa cum se stie, nebunia pentru Hristos a constituit dintotdeauna unul dintre cele mai frumoase capitole din marele Sinaxar al Sfintilor Bisericii noastre Ortodoxe, un capitol plin de invataturi mantuitoare, din care intelegem ca dreptatea si judecata lui Dumnezeu difera foarte mult de cele ale oamenilor.  O neinsemnata adaugire la acest capitol este si urmatoarea povestire pe care ne-a spus-o un levit smerit al Evangheliei, un prieten apropiat al Domnului nostru, al Maicii Domnului, al Sfantului Ioan Botezatorul, al Sfantului Haralambie, al Sfantului Cosma Etolianul si al Sfantului Anastasie din Gordio.

Povestirea sa se refera la un nebun pentru Hristos, care a trait in zilele noastre intr-unul dintre cartierele necunoscute si marginase ale Atenei, intr-un cartier unde usile oamenilor erau zavorate cu strasnicie pentru aproapele, iar viata curgea monoton, in limitele cunoscutului dispret fata de om, ale slavei desarte si nepasarii fata de celalalt, dovada a stapanirii patimilor egocentrice.

În mijlocul crizelor succesive ale vremurilor noastre mulÈ›i cred că Dumnezeu ne‑a părăsit. Dar oare aÈ™a e? Nicidecum! Și asta ne‑o arată destui oameni care au reuÈ™it să audă glasul lui Dumnezeu, să‑I dea ascultare È™i să‑și schimbe decisiv viaÈ›a. 
Istorisirile din volumul AÈ™a cum ne vorbeÈ™te Dumnezeu nu sunt altceva decât spovedaniile unor oameni care s‑au străduit din răsputeri să răspundă invitaÈ›iei primite din partea ÎnsuÈ™i Dumnezeului Treimic – singurul Dumnezeu adevărat. 
Neîndoielnic, mărturiile acestor oameni aleÈ™i se vor arăta ziditoare de suflet È™i vor aduce mult folos duhovnicesc cititorilor cu inima pregătită să primească binecuvântarea Domnului!
* * *
„«Binecuvântaţi», zic monahii în locul oricărui alt salut. «Domnul» e răspunsul cuvenit. Altfel spus, Logosul, Cuvântul lui Dumnezeu È™i Dumnezeul È™i Mântuitorul nostru să te binecuvânteze È™i să vină între noi! Și când Preadulcele Iisus Hristos vine în mijlocul a doi oameni, atunci îÈ™i fac loc în sufletele lor iubirea, pacea, smerenia, mila. Să vă amintiÈ›i că binecuvântarea Domnului este aceea care te duce în Rai. Ca să fim binecuvântaÈ›i suntem datori să învăÈ›ăm a cultiva È™i a trăi neîntrerupt binecuvântarea lui Dumnezeu.”