Sfantul Grigorie din Nazianz, pe care Biserica l-a numit si-l traieste ca pe „Teologul" prin excelenta, a fost indragit de cititori pentru ca el insusi a iubit mult pe Dumnezeu si pe oameni. Inca si mai mult: a fost iubit pentru ca a suferit foarte mult pentru adevar si pentru ca Dumnezeu, din acest motiv, i-a daruit iluminari. L-a luminat in asa fel mintea incat a reusit sa vorbeasca cu mare autoritate si cu mare putere despre adevar si despre realitatea dumnezeiasca. (Stelianos Papodopoulos)

Potrivit negreselnicei credinte a crestinilor, pe care ne-au lasat-o ca pe o sfanta mostenire, marturisesc si recunosc, cred intr-un singur Dumnezeu Tatal atottiitorul, Dumnezeu Parintele, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Duhul Sfant; ma inchin si preamaresc un singur Dumnezeu in trei persoane! Mai recunosc si unirea lui Dumnezeu in trup, iar ca mama a lui Dumnezeu pe cea care L-a nascut dupa trup, Sfanta Maria. Primesc si pe Sfintii Apostoli, pe prooroci, pe mucenici, la fel si in ruga adresata lui Dumnezeu, eu le cer ca prin ei, adica prin mijlocirea lor, Dumnezeu, prietenul oamenilor, sa-mi fie ajutor si sa fie o rasplata care sa-mi fie acordata pentru pacatele mele. Iata pentru ce cinstesc si preamaresc in chip deosbit trasaturile sfintelor icoane, pentru ca ele n-au fost transmise, de Sfintii Apostoli, ca ele n-au fot oprite si ca sunt chiar reprezentate in toate Bisericile noastre!

Fragment dintr-o epistola trimisa de Sfantul Vasile lui Iulian Apostatul

După părerea mea, Sfântul Nicolae Velimirovici este ultimul mare proroc al creștinătății și dacă noi nu vom da ascultare sfaturilor și avertismentelor sale, vom avea soarta pe care o are poporul sârb, în această fărâmițare în care se află acum. Pentru că ceea ce spune acest sfânt poporului sârb este valabil pentru toate popoarele ortodoxe. Atunci când nu se mai mărturisește credința și nu este cine să apere valorile credinței, acea credință este moartă, după cum moartă va fi și soarta acelui popor.

Arhimandrit Iustin Pârvu

Prima editie a cartii a aparut in 2007 cu titlul Prin fereastra temniței

Cartea "Parintele Sofian" aparuta la Editura Bizantina, face parte din colectia "Duhovnici romani contemporani", si creioneaza portretul unuia dintre Parintii care prin viata si activitatea sa a marcat istoria Bisericii si a neamului romanesc.

In cartea  "Parintele Sofian" sunt incluse bogate elemente de autoportret, la care se adauga un numar mare de predici si meditatii rostite de Parintele Sofian la manastirea Antim, la diverse praznice sau sarbatori. De asemenea, in carte sunt reprioduse o serie de interviuri acordate de Parintele Sofian pe teme esentiale si diverse.

Parintele Sofian care a fost numit de Parintele Cleopa "Apostol al Bucurestilor" , este identificat de cei mai multi credinciosi in postura de bland si rabdator duhovnic, insa pe parcursul cartii descoperim o multitudine de alte calitati - milostenia, blandetea, traitor slujitor al Sfantului Altar - care ne ajuta sa ne formam o imagine completa despre vrednicul de pomenire Parinte Sofian.

Problemele familiei umplu o mare parte din viata de zi cu zi; ele ne afecteaza cel mai mult, ne consuma cele mai multe resurse si ne preocupa in cea mai mare masura. Propriile slabiciuni si ispitele din afara ne asediaza la tot pasul, si sub furtuna lor unirea sotilor se primejduieste adeseori.

Cartea de fata – scrisa de Elena Morozova, doctor in psihologie, profesor universitar de psihologie si pedagogie – constituie o resursa de mare folos pentru cei care isi doresc sa-si pastreze familia intreaga si s-o fereasca de suferintele carora patimile si neputintele noastre le pot da nastere. Limpede si sistematica, abundand in lamuriri si sfaturi practice, ea isi va gasi, speram, meritatul loc in biblioteca tuturor celor preocupati de bunastarea si fericirea familiei lor.

