Cine ar putea ramane impasibil atunci cand ar afla groaznicele chinuri, suferintele inimaginabile indurate pentru Hristos de ei, oameni simpli precum noi? Au fost cu siguranta si caderi, dar multimea biruitorilor stiuti si nestiuti au deschis portile raiului. Avandu-le chipul in fata ochilor nostri duhovnicesti ne intrebam: in ce masura viata noastra se aseamana cu a unuia dintre ei? cat am facut sau facem din ceea ce am putea face? Sunt intrebari simpple ce nasc in noi semnele strigarii.

Aceasta carte s-a ivit de la sine, izvorand din sufletul scriitorului, la putin timp dupa adormirea Batranului Porfirie.  Fara a avea pretentia unei expuneri sistematice a celor scrise, cartea a fost bine primita de toti credinciosii crestini, care au vazut in scriitor doar un alt crestin, la fel de simplu ca si ei, care le vorbeste in limbajul de zi cu zi despre toate lucrurile cele minunate si despre toate invataturile pe care si le aminteste din discutiile cu Parintele Porfirie.

Scopul acestei carti nu este aducerea unor laude Parintelui Porfirie, ci acela de a-i indemna pe toti sa-L iubeasca pe Hristos, Care este Totul, asa cum insusi parintele spunea.  Daca fie si un singur suflet se va folosi de aceasta carte, atunci este indreptatita osteneala celor ce au inlesnit aparitia sa.

Educatia copiilor este obligatia primordiala a parintilor.  Parintii care au esuat in educarea copiilor lor sunt socotiti, de obicei, ratati in toate.  Daca ei si-au pus viata in slujba extinderii afacerilor si a inmultirii banilor si averilor, facandu-se magnati si bogatasi, dar n-au miscat nici un deget pentru educarea elementara a copiilor lor, atunci inseamna ca nu numai ca nu le-au oferit nimic acestora, dar s-au mai si luptat si ostenit sa-i faca lenesi, neispraviti si infractori!  si stiti de ce?  Pentru ca banul, cand intra pe mana unor oameni decazuti, face rau atat celor ce il au, cat si celor care sunt lipsiti de el.  Deoarece primii - cei care-l au - profita de ultimii - cei care nu-l au - dupa bunul lor plac.

Din cuprins:

Icoane facatoare de minuni
Medic neplatit
Aparitii binefacatoare
Ocrotire si ajutor

Cuviosul Isaia Pustnicul a vietuit in veacul al cincilea, in pustia schetica din Egipt si in pustia din Gaza Palestinei.  Este cunoscut ca un mare Parinte duhovnicesc, plin de intelepciune si dreapta socoteala; de aceea a fost numit "Inteleptul intre intelepti".  Cele treizeci de cuvinte catre monahi care ne-au ramas de la dansul, sunt izvorate dintr-o adanca traire duhovniceasca si reprezinta adevarata traditie a Parintilor pustiei.  El insusi spune ucenicilor sai ca: nu intelege sa-i invete altceva, decat ceea ce a auzit si vazut la batranii sai Parinti duhovnicesti(Cele 27 de capete despre paza mintii, pe care le avem in Filocalia, vol I, reprezinta un mic extras din Asketiconul Avvei Isaia).

Exista in invataturile lui Dorotei un mare optimism.  Marele vrajmas a fost biruit prin moartea lui Hristos.  Deci il putem birui si noi.  Raul, demonii, n-au putere prea mare de existenta si deci nici de lucrare, decat atata cat le concedem noi.  Ei sunt tari numai prin amagiri, prin inscenari.  Intarirea constiintei de sine, a sensibilitatii noastre spirituale, ne scapa din mrejele inconsistente ale patimilor, ale demonilor.  Patimile lucreaza prin gandurile noastre, mai bine zis prin strambarea lor.  Dar ele sunt constructii ajutate de noi prin neatentie.  Atentia noastra le poate risipi usor, reinsanatosindu-ne.  Ele au sprijin intr-o vointa inselata si inselatoare a noastra.  Socotim ca prin aceasta vointa ne slujim interesele proprii cand de fapt ne deservim fiinta noastra.  E o vointa amagitoare, care e intarita de o pretentie, de pretentia ca avem dreptate cand urmarim interesele noastre egoiste care in scurta vreme se dovedesc contrarii noua.

Acesta este aspectul principal al invataturilor: o simplicitate naturala, o spontaneitate care nu se mai gaseste in nici o alta scriere duhovniceasca din epoca parintilor; ele nu sunt scrieri, sunt cuvinte vii ale unui mare povatuitor duhovnicesc.

Pr. Dumitru Staniloae

Cu un timp in urma, la Catedrala din Cluj, am tinut un ciclu de cateheze sub genericul "Rastignirea duhovniceasca".  Ele au fost transmise si la Radioul "Renasterea", de fapt, cum sunt transmise toate catehezele de duminica seara.

