(lipsa text)

Bucurie aduce sufletelor dreptcredinciosilor si aceasta culegere de cantari, ritmuri din bataia inimii Bisericii, care este Duhul Sfant, suflari de viata invioratoare si de crez crestin marturisitoare.  Aceasta publicatie urmeaza unor ani fructuosi de punere in practica a melosului si etosului bizantin, si reprezinta o ofranda inchinata Ocrotitoarei Moldovei, Sfanta Cuvioasa Parascheva, cea mult folositoare.  Expresie asadar a unei experiente doxologice de exceptie, aceasta lucrare sa ne fie chemare si indemnare spre inchinaciune adusa Dumnezeului Celui minunat intru sfintii Sai.

Cartea Teoria și practica muzicii bisericești a profesorului Georgios Konstantinou reprezintă o lucrare de o importanță deosebită care pune la dispoziția tuturor celor interesați de cântarea bisericească de tradiție bizantină o sinteză realizată pe baza celor mai valoroase teoreticoane ale muzicii psaltice, cum ar fi cel al reformatorului Hrisant de Madyt sau cel al renumitului teoretician, bizantinolog și etnomuzicolog contemporan, Simon Karas.

Lucrarea Vocile Bizanţului a fost concepută iniţial la cererea publicului francez, doritor de a afla mai multe despre lumea muzicii Sfinţilor Părinţi ai Bisericii de Răsărit şi, în acelaşi timp, doritor de a „răsfoi” câteva din preţioasele amintiri ale profesorului, interpretului cercetătorului dar şi călătorului şi culegătorului de tradiţie muzicală vie, Lykourgos Angelopoulos.  Contine 1 CD audio - imnuri bizantine interpretate de Corul Bizantin Grec.

Bucuria păcătoşeniei este iubirea păcatului, iar bucuria deşertăciunii este iubirea lucrurilor vremelnice. Arunc-o, aşadar, cât mai departe de la tine, căci ea e răul, şi vei putea atunci să înţelegi ce este binele. Varsă din tine amărăciunea şi vei putea să te umpli de desfătare; Duhul Sfânt este bucurie şi dragoste. Alungă de la tine duhul diavolului şi al lumii acesteia, şi vei primi Duhul lui Dumnezeu. Duhul diavolului aduce bucuria păcătoşeniei, iar duhul lumii acesteia – bucuria deşertăciunii. Acestea sunt bucurii rele, căci una are vină, iar cealaltă are prilej pentru vină. Însă Duhul Dumnezeiesc va veni atunci când vor fi izgonite duhurile rele, şi va intra înlăuntru bucuria inimii, şi va zidi bucuria cea bună, pe care o alungă afară iubirea lumii acesteia şi iubirea păcatului. Iubirea lumii te ademeneşte şi te înşală, iar iubirea păcatului te pângăreşte şi te aduce la moarte. Dragostea lui Dumnezeu îţi luminează mintea, îţi curăţeşte conştiinţa, îţi veseleşte sufletul şi îţi arată calea spre Dumnezeu.
Pentru că acela care seamănă în trupul său, cu plăcerea lumească se hrăneşte şi stricăciune seceră. Iar cel care seamănă în duhul său cu rugăciune, cu post şi cu priveghere, de la duh va secera viaţa veşnică.
Starețul Gheorghe din Zadonsk

Cartea de faţă reprezintă ediţia a doua a volumului "Jurnalul unui zăvorât" de StareÈ›ul Gheorghe din Zadonsk.

Aceasta carte are legatura cu tot ce se intampla in jurul nostru.  De ce justitia e miza suprema?  De ce o ordonanta poate declansa un razboi civil sau poate fi pretextul pentru declansarea lui?  Ma tem ca nu are cine sa raspunda.  Oricat de delicati am vrea sa fim, realitatea e una singura.  Sunt constient ca am scris o carte incomoda, dura, enervant de realista, asa cum este si Un procuror acuza. O nebuna si-a revenit in mod inexplicabil.  O suspecta de crima organizata a eludat inchisoarea in mod miraculos.  Si a inteles din ce univers al tenebrelor a scapat.