În această carte sunt îmbinate trei bestseller-uri ale editurii „Nikeia” – trei cărți ale protoiereului Alexei Uminski: Ce vreau eu de la Dumnezeu, Ce vreau eu de la Biserică și Bazele vieții duhovnicești. Trei teme foarte importante sunt îmbinate pentru a ne introduce în mod succesiv în viața creștină conștientă. Trecând de la simplu la complex, cartea acoperă o gamă largă de subiecte: de la primele întrebări, apărute pe calea către credințăși Biserică– până la viața duhovnicească conștientă. Bine-cunoscutul propovăduitor, scriitor (publicist) și duhovnic caută împreună cu cititorul rezolvări la cele mai dificile probleme ale vieții lăuntrice. Părintele Alexei nu ne cheamă să învățăm norme de comportament, ci pune întrebări despre sensul vieții creștinului și dă exemple nu de o credință formală, ci de una vie și plină de bucurie în Dumnezeu.

Cuprins



Prefață



Ce vreau eu de la Dumnezeu

Teoria evoluției ne eliberează de responsabilitatea de a fi om?

Despre scara care duce la cer

Setea de adevăr sau visul la protecționism?

Dar unde este Dumnezeu?

Cum să facem să nu confundăm pe marea furtunoasă colacul de salvare cu țărmul salvator?



Ce vreau eu de la Biserică

Locul în care se împart darurile. Despre ceea ce căutăm noi, venind la biserică, și ceea ce primim în realitate

Contra „albilor” sau contra „roșilor”?

Pe calea grăuntelui

Cred într-una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică

Despre credința noastrăși despre acele lucruri imposibile la care suntem chemați prin Botez

De ce sunt canonizați sfinții și cum devine viața omului viață de sfânt

Despre ceea ce este esențial și neesențial. Cum să înțelegem regulile bunei credințe și săînvățăm să distingem tradiția de Tradiție

Timpul nu trebuie să ne sperie!

Despre mântuirea în afara Bisericii și dacăÎl poate întâlni pe Hristos un om care nu a auzit niciodată de El

De ce este imposibil să fii creștin „din punct de vedere etnic”

De ce „unde-i unul, nu-i putere” și pentru ce are creștinul nevoie de frați și surori

Despre rugăciunea săvârșită acasăși în bisericăși de ce nu este bine să fie omul singur



Bazele vieții duhovnicești

A muri și a te naște prin Botez

Gulliver, doborât la pământ

De ce proverbul „Omul pentru om este lup” s-a învechit atât de mult?

Gânduri despre viațăîn rugăciunea Tatăl nostru

Despre darurile Tatălui, primite în mâinile noastre

Să scăpăm de iluzia că noi suntem creștini adevărați

Despre aducerea aminte de moarte

Despre conștiință

Despre frica de Dumnezeu

Despre ascultare

Despre smerita cugetare

Despre osândire

Despre mustrarea de sine

Despre minciună

Despre lupta cu patimile

Pravila de rugăciune

Rugăciunea către Sfântul Duh

Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare

Rugăciunile de seară

Moștenirea vieții veșnice

Lupta cea mai mare trebuie dusa impotriva mea.  Dusmanul cel mai mare sunt eu insumi.  "Scapa-ma de mine insumi", scria un om duhovnicesc.  "Acestea si mai mari decat atata am facut", marturisea un sfant, si pe buna dreptate.  Fiecare dintre noi este o cioara vopsita.  Suntem marsavi inauntru si vrem sa aparem sfinti inafara.  Insa Dumnezeu vrea sa ne curete vasul pe dinlauntru.  Nu vrea sa aparem ca niste mormite varuite pe dinafara, iar inlauntru sa fim plini de oase goale si putreziciuni.  El ne cere colaborarea la aceasta opera de curatire si purificare launtrica.

Cauza depresiei este egoismul cel mare.  Biserica cultivand smerenia si ascultarea, ne vindeca de ea.  Viata ascetica si viata Sfintelor Taine ne izbavesc de toate patimile si de depresie.  In special Taina Spovedaniei lucreaza in om curatirea de patimi si, prin urmare, il scapa de depresie.  Batranul Porfirie numea Spovedania generala "Psihanaliza dumnezeiasca ", pentru ca prin ea omul se vindeca mai ales de toate asa-numitele probleme psihologice si de depresie.

(lipsa text)