Sfaturi pentru mireni

(lipsa text)

Editura: Editura Sophia
Numar de pagini: 0


Status: momentan indisponibil
Pret: 16.00 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

      Rugăciunea în vremea bolii 

      Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
      Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
      Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
      Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • În seara zilei de 19 noiembrie 2009, în biserica Sfântului Apostol Toma din Moscova a fost ucis preotul Daniel Sâsoev la varsta de 35 de ani, după o activitate misionară prodigioasă, care a dus la primirea Ortodoxiei de către peste 80 de musulmani şi aproximativ 500 de neoprotestanţi.  Numeroasele ameninţări cu moartea pe care le primise din partea extremiştilor islamici ne fac să credem că a fost omorât tocmai pentru ca propovaduia cuvântului lui Hristos printre musulmani.  Trebuie amintit că unul dintre străbunicii părintelui era tătar, cleric musulman... 
      PATRIARHUL CHIRIL AL MOSCOVEI ŞI AL ÎNTREGII RUSII: Părintele Daniel era binecunoscut de către creştinii ortodocşi nu numai din capitală, ci şi din multe alte eparhii...  Ferma lui poziţie misionară şi imaginea lui inspirată s-au întipărit în conştiinţa oamenilor care caută calea spre biserică prin puterea şi adâncimea credinţei şi nădejdii în Domnul de care el a dat dovadă.  Domnul l-a chemat la Sine pe slujitorul Său credincios, dându-i putinţa de a se arăta mărturisitor al credinţei şi mucenic pentru cauza bunei vestiri evanghelice.
      IULIA SÂSOEVA, SOŢIA PĂRINTELUI DANIEL: Părintele se interesa de toate, încerca să cuprindă necuprinsul...  Şi-a dedicat o mare parte din energie misiunii.  Unul dintre visele lui era să creeze în toată lumea parohii misionare în sânul diasporelor, precum şi pentru propovăduirea Ortodoxiei oamenilor de alte religii.  Cu ajutorul misionarilor pe care îi pregătea, visul acesta începuse, treptat, să se îndeplinească...  Veneau la el să se boteze musulmani din Azerbaidjan, din Daghestan...  Părintele Daniel voia să-i înveţe pe musulmanii botezaţi să facă misiune, ca să-L poată propovădui pe Hristos popoarelor lor...  El gândea creştinismul la scară universală.

    • Sfant zamislit din Sfant, Staret nascut din Staret: Sfintitul Mucenic Serghie Meciov a venit pe lume in familia parintelui Alexie Meciov, cel mai vestit dintre duhovnicii de atunci ai Moscovei, fiind hranit cu invataturile tatalui sau si ale prietenului acestuia de la Optina, Staretul Anatolie, iar apoi cu ale Staretului Nectarie.  Dupa trecerea parintelui Alexie la cele vesnice, i-a continuat slujirea streteasca pana la inchiderea bisericii sale de catre bolsevici, dupa care a purtat crucea marturisirii in exil si in lagare, primind pana la urma cununa muceniciei in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, traind deplin cuvintele propovaduirii sale:

      „Toate cele de acum vor trece, dar nu vor trece sufletul meu si Imparatia lui Dumnezeu, de care ma impartasesc aici, pe pamant.  Suntem datori sa ne pregatim pentru viata de apoi si pentru asumarea ideii ca moartea pentru Hristos este calea catre viata cea adevarata, autentica, reala.  Suntem datori sa ne folosim de toate ca unii care nu se folosesc, nu trebuie sa ne facem din bunatatile pamantesti bunatati adevarate – si atunci credinta va incepe sa aiba pentru noi o cu totul alta insemnatate decat aceea pe care i-o dadeam mai inainte.

      Asadar, credinta este dar al lui Dumnezeu, pentru care trebuie sa ne rugam; credinta depinde de felul in care ne smerim, si caile ce duc la credinta trec prin aducerea-aminte de moarte, prin nelipirea de bunatatile pamantesti si nici macar de viata in aceasta lume, prin pregatirea sufleteasca de moartea pentru credința în Hristos."

    • O pictoriță vizionară, de înaltă spiritualitate ortodoxă, Olga Greceanu (1890-1978) a fost una dintre cele mai apreciate artiste din perioada interbelică. Pe lângă expozițiile din țară și din străinătate, unde s‑a făcut deosebit de apreciată, prin stilul său neobizantin, Olga Greceanu a pictat biserici, a întocmit un monumental Dicționar creștin ortodox, dăruit în manuscris Patriarhiei Române, a scris cărți de artă și de meditații profund religioase. A fost o ferventă participantă a „Rugului Aprins”, fiind o apropiată a arhimandritului Benedict Ghiuș, căruia i‑a încredințat spre păstrare manuscrisele pe teme biblice. A fost singura femeie care a predicat în biserică cu aprobarea Patriarhului Justinian Marina.
      Cum se explică faptul că astăzi marele public şi în special tineretul nu ştiu aproape nimic despre o creatoare cu o activitate atât de importantă, de la dispariţia căreia s‑au împlinit în 2008 doar trei decenii? Încă din timpul vieţii ei, pe măsură ce se instala dominaţia comunistă, Olga Greceanu era împinsă la marginea societăţii, socotită indezirabilă atât prin origine, cât mai ales prin propaganda religioasă deschisă pe care o făcea. Nu a mai fost pomenită în cărţile de istoria artei, volumele scrise de ea au fost dosite, picturile din instituţiile publice – acoperite cu var, iar la conacul ei din comuna Bălteni, judeţul Dâmboviţa, pereţii pictaţi de ea au fost dărâmaţi, iar cărţile, arse. Şi astfel asupra Olgăi Greceanu s‑a aşternut uitarea.
      Manuscrisele predicilor, ascunse până azi, sunt puse acum pentru prima oară la dispoziţia cititorilor, înlesnind reconstituirea comunicării orale, care este efemeră. Volumul de faţă aduce la lumină puterea neobişnuită şi talentul Olgăi Greceanu de a interpreta în chip tulburător modern mesajul divin cuprins în Evanghelii.

watch series