Sfântul Gherman de Alaska (1756-1836) a fost unul din marii isihaști și misionari ai Bisericii. Din fragedă vârstă fiind înzestrat cu înțelepciune dumnezeiască, s-a nevoit vreme de șaisprezece ani în faimoasa Mănăstire Valaam de pe Lacul Ladoga. De acolo a pornit, cu binecuvântarea Starețului Nazarie, să-l propovăduiască pe Hristos în îndepărtata Alaska, care în acele vremuri aparținea Rusiei.
În cei patruzeci de ani petrecuți aici Sfântul Gherman s-a arătat a fi luminătorul și apostolul triburilor aleute păgâne, ridicându-se nepărtinitor împotriva abuzurilor guvernatorilor ruși care le asupreau cumplit pentru interesele lor financiare. Pentru jertfelnicia lui mai presus de fire și pentru marea sa smerenie, Dumnezeu i-a dăruit daruri precum străvederea și săvârșirea de minuni care i-au întărit pe aleuți pe calea cea strâmtă a Adevărului.
La optzeci și unu de ani, Cuviosul a plecat din această viață, chipul său scăldat de lumina dumnezeiască și buna-mireasmă care i-au însoțit adormirea vădindu-i marea sfințenie.
La proslăvirea lui, săvârșită în anul 1970, a contribuit și Arhiepiscopul Ioan Maximovici, iar ucenicul acestuia, Ieromonahul Serafim Rose, a întemeiat prima mănăstire misionară închinată Sfântului Gherman în pustia Platina, California. Astăzi moaștele Cuviosului Gherman odihnesc în Catedrala Învierii din Insula Kodiak, fiind socotit primul sfânt al Bisericii Ortodoxe Americane.