Observ ca se vorbeste frecvent de realitatea sumbra.  Dar vorbele zboara.  De aceea nici nu sunt atat de primejdioase.  Cu totul altceva este cuvantul scris.  Cuvantul scris poate deveni document, poate marca istoria.  De aici vine teama.  Ma intreb din nou: unde sunt teoreticienii dreptului, cei care ar putea emite puncte de vedere insumontabile?  Tac.  De aceea am scris aceasta carte.  Pentru ca ei care ar trebui sa lamureasca lucrurile acestea sunt marii absenti ai istoriei pe care o traim astazi.

Sergiu Ciocarlan

Cuvantul despre iubire este intotdeauna actual.  In special, in epoca noastra egocentrica, in care inimile s-au impietrit si si-au pierdut sentimentele sincere, in care multele cuvinte, fara acoperire in viata, ideologiile sterpe si sentimentele bolnave revendica locul iubirii.  Catre acest bine suprem al iubirii pot sa ne indrume cu siguranta Sfintii Bisericii noastre, pentru ca acestia prin viata si cuvantul lor, arata iubirea intrupata, care este Dumnezeu Insusi – „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 16).

Rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei:

Doamne, nu știu ce să cer de la Tine. Tu unul știi de ce am nevoie, Tu mă iubești pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu știe a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ție; Tu vezi trebuințele mele pe care nu le știu eu. Vezi și fă după mila Ta. Lovește-mă și mă tămăduiește, doboară-mă și mă ridică. Mă cutremur și tac cu evlavie înaintea voinței Tale sfinte și a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ție jertfă, nu am altă dorință decît numai să fac voia Ta; învață-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine! Amin.

Aceasta editie a Patericului contine textul tradus de Cuviosul Pafnutie Dascalul si tiparit in 1828, imbinind experienta milenara a Bisericii cu buna mireasma a unui grai romanesc fara pereche.  El a fost diortosit si completat cu grija dupa originalul ellin, folosind cele mai exigente editii, si imbogatit cu scurte introduceri in viata Cuviosilor Parinti, cu icoane ale multora dintre acestia, cu adnotari ce inlesnesc intelegerea zicerilor si cu un scurt cuvint de incheiere despre istoria Patericului.

Aveti in maini o carte pe care Duhul Sfant a facut-o sa dainuie un mileniu si jumatate si cu care a luminat, a inmiresmat, a mintuit si a sfintit pe toti cei ce cu iubire de Adevar i-au deschis paginile, care vine sa dea marturia cea buna despre trainicia si frumusetea oricarei osteneli bine-placute lui Dumnezeu.

În prelungirea amintirilor despre tatăl său, „preotul care s-a urcat la cer”, părintele Gheorghiu îşi evocă aici mai pe larg primii ani din viaţă, o viaţă petrecută în jurul Bisericii. Dându-şi seama că poartă un nume care nu există în calendarul bisericesc, copilul Virgil îşi propune la vârsta de şapte ani să se facă el însuşi sfânt. Află că pentru aceasta trebuie să ajungă să-şi iubească vrăjmaşii… Într-o minunată împletire de poezie, suspans şi înaltă spiritualitate, ni se oferă o neuitată iniţiere într-un creştinism trăit ca realizare a aspiraţiei spre sfinţenie a fiinţei umane. Hagiografia nu ţine de spectaculos, ci e perfect ancorată în viaţă ca răspunsul sufletului credincios la chemarea Evangheliei ce răsună de veacuri în Biserică. Lectură fascinantă, aceste noi amintiri dintr-o copilărie teologică sunt nu numai o admirabilă teologie literară, ci poate cartea cea mai revelatoare a sufletului părintelui Virgil Gheorghiu.