Dupa inregistrarea pe care radioul o pastreaza, Parintele Ieromonah Dr. Benedict Vesa, ajutat de studentul Bogdan Andrei Mustea, le-a transcris si ni le-a pus la indemana.

Considerand ca vor fi de folos si altora, ne-am hotarat sa le tiparim si mare ar fi bucuria duhovniceasca daca ele ar da roade.  Oricum, le punem la dispozitia tuturor credinciosilor, dar de mare folos vor fi si preotilor.

Cu binecuvantare si cu rugaciune catre Dumnezeu ca lectura sa aduca mangaiere, 

Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului, Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului

Lasandu-se absorbiti de valtoarea virtuala a Internetului, a jocurilor pe calculator sau de noroc, fumand cu nesat tigara dupa tigara, oamenii nu reflecteaza intotdeauna asupra motivelor si consecintele faptelor lor.  Aceste obiceiuri sunt considerate daunatoare, dar mai putin cumplite decat betia si narcomania.  Gresit!  Dependenta de computer, de jocuri si de nicotina isi inrobeste victima.

Care este numitorul comun al acestor forme de sclavie?  In primul rand, prezenta unui idol in inima omului, fie el atasamentul patologic de tutun, computer sau automatele de jocuri.  In al doilea rand,  mecanismele cu ajutorul carora patimile respective ocupa sufletul si trupul.  Si, in fine, sinuciderea lenta - nu numai fizica, ci si duhovniceasca.

Lucrurile există prin lumină. Vedem un lucru în măsura în care el reflectă lumina. Lucrurile peste care nu cade lumina nu le vedem și despre ele nu avem știință că există.
Dragostea pe care o revărsăm asupra oamenilor este ca o lumină care descoperă lucrurile aflate până atunci în întuneric. Prin iubire cunoaştem şi vedem pe celălalt în adevărata lui lumină. Numai iubirea este văzătoare. Dacă cineva vrea să ştie ce înseamnă să fii văzător cu duhul, trebuie să ştie că asta înseamnă să iubeşti.
Vedem pe celălalt doar în măsura în care lumina feței noastre cade pe fața lui și îl face văzut.
Lumina e ceva ce poți aprinde în ochii celuilalt. Atunci cînd ea arde, poți ști că ești în iubire. Dacă ai aprins‑o, caută să nu o stingi. Lumina celuilalt este măsura vieții tale.

Savatie Baștovoi

Cartea Teoria și practica muzicii bisericești a profesorului Georgios Konstantinou reprezintă o lucrare de o importanță deosebită care pune la dispoziția tuturor celor interesați de cântarea bisericească de tradiție bizantină o sinteză realizată pe baza celor mai valoroase teoreticoane ale muzicii psaltice, cum ar fi cel al reformatorului Hrisant de Madyt sau cel al renumitului teoretician, bizantinolog și etnomuzicolog contemporan, Simon Karas.

Popularitatea cartii Nesfintii sfinti si alte povestiri scrisa de arhimandritul Tihon (Sevkunov) a demonstrat interesul cititorilor pentru cartile cu continut duhovnicesc, caci societatea are nevoie de o literatura buna si luminoasa, care sa-i sprijine pe oameni in nazuintele si sperantele lor. 
Cartea Focul din cer si alte povestiri scrisa de Olesea Nicolaeva continua tema principala despre Pronia divina in viata omului inceputa de cartea Nesfintii sfinti si alte povestiri, care in anul 2012 a devenit un reper in literatura rusa si un best-seller in domeniul literaturii de fictiune. 
Iata ce spune despre cartea Olesei Nicolaeva arhimandritul Tihon, autorul cartii Nesfintii sfinti si alte povestiri: Olesea Nicolaeva a reusit ca nimeni altcineva, cu inima deschisa, intr-un mod intens, autentic, interesant si verosimil, sa inceapa povestea oamenilor ortodocsi contemporani, in viata carora intervine Pronia divina prin intamplari deosebite si ne-a invatat sa ii admiram pe minunatii nostri frati si surori. Pentru asta ii multumim mult Olesei!
Autoarea cartii descrie sensul povestirilor ei astfel: Toate istorisirile, care marturisesc despre actiunea Proniei divine in lume si in sufletul omului, despre bunatatea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, despre ceea ce «face Dumnezeu cand voieste» si astfel «se biruieste randuiala firii», aduc mangaiere, bucurie si nadejde.
Cartea Olesei Nicolaeva Focul din cer si alte povestiri este ca un elixir literar si duhovnicesc mult asteptat de cititori.  

