A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile și virtuțile nu sunt simple instrumente retorice.  Înțelese terapeutic, ca boală și sănătate, stricăciune și nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă și punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuții doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii ființei noastre.  Abia atunci înțelegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuți și adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătății și nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovnicești ai tuturor timpurilor, lucrarea de față sintetizează o sumă de repere practice, ușor de înțeles și însușit pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

"Lumina albă conţine toate culorile. Noi nu le observăm. Numai prisma poate să le descompună și să le facă să apară. Prisma aceasta ar putea fi sufletul ascultătorului. Muzica noastră va ajunge într-o zi la sfârșit. Trebuie să trăim cu conștiinţa acestui fapt. Poate că va veni o clipă în care nici chiar cel mai mare artist nu va mai voi sau nu va mai avea ce să creeze. Și poate că în acea clipă își va preţui și mai mult creaţia, căci va fi trecut dincolo de munca lui. Polifonia ideală este rugăciunea neincetată, rugăciunea lui Iisus. Acestui contrapunct „ideal” îi este cu putinţă, în toate și pretutindeni, să creeze relaţii ideale." (Arvo Part) 

Lasandu-se absorbiti de valtoarea virtuala a Internetului, a jocurilor pe calculator sau de noroc, fumand cu nesat tigara dupa tigara, oamenii nu reflecteaza intotdeauna asupra motivelor si consecintele faptelor lor.  Aceste obiceiuri sunt considerate daunatoare, dar mai putin cumplite decat betia si narcomania.  Gresit!  Dependenta de computer, de jocuri si de nicotina isi inrobeste victima.

Care este numitorul comun al acestor forme de sclavie?  In primul rand, prezenta unui idol in inima omului, fie el atasamentul patologic de tutun, computer sau automatele de jocuri.  In al doilea rand,  mecanismele cu ajutorul carora patimile respective ocupa sufletul si trupul.  Si, in fine, sinuciderea lenta - nu numai fizica, ci si duhovniceasca.

Stea luminoasă pe cerul sfinţeniei slave și universale, stareţul Nil Sorski este un autor duhovnicesc ce nu poate lipsi din biblioteca celor interesaţi de spiritualitatea ortodoxă. Părinte al monahilor și călugăr isihast, Sfântul Nil a fost un iscusit povăţuitor de suflete și prin viețuirea și opera sa. Scrierile ascetice ne pun în mâini o comoară a literaturii duhovnicești, prin sintetizarea învăţăturii patristice despre viaţa în Hristos, prin descrierea etapelor acţiunii păcatului în om, prin oferirea unor mijloace practice în lupta cu patimile și, mai ales, prin așezarea în centrul nevoinţei monahale a trezviei și a rugăciunii minţii. Smerenia și discernământul își vor găsi mult mai lesne sălaș în inimile celor aplecați să soarbă din șuvoiul duhovnicesc nesecat al scrierilor sale.

„Iar eu nimic bun nu fac, ci doar Dumnezeieştile Scripturi le repovestesc celor ce le primesc şi vor să se mântuiască. Întrucât Scriptura spune că străini şi călători sunt, iar dincolo, după moarte, sunt viaţa veşnică şi petrecerea cea netrecătoare fie în odihnă, fie în munci, după cum va răsplăti ­Dumnezeu fiecăruia după faptele lui, cade‑se nouă a ne îngriji de viaţa de după moarte. Şi pentru aceasta am predanisit fraţilor mei scrierea de faţă, pentru mântuirea mea şi a tuturor celor ce o vor voi, înălţând conştiinţa la cele mai bune şi păzind‑o de nepăsare, de viaţa cea pătimaşă, şi de răul păcatelor, şi de oamenii cugetători de cele trupeşti, şi de predaniile cele deşarte şi mincinoase, care au venit şi s‑au strecurat de la vrăjmaşul şi amăgitorul nostru cel de obşte, precum şi din pricina lenevirii noastre.”
Sfântul Nil Sorski

