Poate fi considerat secolul XX ca fiind "secolul ecumenismului"? In mare masura da, caci niciodata in istoria crestinismului nu au fost facuti atatia pasi spre intarirea dialogului crestinilor cu alte religii. Confruntati cu alte religii sau cu fenomene fara precedent in trecut, crestinii au fost pusi in situatia existentiala de a-si reevalua esenta si rolul lor in lume.

“Pr. Prof. Dr. Liviu Stan ramane un reprezentant de mare cinste al Mitropoliei Ardealului, al Academiei Teologice Andreiene din Sibiu si unul din cei mai straluciti bursieri ai vrednicului de pomenire Mitropolit Nicolae Balan. Reputatul profesor si canonist face parte din generatia de aur a „carturarilor sibieni de altadata", a dascalilor de neintrecut pe care dat scoala teologica sibiana. El se alatura marilor profesori de teologie care au ridicat invatamantul teologic romanesc la cel mai inalt nivel, pe plan national si international, in cea mai grea perioada a Bisericii noastre, perioada comunista.

Scrierile Parintelui Prof. Liviu Stan au continuat si au dezvoltat traditia saguniana, traditie canonica autentic ortodoxa, care a pus in valoare principiile fundamentale ale dreptului canonic ortodox si participarea tuturor membrilor Bisericii la viata ei, clerici, mireni si monahi.” - I.P.S. Dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului 

(lipsa text)

Realizată sub forma unor convorbiri cu Preacuviosul Arhimandrit Teofil Părăian, la iniÈ›iativa vrednicului de pomenire Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, cartea aceasta ne oferă încă un popas de înalÈ›are duhovnicească È™i o reîntâlnire cu duhovnicul bucuriei de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

"Cine sunt eu. Ce spun eu despre mine" e un volum născut în tinda Mănăstirii - "în tinda Raiului, în casa lui Dumnezeu, la poarta cerului È™i în locul împlinirilor", după cum îi plăcea Părintelui Teofil să numească mănăstirea - , acolo unde Părintele se simÈ›ea mereu casnic al lui Dumnezeu, primind pelerini È™i fii duhovniceÈ™ti, povăÈ›uind È™i împărtăÈ™ind "prescuri, pentru cuminecături".

Pe parcursul acestor pagini se desfăÈ™oară o viaÈ›ă de om închinată lui Dumnezeu, aÈ™a cum a înÈ›eles el să È™i-o istorisescă, cu urcuÈ™urile È™i coborâÈ™urile ei, cu bucuriile È™i tristeÈ›ile ei È™i, mai ales, ca o pildă a unei vieÈ›i puse deplin în slujba Mântuitorului Hristos. 

(lipsa text)

Cartea de fata aduna articole, studii, recenzii, care incearca sa descopere cititorului contemporan simplitatea unui discurs teologic din care nu lipseste duhul catehetic necesar modernitatii in regasirea propriei expresivitati existentiale.

Cartea cuprinde versuri duhovniceşti scrise de Părintele Cleopa Ilie, care fac referire la diferite aspecte din viaţa credincioşilor, părintele ironizând beţia, fumatul, luxul şi toate celelalte plăceri lumeşti, care ne îndepărtează de Rai.

Pentru oricine care se va apleca asupra evoluÈ›iei literaturii noastre culte, va fi evident faptul că aceasta se aÈ™ază pe o coordonată de spiritualitate religioasă, în speÈ›ă creÈ™tină. Primele texte în limba română (manuscrise È™i apoi tipărite) sunt de regulă cărÈ›i bisericeÈ™ti. Tocmai de aceea, unii critici È™i istorici literari vorbesc despre o literatură beletristică propriu-zisă începând abia de prin secolul al È™aisprezecelea, din epoca modernă. Ce te faci însă cu literatura "vechilor cazanii", cum se exprimă poetul, care a contribuit din plin la formarea conÈ™tiinÈ›ei poporului nostru, la formarea limbii naÈ›ionale, la iniÈ›ierea culturală È™i cu evidenÈ›ă, spirituală a românilor?! Faptele trebuie văzute în firescul manifestărilor lor... În cuprinsul acestei cărÈ›i am înserat comentarii analitice sau comparatiste asupra unor asemenea opere literare pe care le-am considerat ca fiind făclii (candele) de veghe bîn istoria culturii noastre, marcate cu evidenÈ›ă de filonul religios, subteran or de suprafaÈ›ă, datoare unor vrednici mărturisitori asupra destinelor istorice È™i culturale ale neamului românesc. E o carte mai degrabă de atragere a atenÈ›iei asupra atâtor pagini de frumoasă literatură create în spaÈ›iul istoric naÈ›ional, de-a lungul vremilor, de iluÈ™tri luminători ai conÈ™tiinÈ›ei noastre creÈ™tine.