Cartea Darurile Desertului este cu adevarat purtatoarea unei tipsii pline cu povesti despre darurile duhovnicesti din care parintii de la Muntele Athos se impartasesc zi de zi, ca efect si reverberatie a faptului ca si-au deschis vietile si inimile catre lucrarea plina de har a Rugaciunii lui Iisus. Cu aceasta carte, Markides reuseste sa coboare invataturile atonite din manastirile de la Sfantul Munte pana in casele noastre. Traditiile rasaritene stravechi de purtare si inchinare in acord cu valorile ortodoxe se aseaza, prin invataturile pline de dragoste de oameni ale parintelui Maximos, in proximitatea vietii laice, aici, in orasele in care, uneori, doar o speranta subtila si intuitia tacuta ne mai tin panzele orientate catre un sens profund al vietii. Dincolo de raspunsurile posibile oferite de biologie, neurostiinta, psihologie si dezvoltare tehnologica, socio-culturala senzatia omului modern este ca... mai e ceva.

Calea Intreita a duhovnicilor crestini, asa cum este prezentata de parintele Maximos acestui pelerin din lumea occidentala, poate aduce omului modern clarificare si o semnificatie pentru existenta umana: intelegerea evolutiva a sinelui in relatia cu Dumnezeu ‒ care nu este o miscare oarba, mecanica si automata spre dumnezeire. Sinele trebuie mai intai sa se arate in constiinta si apoi sa doreasca intens sa ajunga la o forma cat mai profunda de intregire. Indeplinirea unui asemenea scop ‒ eliberarea din stransoarea patimilor primare ‒ necesita efort si sacrificiu.



„Intreita Cale a purificarii, iluminarii si cunoasterii lui Dumnezeu (Catharis, Fotisis, Theosis) ar putea fi un model arhetipal al destinului uman. Daca lumea contemporana ar recunoaste acest proces, s-ar ajunge la intelegerea celor mai indepartate domenii ale naturii umane si poate la cea mai profunda structura a realitatii insesi. Notiunea ca fiintele umane sunt create dupa chipul lui Dumnezeu si faptul ca au potentialul si capacitatea de a se uni cu Dumnezeu este o tema de afirmare a vietii care ofera o harta a orientarii existentiale pentru a-i ajuta pe oameni sa navigheze prin viata. Mesajul interior care vine din Orientul crestin este ca, in ciuda tragediilor si a necazurilor inevitabile care intervin pe drum, la capatul calatoriei sufletului este unirea fericita cu Dumnezeu. In acelasi timp, sfintii ne amintesc permanent ca, pentru a atinge dumnezeirea si pentru a reveni la destinatia noastra suprema, trebuie sa ne angajam intr-o lupta spirituala curajoasa si sistematica pentru a ne depasi patimile egoiste. Nu exista scurtaturi pentru a ajunge acolo.”

„Rugaciunea si gandul, in general, nu sunt niste abstractiuni, ci energii concrete care pot avea implicatii spirituale si practice asupra persoanei care se roaga si asupra altora pentru care se roaga. Pe baza experientei lor personale, Sfintii Parinti au stiut asta de demult. Sunt maestri si cercetatori prin excelenta nu numai ai rugaciunii, dar si ai legilor care guverneaza domeniile suprasensibile, spirituale. Mostenirea lor, sub forma Caii Intreite, este in realitate un dar pentru omenire, un dar pe care l-au adus la viata in locuri precum deserturile din Egipt sau la Muntele Athos. Aceste «daruri ale desertului » au ramas latente in civilizatia noastra secularizata, a carei supravietuire poate depinde de cat de repede vom incorpora aceste daruri in realitatea noastra cotidiana.”

Kyriacos C. Markides, Darurile Desertului

„Viata lui Hristos este pentru noi arhetipul propriilor noastre vieti. Prin exemplul sau, Hristos ne-a aratat cum putem lupta pentru a ne elibera de patimile care ne tin inrobiti fata de aceasta lume.”

„In contextul traditiei duhovnicesti ortodoxe rasaritene Sfintii Parinti au elaborat o metodologie de purificare a inimii, astfel incat aceasta sa poata incepe sa devina constienta de prezenta lui Dumnezeu. Aceasta se numeste askesis, un set de exercitii si practici duhovnicesti pentru depasirea egoismului si pentru «dobandirea Sfantului Duh».”

Parintele Maximos

Cuprins

Nota autorului 9

1. Calatoria la Sedona 13
2. Darul desertului 31
3. Pelerinajul egeean 55
4. Manie fara pacat 73
5. Un altfel de spital 93
6. Schimbarile sufletului 113
7. Etapele spirituale 141
8. Convertitii 163
9. Viclenia 193
10. Puterea rugaciunii 215
11. Credinta sfintilor 231
12. Moartea si experientele la limita mortii 245
13. Sa ne amintim de Dumnezeu 267
14. Synaxis 289
15. Patimile primare 313
16. Calea spre metanoia 341
17. Reflectii 359

Glosar 373
Bibliografie 377