Ghidul manastirilor din Romania

Format: 14x23 cm
ISBN: 978-973-136-529-9
Status: in stoc

Ghidul manastirilor din Romania

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Sophia
Numar de pagini: 380

Ghidul manastirilor din Romania este la editia a patra, continand si harta.

Porţile mănăstirilor româneşti se deschid spre noi, îmbiindu‑ne cu tihna sfintelor slujbe, cu mireasmă de tămâie şi sfinte moaşte. Din icoane şi fresce nepreţuite, veşnicia priveşte în ochii noştri, şi în frumuseţea ei se topesc grijile vieţii de zi cu zi. Glasul de clopote şi de toacă, vechea cântare bizantină ne cheamă la închinare şi rugăciune, la odihnă pentru sufletul obosit şi tămăduire pentru suferinţele trupului.

 

CEL MAI CUPRINZĂTOR GHID AL MĂNĂSTIRILOR DIN ROMÂNIA


În noua ediţie a Ghidului – îmbogăţită şi actualizată – sunt cuprinse informaţii amănunţite despre istorie, arhitectură, moaşte şi icoane făcătoare de minuni, căi de acces, coordonate GPS, hartă, date de contact.

Pret: 35.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



Cod de verificare:
  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
      Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Carti scrise de acelasi autor

    • în 1783, Sfântul Nicodim Aghioritul publica la Veneţia, la numai un an după apariţia Filocaliei, o carte care avea să devină incontestabil cea mai populară lectură duhovnicească în mănăstirile dar şi mediile laice greceşti: Everghetinos.

      Everghetinos-ul este probabil cea mai masivă şi mai cuprinzătoare culegere de texte ascetice care ni s-a păstrat din Bizanţ, dar și lucrarea cu cea mai notabilă și durabilă influență în monahismul ortodox. A fost alcătuit în secolul al XI-lea de Pavel Everghetinos, un nobil din Constantinopol, care fondează în 1049, la numai 3 km. de capitala Imperiului Bizantin, Mănăstirea Maicii Domnului Everghetidos (A Binefăcătoarei), de unde şi numele ctitorului şi a culegerii sale. Activitatea lui Pavel și a ucenicului său Timotei a avut o influență extrem de importantă asupra dezvoltării ulterioare a monahismului bizantin, iar fără îndoială cea mai cunoscută dintre roadele duhovnicești ale obștii everghetine este chiar lucrarea de față.

      Everghetinos-ul este un florilegiu de texte adunate din scrierile Sfinților Părinți (Sfântul Isaac Sirul, Sfântul Diadoh al Foticeei, Avva Isaia, Avva Marcu Ascetul, Avva Varsanufie, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Avva Ioan Casian, dar și numeroase fragmente din Pateric și din Viețile Sfinților) grupate pe 200 de teme care prezintă cuprinzător și cu mult farmec felurite aspecte ale vieții duhovnicești. Numită în Sfântul Munte “jumătate de Bătrân”, cartea îmbrățișează într-adevăr asemenea unui Părinte pe toată lumea. Toți, de la cel mai îmbunătățit călugăr până la cel mai delăsător mirean (sau invers: de la cel mai sporit om din lume până la cel mai lumesc călugăr) ne putem regăsi, fie și într-un singur loc în paginile ei; primim adică un cuvânt care ni se potrivește.

      în lungul şir al ediţiilor culegerii, toate bazate pe textul princeps de la 1783, cea de faţă constituie o noutate absolută: începând cu ediţia a II-a a primului volum, ea prezintă un text critic, bazat pe tradiţia manuscrisă a lucrării (au fost consultate majoritatea manuscriselor păstrate, răspândite astăzi în diferite biblioteci din lume: Sfântul Munte, Moscova, Sofia, Istanbul, Paris, Veneția, Milano și Vatican ). Textul grecesc este de asemenea însoţit de o traducere în limba română, fără îndoială scopul principal al noii ediții.

    • Nu naşterea ca atare te face tată, nu purtarea în pântece te face mamă, ci buna creştere pe care o dai copiilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

      Dragostea părintească e sacră, însă nu trebuie să uităm că faţă de dragostea conjugală ea vine pe locul doi. Nu este îngăduit ca afecţiunea pătimaşă pentru copii să întunece sentimentele conjugale în loc să le întărească şi să le facă mai elevate. Copilul trebuie să crească în dragoste, dar mai întâi de toate el trebuie neapărat să vadă strălucirea dragostei dintre tatăl şi mama sa şi abia apoi să se scalde în dragostea lor părintească faţă de el. În familia unde au amorţit sentimentele reciproce ale părinţilor, inima copilului poate să se răcească, să nu înveţe să iubească oricât de tandră ar fi cu el mama şi oricât de grijuliu ar fi cu el tatăl. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

      Cel ce a născut dă doar viaţă, pe când cel care a crescut şi a învăţat bine odrasla sa i-a dat o viaţă bună. Suntem datori faţă de taţii care ne-au născut, însă faţă de taţii care ne-au crescut bine şi ne-au învăţat buna credinţă avem o datorie cu mult mai mare, pentru că cei ce ne-au născut sunt părinţi în viaţa vremelnică, pe când taţii care ne-au crescut în buna credinţă ne nasc spre Viaţa Veşnică. Cine va face şi va învăţa, acela mare se va chema în Împărăţia cerurilor (Mt. 5, 19). (Sfântul Tihon din Zadonsk)

watch series