Constantin Cubleșan

Accente ale teologiei Părintelui Arsenie Boca privind căsătoria şi viaţa de familie * Mărturie în grădina de la Hăţăgel * Noi mărturii ale Părintelui Pantelimon * Relaţia duhovnicească dintre Părintele Dumitru Stăniloae şi Părintele Arsenie Boca * Familia creştină şi căsătoria în scrierile Părintelui Dumitru Stăniloae

Cu însemnări despre unirea omului cu Dumnezeu prin Taina Sfintei ÎmpărtăÈ™anii 

Sfântul Ioan Maximovici (1896-1966) este cinstit de către credincioÈ™ii ortodocÈ™i din lumea întreagă ca unul dintre marii sfinÈ›i contemporani, proslăvit de Dumnezeu prin harisma de a tămădui sufleteÈ™te È™i trupeÈ™te pe toÈ›i cei care îi cer ajutor, aducând prin puterea iubirii lui Hristos mângâiere sufletească, răspuns grabnic la frământările oamenilor È™i ajutor în marile nevoi È™i răscruci ale vieÈ›ii. 
Scrierea de faţă, de curând descoperită, nu a văzut până acum lumina tiparului în limba română; cuprinse în ea sunt preţioase învăţături ale sfântului nevoitor È™i mare făcător de mi­nu­ni al veacului XX despre esenţa rugăciunii şi despre felul cum trebuie să ne rugăm pentru a fi auziţi de Domnul. 

Pentru ca un creştin să primească întotdeauna ajutor plin de har de la Dumnezeu trebuie să se afle în necurmată împărtăşire cu Cel Preaînalt şi întotdeauna în legătură cu lumea de Sus. Mijlocul pentru aceasta este rugăciunea. Rugăciunea este convorbirea omului cu Dumnezeu, o convorbire plină de evlavie a sufletului omenesc cu Ziditorul său.(Sfântul Ioan Maximo­vici) 

Deschiderea omului către SfinÈ›i, apelarea la ei prin rugăciuni, ne ajută să creÈ™tem ca niÈ™te ­prunci ascultători. AÈ™adar ne rugăm Sfântului, iar el vine din adâncul întâlnirii sale cu Dumnezeu È™i cu suferinÈ›a umană, vine în suferinÈ›a mea È™i-mi aduce prezenÈ›a lui Dumnezeu, dar îmi aduce È™i îmi împrumută capacitatea lui de a empatiza, de a împreună-pătimi cu mine, È™i atunci pu­terea vindecătoare a suferinÈ›ei asumate vine È™i la mine. Puterea vindecătoare a suferinÈ›ei asumate – aceasta este calea Sfântului È™i aici să-i cerem È™i noi Sfântului ajutor pentru a creÈ™te.

Recomand È™i binecuvântez această carte de rugăciune pentru că este o cale de a cunoaÈ™te mai adânc puterea numelui lui Dumnezeu în noi oamenii È™i ne îndrumă să dorim mai mult, să ne dăruim mai mult Lui. Sensul vieÈ›ii noastre este unirea cu El, iar dorul de Dumnezeu este busola care ne orientează pe cale. SfinÈ›ii cărora ne rugăm aici aprind în noi acest dor.

Maica Siluana Vlad

Sfântul Apostol Luca • Sfântul Pantelimon
Sfântul Haralambie • SfinÈ›ii Cosma È™i Damian
Sfântul Columba al Ionei • Sfântul Sven din Arboga
Sfântul Efrem cel Nou • Sfântul Ioan Rusul
Sfântul Nectarie al Eghinei • Sfântul Nichifor cel Lepros
Sfântul Luca al Crimeii • Sfântul Sofronie Saharov

Intr-o lume fara mila, plina de violente, rautati, ipocrizii si alte asemenea, acest volum de eseuri calde scris intr-o perioada de tulburari economice, sociale si sentimentale a poporului roman si nu numai, se doreste a fi un manual de iubire a aproapelui si a lui Dumnezeu.

Acest volum ilustreaza intr-un mod plin de evlavie si puritate a putinelor cuvintelor scrise, o lume ideala in care oamenii se iubesc cu toata fiinta lor, copilaresc impreuna cu multa bucurie, au grija unii de altii cu multa dragoste, se iarta, se cauta, iar dragostea fata de Dumnezeu se afla pe primul loc impartasind-o cu evlavie si candoare...  Tot volumul este plin de iubire, ca si parintele dealtfel!