Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Cartea de faţă este şocantă. Şocantă prin faptul că ne pune înaintea ochilor, într-un mod foarte iscusit, file aproape ignorate din istoria bisericească.

Vom afla de aici că pământul englez a fost binecuvântat prin apostolul Sfântului Iosif din Arimateea. Vom afla o mulţime de minuni, de vindecări, care i se par greu de crezut omului contemporan. Vom afla că dreapta credinţă a fost apărată cu mult eroism, şi vom înţelege că nimic nu este mai important decât războiul duhovnicesc.

Minunile făcute de regii binecredincioşi sau de diferiţi pustnici sau clerici, în timpul vieţii lor sau după trecerea la Domnul, ne oferă o imagine a faptului că lumea întreagă ar fi fost altfel dacă ar fi îmbrăţişat cu adevărat credinţa în Hristos.

Căderea Angliei ortodoxe a însemnat abandonarea credinţei Sfinţilor Părinţi şi primirea ereziei catolice. Înţelegând cât de gravă a fost această rătăcire vom putea aprecia aşa cum se cuvine situaţia din vremurile noastre.

O nevoie pastorală, prezentă întotdeauna în rândul credincioşilor, o găsim în întrebarea: Cum pot, părinte, să înaintez duhovniceşte şi să mă eliberez de slăbiciunile mele? De ce nu reuşesc să mă menţin în aceeaşi stare duhovnicească? 

O astfel de nevoie trebuie să fie sprijinită, dând credinciosului posibilitatea de a descoperi şi a-şi clarifica ce înseamnă cu adevărat din punct de vedere practic viaţă duhovnicească, ce răspunderi decurg din aceasta, la ce trebuie să fie atent sau ce ar fi de folos să evite. Va cunoaşte astfel adevărul, fără ascunzişuri sau jumătăţi de măsură, ajungând să-şi conştientizeze propria sărăcie duhovnicească şi să ia deciziile potrivite. 

Urmând sfaturile din această carte, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom ajunge la capătul ţelului nostru: Ca Dumnezeu să devină prin rugăciune, dragostea şi dorirea noastră, El călăuzind în acest fel fiecare gând şi lucrare a noastră. 

O carte pentru cititorii tineri si pentru cititorii mai putin tineri.  O carte din care cititorii mai tineri sa afle cateva franturi dintr-o perioada neagra din istoria acestui neam.  O carte din care cititorii mai putin tineri sa-si aduca aminte de cei care au avut puterea de a pune credinta mai presus decat propria viata.  Celor care s-au jertfit in numele credintei, un gand pios de aducere aminte.

Cand drept-credinciosii afirma ca adevarul este numai in Biserica Ortodoxa, sunt considerati ingusti la minte si chiar fundamentalisti. iata insa ca un pastor protestant, insetat dupa adevar, ajunge el insusi sa se converteasca la Ortodoxie. Si extraordinara sa marturie despre ratacirile protestante este si mai pretioasa... (Danion Vasile)

(lipsa text)

Cum imi luminezi sufletul intinat si-l faci lumina neprihanita si dumnezeiasca?  Cum faci purtatoare de lumina nenorocitele mele maini pe care pacatuind le-am intinat cu intinaciunile pacatului?  Cum preschimbi buzele mele cu stralucirea dumnezeirii Tale, facandu-le din necurate sfinte?  Cum curatesti, Hristoase, limba mea murdara si o faci partasa de mancarea Trupului Tau?  Cum ma invrednicesti sa Te vad si sa fii vazut de mine si sa fii tinut de mainile mele Tu, Cel ce tii toate, Care esti nevazut pentru toate cetele ceresti si de neapropiat chiar pentru Moise, intaiul dintre proroci?  Caci niciun alt om nu s-a invrednicit sa vada fata Ta, ca sa nu moara.  Deci cum m-am invrednicit, Hristoase, sa Te tin, sa Te sarut, sa Te vad, sa Te mananc si sa Te am in inima mea pe Tine, Cel neinteles, pe Tine, Cel singur negrait, pe Tine, Cel neincaput si neapropiat pentru toti, ramanand nears, bucurandu-ma si tremurand si laudand in imne, Hristoase, multa Ta iubire de oameni?

Prezenta unor oameni pe pamant nu are sfarsit.  Ei continua sa existe dincolo de perioadele istorice in care au trait.  Viata lor nu se caracterizeaza prin scurtimea stralucirii unei artificii.  Devin semne ale neindoielnicei relativitati a timpului, ii dau forma si o coloreaza. Iar atunci cand pleaca din lumea vazuta, intregind ciclul vietii pamantesti, absenta lor nu inseamna nicidecum uitare sau disparitie.  Prezenta lor se continua presarata cu lucrarile duhovnicesti autentice pe care le-au lasat in urma.

Maxim este o astfel de prezenta.  Sfant si marturisitor…  A aparut istoric in realitatea zdruncinata a Constantinopolului secolului al VII-lea, pe care nu stiu daca sa-l numesc intunecat sau luminos, poate putin din amandoua.

Aceasta carte contine un buchet bogat de aratari si minuni ale Maicii Domnului, dupa cum ne-au fost ele predate din primii ani ai crestinismului si pana in vremurile noastre.

Prin minuni, Maica Domnului intra in contact direct cu oamenii si cu problemele lor.  Deseori apare in somn sau in stare de veghe.  Alteori prezenta ei se face simtita doar prin glasuire sau prin vreo mireasma.

Prin toate aceste moduri, ea intervine in chip minunat si vindeca bolnavi, izbaveste din nevoi, din primejdii, rezolva probleme si impasuri.  Alteori, iarasi ,calauzeste spre aflarea de sfinte icoane, iar alteori vesteste binefaceri sau, dimpotriva, prezice nenorociri.  In chip asemanator mustra neoranduieli ori necuviinte sau incununeaza virtuti.  In fine, conduce la pocainta, converteste pe cei de alte credinte si ii pedepseste pilduitor pe hulitori.

Insa aceasta prezenta vie a Maicii Domnului, atat pe calea individuala, cat si in viata de obste a crestinilor, pentru a deveni perceputa si acceptata, presupune si o credinta vie pe masura.

Cartea se incheie cu o anexa ampla despre abordarea patristica si imnologica a lucrarii de mijlocire a Imparatesei tuturor.