A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile și virtuțile nu sunt simple instrumente retorice.  Înțelese terapeutic, ca boală și sănătate, stricăciune și nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă și punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuții doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii ființei noastre.  Abia atunci înțelegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuți și adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătății și nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovnicești ai tuturor timpurilor, lucrarea de față sintetizează o sumă de repere practice, ușor de înțeles și însușit pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Daca vrei sa ajungi sa-ti traiesti varsta de mijloc constient si responsabil de destinul si menirea vietii tale, bucurandu-te mai apoi de batraneti frumoase ca rod al acumularilor spirituale si materiale, e necesar sa te opresti, nici prea devreme, nici prea tarziu, in fata intrebarilor existentiale critice ce asteapta a-ti fi adresate si care te vor face sa intelegi de ce varsta de mijloc e mai mult o problema de atitudine fata de viata decat o problema de varsta, in ce chip poate deveni o etapa nebanuit de interesanta, plina de sens si entuziasm, cu ocaziile si posibilitatile ei nemaiintalnite, cu alte cuvinte, ultima sansa de a invata autentica arta de a trai.

Sfant zamislit din Sfant, Staret nascut din Staret: Sfintitul Mucenic Serghie Meciov a venit pe lume in familia parintelui Alexie Meciov, cel mai vestit dintre duhovnicii de atunci ai Moscovei, fiind hranit cu invataturile tatalui sau si ale prietenului acestuia de la Optina, Staretul Anatolie, iar apoi cu ale Staretului Nectarie.  Dupa trecerea parintelui Alexie la cele vesnice, i-a continuat slujirea streteasca pana la inchiderea bisericii sale de catre bolsevici, dupa care a purtat crucea marturisirii in exil si in lagare, primind pana la urma cununa muceniciei in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, traind deplin cuvintele propovaduirii sale:

„Toate cele de acum vor trece, dar nu vor trece sufletul meu si Imparatia lui Dumnezeu, de care ma impartasesc aici, pe pamant.  Suntem datori sa ne pregatim pentru viata de apoi si pentru asumarea ideii ca moartea pentru Hristos este calea catre viata cea adevarata, autentica, reala.  Suntem datori sa ne folosim de toate ca unii care nu se folosesc, nu trebuie sa ne facem din bunatatile pamantesti bunatati adevarate – si atunci credinta va incepe sa aiba pentru noi o cu totul alta insemnatate decat aceea pe care i-o dadeam mai inainte.

Asadar, credinta este dar al lui Dumnezeu, pentru care trebuie sa ne rugam; credinta depinde de felul in care ne smerim, si caile ce duc la credinta trec prin aducerea-aminte de moarte, prin nelipirea de bunatatile pamantesti si nici macar de viata in aceasta lume, prin pregatirea sufleteasca de moartea pentru credința în Hristos."

Sfantul Teodosie din Caucaz este unul din marii nevoitori si facatori de minuni ai veacului al XX‑lea.  Locurile sale de nevointa au fost Sfantul Munte Athos, Constantinopolul, Ierusalimul, Rusia...  S‑a intors in patria sa, dupa ani de indelunga nevointa, pentru a patimi impreuna cu poporul dreptcredincios.  Pe langa aspra viata monahala din sihastriile Muntilor Caucaz, va cunoaste prigoana, deportarile si umilinte de negrait.  Luand asupra‑si nevointa nebuniei pentru Hristos, sfantul va prevesti, prin darul inainte‑vederii sale, cu mult inainte de a incepe, cel de‑al Doilea Razboi Mondial.  Savarsind multime de minuni atat in viata, cat si dupa mutarea sa la cele vesnice, va fi canonizat de Biserica Rusa in anul 1995.

Aceasta carte cuprinde viata, minunile si aca­tistul acestui sfant al zilelor noastre – Sfantul ­Teodosie, facatorul de minuni din Caucaz.

Prin abisuri infricosatoare si prin prapastii grozave trece iubirea mea spre tine, cerule albastru; spre tine, omule bun; spre tine, dumbrava inflorita; spre tine, floare mirositoare; spre tine, Preabunule si Preagingasule!  Prin nenumarate morti strabate iubirea mea spre tine, o, dulcea mea Nemurire!  De aceea tristetea este tovarasul meu de drum nedespartit.  Orice grosolanie este cu desavarsire moarte pentru mine.  Cele mai mari grosolanii le‑am indurat in aceasta lume de la fiinta care se numeste om.  O, cateodata el este moarte pentru toate bucuriile mele!  Ochii mei, priviti dincolo de el si deasupra lui spre Cel Preabun si Preagingas!  Bunatatea si gingasia, acestea sunt viata pentru mine, acestea – nemurire, acestea – vesnicie.  Fara bunatate si gingasie viata este iad.  Simtind bunatatea Preabunului si Preagingasului, eu sunt cu totul in rai.

Parintele Ambrozie Iurasov, cunoscut inca de pe vremea comunistilor ca un duhovnic cu cercare, a infiintat in anii ‘90 la Ivanovo, pe långa Catedrala „Intrarii Maicii Domnului in Biserica”, o obste de maici. Ca duhovnic, pune un accent deosebit pe spovedanie, pe legatura sincera si strånsa cu fiii duhovnicesti, pe indeplinirea poruncilor evanghelice, neacceptånd atitudinea „calduta” fata de måntuire a crestinilor de azi. Predicator talentat, este invitat in cadrul multor emisiuni crestine radiofonice si televizate; se remarca printr-o bogata activitate publicistica pe teme apologetice, catehetice si omiletice. Este bine cunoscut in mediul bisericesc rus, putånd fi numit un „Parinte Cleopa” al Rusiei de astazi.
Lucrarea de fata selecteaza o serie de raspunsuri oferite de parintele Ambrozie in cadrul unor convorbiri catehetice din biserica sa si ascultatorilor postului ortodox de radio „Radonej”.
Nadajduim ca raspunsurile publicate în aceasta carte îi vor ajuta pe multi sa înteleaga deloc usoarele probleme legate de facerea lumii, mântuire si relatiile cu cei apropiati.

Cartea aceasta  despre  adolescenţă încearcă să‑i sensibilizeze pe toţi cei care au copii aflaţi în această perioadă a vieţii, pe toţi cei ce catehizează adolescenţi sau le predau acestora, dar şi pe noi, cei care dorim să înţelegem mai bine propria adolescenţă, care, deși a trecut, a lăsat urme adânci. Deoarece orice adolescenţă lasă urme, mai mici sau mai mari, în sensul că lasă treburi nerezolvate, stadii de dezvoltare fizică sau sufletească ce trebuiau împlinite şi nu s‑au împlinit. Iar aici vorbim despre particularităţi care ne constrâng de obicei caracterul, ca nişte slăbiciuni sau nişte lipsuri, ca nişte elemente de imaturitate, care îngreunează propria noastră viaţă şi pe a celor din jur.
Pe toţi cei care se confruntă cu dificultăţile adolescenţei lucrarea de faţă îi călăuzeşte la rezolvare prin înţelegere. Fără a propune soluţii universale şi infailibile (care nu pot fi decât false), părintele Vasilios Thermos, preot şi specialist practicant în psihologia juvenilă, ne dă premizele şi instrumentele indispensabile pentru un diagnostic corect al problemelor şi pentru găsirea soluţiei potrivite fiecărui caz concret. Oferim cititorului român această carte cu convingerea că fiecare va recunoaşte în ea probleme proprii sau ale celor apropiaţi şi cu nădejdea că fiecare va găsi în ea pe linga informaţie, şi inspiraţia de care duce lipsă.