Preasfintitul Ieremia Zavoratul a fost cel mai bun prieten al Sfantului ­Inochentie al Hersonului.  A fost cel care i-a tuns in calugarie pe Sfantul ­Teofan Zavoratul si pe Mitropolitul Macarie Bulgakov, ­ renumitul istoric bisericesc.  S-a bucurat de ­deplina dragoste si incredere a Sfintilor Filaret al Moscovei si Filaret al Kievului.  Rugaciunile alcatuite de el au ­intrat in pravila zilnica a Cuviosului Ioan ­Krestiankin, marele duhovnic al Rusiei contemporane.  In fine, a fost unul dintre acei ierarhi invatati care au stralucit nu doar prin lumina rece a eruditiei, ci prin caldura simplitatii si a smereniei, aratandu-se nu numai „indreptator credintei”, ci si „chip blandetelor”.

Smerenia l-a impiedicat sa-si publice numeroasele volume de predici si invataturi, care abia acum incep sa vada lumina tiparului in Rusia.  Pentru prima data in limba romana, va oferim si noi, din mostenirea ascetica a acestei personalitati de exceptie, un „retetar” duhovnicesc care respira nu pedanterie si uscaciune academica, ci adevarata seninatate si bucurie a trairii in Duhul Sfant.

Ca duhovnic, trebuie multă înţelepciune, răbdare, dragoste, osteneală, ca să nu cazi în prizonieratul relaţiilor sufleteşti, pe nimeni să nu înşeli, să nu îndrumi greşit, să nu tolerezi înşelarea de sine, să nu sminteşti vreun om, încât el să plece deznădăjduit şi să nu se mai întoarcă niciodată la Biserică. Duhovnicul trebuie să se roage, să aibă compătimire, să fie cu dragoste, să ierte, să fie îngăduitor, să rabde. Rolul duhovnicului, al preotului, este unul cheie, iar răspunderea lui este imensă.
Un preot, un duhovnic, nu trebuie nicicum să devină prizonier. El trebuie să fie liber, să fie rob al lui Dumnezeu şi nu al altcuiva. Trebuie să aibă conştiinţa liberă, trebuie să spună întotdeauna ce gândeşte şi să facă întocmai ceea ce îi dictează conştiinţa. Nu trebuie să viclenească ori să fie făţarnic. De aceea se leagă de el multe inimi de copii şi de vârstnici. De asemenea, trebuie întotdeauna, cu toată sinceritatea, cu toată înflăcărarea inimii lui, să răspundă la întrebările care se ridică, la nevoile duhovniceşti ce‑i stau înainte. Trebuie să audă şi să simtă inima tulburată a copilului ori a tânărului şi să afle modul cel mai adecvat de a da un răspuns, de a întinde o mână, de a ajuta. Iar aceasta niciodată nu trebuie să fie un act formal. Vai preotului care nu înţelege acest lucru!

Traducere din limba rusa de Gheorghita Ciocioi

Nadejdile omenesti de bunastare pamânteasca sunt puse acum sub semnul întrebarii de catre noile probleme, noile tulburari, noile seisme sociale si economice, iar noile acte de identitate si noile „masuri de securitate” par sa ne îngradeasca tot mai mult libertatea. Spectrul saraciei, al lipsei de perspective si al unui totalitarism fara precedent în istorie ne corecteaza fortat miopia spirituala, aducând în actualitate învatatura ortodoxa despre viitoarea Împaratie a lui Dumnezeu, despre Împaratia cerurilor, care a fost de altfel întotdeauna alfa si omega, scopul si finalitatea oricarei propovaduiri a Bisericii.

Bazându-se pe texte din Pateric si pe scrierile Sfintilor Parinti, arhimandritul Spiridonos Logothetis îsi propune sa raspunda la întrebarea rasarita în sufletul oamenilor: „Dar apoi ce va fi?”, încercând sa satisfaca, pe cât se poate, legitima sete de adevar în legatura cu problema destinelor ultime ale lumii si cu venirea Împaratiei cerurilor. 
Scopul cartii este sa‑i trezeasca pe clerici si pe laici, amintindu‑le, pe de o parte, adevarata si singura lor finalitate – intrarea în Împaratia cerurilor, si, pe de alta parte, singura lor misiune pe pamânt, care consta în rugaciunea si straduinta în vederea venirii acestei Împaratii.

Traducere din limba greaca de Pr. Serban Tica