A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile și virtuțile nu sunt simple instrumente retorice.  Înțelese terapeutic, ca boală și sănătate, stricăciune și nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă și punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuții doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii ființei noastre.  Abia atunci înțelegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuți și adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătății și nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovnicești ai tuturor timpurilor, lucrarea de față sintetizează o sumă de repere practice, ușor de înțeles și însușit pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Stapane, Doamne, Dumnezeul nostru, Care intru cele inalte locuiesti si spre cele smerite privesti, binecuvanteaza casa noastra si cu puterea Ta intareste‑ne pe noi, robii Tai (N), cei ce locuim in ea.  Fa, Doamne, ca si casa noastra sa ne fie ca o a doua biserica, in care noi ne inchinam inaintea sfintelor icoane si ne rugam Tie.  Binecuvanteaza, Doamne, gospodaria noastra si inmulteste in ea toate bunatatile, ca sa uitam de grijile si nevoile pamantesti si sa putem lucra mai cu osardie pentru dobandirea vietii celei vesnice si pentru a ajunge in locasurile Tale cele sfinte.  Indeparteaza de la noi toate cursele vrajmasului celui pierzator de suflete, trimite pe ingerul Tau cel milostiv, ca sa ne pazeasca si sa ne fereasca de toata rautatea si sa ne povatuiasca spre lucrarea tuturor faptelor celor bune si spre implinirea sfintelor Tale porunci.

Ca Tie Ti se cuvine a ne milui si a ne mantui, Dumnezeul nostru, si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.  Amin.

In America dintr-un viitor nu foarte indepartat se instaureaza Epoca Tolerantei, unde crestinismul si „rigiditatea” lui nu isi mai au locul. Nenumarati crestini sunt ucisi in noaptea de Inviere, iar cei ramasi se vad constransi sa isi uite credinta, sub ame­­nintarea pedepsei cu moartea.

Insa Euphrosyne, o fetita in varsta de doisprezece ani, nu poate sa uite, caci a vazut o minune: in noap­tea in care si-a pierdut familia, icoana Sfantului Nicolae i-a salvat viata.

Icoana este o poveste contemporana despre des­tinul unui copil care, prins in conflictul dintre indoiala si credinta, gaseste puterea de a porni in cautarea adevarului.

O pictoriță vizionară, de înaltă spiritualitate ortodoxă, Olga Greceanu (1890-1978) a fost una dintre cele mai apreciate artiste din perioada interbelică. Pe lângă expozițiile din țară și din străinătate, unde s‑a făcut deosebit de apreciată, prin stilul său neobizantin, Olga Greceanu a pictat biserici, a întocmit un monumental Dicționar creștin ortodox, dăruit în manuscris Patriarhiei Române, a scris cărți de artă și de meditații profund religioase. A fost o ferventă participantă a „Rugului Aprins”, fiind o apropiată a arhimandritului Benedict Ghiuș, căruia i‑a încredințat spre păstrare manuscrisele pe teme biblice. A fost singura femeie care a predicat în biserică cu aprobarea Patriarhului Justinian Marina.
Cum se explică faptul că astăzi marele public şi în special tineretul nu ştiu aproape nimic despre o creatoare cu o activitate atât de importantă, de la dispariţia căreia s‑au împlinit în 2008 doar trei decenii? Încă din timpul vieţii ei, pe măsură ce se instala dominaţia comunistă, Olga Greceanu era împinsă la marginea societăţii, socotită indezirabilă atât prin origine, cât mai ales prin propaganda religioasă deschisă pe care o făcea. Nu a mai fost pomenită în cărţile de istoria artei, volumele scrise de ea au fost dosite, picturile din instituţiile publice – acoperite cu var, iar la conacul ei din comuna Bălteni, judeţul Dâmboviţa, pereţii pictaţi de ea au fost dărâmaţi, iar cărţile, arse. Şi astfel asupra Olgăi Greceanu s‑a aşternut uitarea.
Manuscrisele predicilor, ascunse până azi, sunt puse acum pentru prima oară la dispoziţia cititorilor, înlesnind reconstituirea comunicării orale, care este efemeră. Volumul de faţă aduce la lumină puterea neobişnuită şi talentul Olgăi Greceanu de a interpreta în chip tulburător modern mesajul divin cuprins în Evanghelii.

„Ca să pricepi mândria, ca să o simţi, bagă de seamă cum te vei simţi atunci când cei din jurul tău fac ceva aşa cum nu-ţi place ţie, împotriva voii tale. Dacă în tine ia naştere în primul rând nu gândul de a îndrepta cu blândeţe greşeala, ci nemulţumirea şi mânia, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru.Dacă până şi cele mai mici nereuşite te întristează şi te apasă, încât nu te mai înveseleşte nici gândul la Purtarea de grijă dumnezeiască, ce ia parte la treburile noastre, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru.Dacă eşti fierbinte faţă de nevoile proprii şi rece faţă de nevoile celorlalţi, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru.Dacă atunci când vezi restriştile altora, fie aceştia chiar şi vrăjmaşi ai tăi, te bucuri, iar când vezi fericirea neaşteptată a aproapelui te întristezi, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru.Dacă te jignesc chiar şi observaţiile moderate cu privire la neajunsurile tale, iar laudele pentru calităţi pe care de fapt nu le ai îţi fac plăcere, te încântă, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru.”

Cartea de faţă reprezintă o antologie din scrierile Sfinţilor Părinţi şi ale câtorva dintre cei mai cunoscuţi duhovnici ai Rusiei moderne cu privire la cea mai importantă dintre cauzele tulburării şi neliniştii sufleteşti: mândria.

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas

• Ridicarea din robia gândurilor 
• Pregătirea pentru întâlnirea cu Hristos 
• Desăvârșirea duhovnicească 
• Într‑o lume plină de ispite 
• Cum să urcăm scara duhovnicească 
• Maturitatea spirituală creştină 
• Ascultarea creştină 

O carte scrisă de o monahie, însă nu doar pentru monahi.

O carte pentru cei ce trăiesc în rutină și agitație, scrisă de cineva care a gustat din liniște și lumină.

O carte pe cât de profundă, pe atât de simplă și de practică. 

O carte despre soluții concrete pentru probleme duhovnicești cu care ne ciocnim adeseori în familie, în societate, în mănăstire. 

O carte scrisă din experiență.

O carte care poartă chezășia trăirii. 

Maica Rafaela (Wilkinson) este stareţa mănăstirii ortodoxe „Sfintele Mironosiţe”, din localitatea Otego, statul New York. 

Traducere din limba engleza de Luminita Irina Niculescu 

Aceasta lucrare, unul dintre cele mai indragite texte filocalice din spatiul bizantin, reuseste sa impleteasca in filigran literar aurul dogmelor cu rasfrangerile cele mai subtile ale gandirii umane, spre a pune la indemana, prin respectarea exigentelor unui ghid hristologic postcalcedonian, un vademecum peren care lumineaza calea celui iubitor de nevointa (philopon) spre intalnirea cu Dumnezeu-Omul.

O lucrare de sinteza, un exemplu remarcabil pentru modul patristic de abordare si valorificare dialectica a conceptului, a argumentatiei prin excelenta teologice, avand ca reper asimilarea literaturii patristice anterioare, intr-un secol obscur, modest in surse si crud incercat sub agresiunile monofizitismului si ale invazei arabe.