In parcurgerea acestei carti, trebuie luate in cosiderare cateva aspecte:

Intreaga detentie a fost traita si privita prin prisma unui om abia iesit de pe bancile facultatii, a carui existenta se derulaseintre poezie, muzica, natura.

Inchisoarea a reprezentat pentru mine prima lectie de viata, dar pe care n-am descifrat-o cu profunzimea unui matur.  In consecinta, multe din colegele de inchisoarem-au tratat ca pe un copil, evitand sa mi se dezvaluie. De aici rezulta si absenta sau creionarea insuficienta a atator personaje, care, datorita multor ani de detentie, isi inchisesrea trecutulin adancul lor.  Dar chiar si in acesteconditii, au constituit pentru mine un model moral si caracterial, pentru care le sunt recunoscatoare. 

Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

Icoana Maicii Domnului „Cauta la smerenie”, apar­ti­nand tipului iconografic al Maicii Domnului Hodighitria, s‑a aratat pentru prima oara in partile Pskovului, in anul 1420, intr‑o vreme in care asupra acelui loc se abatusera necazuri fara seaman, poporul, deznadajduit, cerand atunci in rugaciuni ajutorul Imparatesei cerurilor.

Credinciosii care se roaga astazi, plini de evlavie, inaintea acestei icoane facatoare de minuni a Maicii Domnului, cerand mangaiere in necazuri ori tamaduire in felurite boli trupesti si sufletesti, dau marturie ca Nascatoarea de Dumnezeu, luand aminte la toata inima „infranta si smerita”, dupa cum Cel Preainalt „a cautat la smerenia roabei Sale” spre a mantui neamul omenesc, le implineste fara zabava rugaciunile.

Aceasta lucrare, unul dintre cele mai indragite texte filocalice din spatiul bizantin, reuseste sa impleteasca in filigran literar aurul dogmelor cu rasfrangerile cele mai subtile ale gandirii umane, spre a pune la indemana, prin respectarea exigentelor unui ghid hristologic postcalcedonian, un vademecum peren care lumineaza calea celui iubitor de nevointa (philopon) spre intalnirea cu Dumnezeu-Omul.

O lucrare de sinteza, un exemplu remarcabil pentru modul patristic de abordare si valorificare dialectica a conceptului, a argumentatiei prin excelenta teologice, avand ca reper asimilarea literaturii patristice anterioare, intr-un secol obscur, modest in surse si crud incercat sub agresiunile monofizitismului si ale invazei arabe.

Copiii nostri cresc in vremuri foarte pri­­mej­dioase, in care societatea se leapada de idea­lurile acceptate de popoarele crestine si, mai presus de orice, de toate idealurile dragostei jertfitoare.  In locul acestora, in spiritul vremurilor noastre, se sadeste in inimile copiilor cultul iubirii de sine si al placerilor.

Fara ajutorul lui Dumnezeu, fara participarea la binecuvantatele si mantuitoarele Taine ale Sfintei Biserici, nu vom putea rezista in fata acestei pri­mejdii.  De o importanta capitala in crestinism, in educatia morala a copiilor, este marturisirea pacatelor in Taina Pocaintei.  Marturisindu‑si pacatele, copiii, prin puterea data preotului de Sus, primesc nu doar iertare, ci si invataturi pentru viata, si astfel se vor deprinde sa caute rezolvarea problemelor cu care se confrunta nu prin alte mijloace (ceea ce pare intotdeauna mai usor), ci in Biserica, unde primesc binecuvantare, intremare, iertare, intarirea nadejdii in mantuire.

Boala – lucrul de care ne temeam cel mai mult, pe care nu-l voiam şi care am nădăjduit mereu să nu ni se întâmple – a devenit brusc parte a vieţii noastre. Suntem puşi în situaţia de a regândi valoarea pe care o avem pentru cei apropiaţi şi pentru noi înşine. La ce mai putem fi de folos în starea în care am ajuns? De ce era nevoie de boala asta? Cum şi de ce să trăim mai departe? Cum şi de ce să răbdăm această suferință? 

Aceasta carte a fost gândită ca un ajutor tocmai în această situaţie. Pentru că, până la urmă, toate aceste întrebări pe care ni le punem nu sunt noi. Toţi câţi au fost pe pământ înaintea noastră au murit – şi cei mai mulţi dintre ei bolnavi, dar nici pe departe nu au murit cu toţii descurajați, deznădăjduiți, fără a conștientiza sensul propriilor suferințe. Mulţi au murit în pace. Mulţi şi‑au trăit ultimii ani, ultimele luni de viață, cu mare plinătate, putere și bucurie. Mulți au fost vindecați de boala ce părea fără scăpare, murind cu mult mai târziu decât le preziseseră medicii. 

Dialogurile din cartea ce vă stă înainte vă vor descoperi secretele atitudinii corecte față de boală şi vindecare, atitudine ce ne ajută să ne depășim slăbiciunile, descurajarea, și să trăim din plin, păstrându‑ne până la capăt, în sensul cel mai înalt al cuvântului, calitatea de Om. 

Rândurile acestei poveşti, dragii mei, vă vor învăţa, printre altele, că boala cea mai cumplită din lume – o boală care se răspândeşte, din păcate, în zilele noastre – este indiferenţa. Indiferenţa însingurează, indiferenţa ridică ziduri de netrecut, indiferenţa poate, chiar, ucide... Şi singurul, absolut singurul remediu este DRAGOSTEA. Dacă mă însoţiţi în călătoria printr-un tânăr cartier bucureştean, veţi descoperi, copii, cum a reuşit Loredana să alunge de pe strada ei, şi din inimile vecinilor, boala aceasta grea, pur şi simplu, iubind, şi reînvăţându-i să iubească...

Manastirea Optina - binefacatorul Granar de Viata!  Milostiv este Dumnezeu, ca ne-a dat in viata pamanteasca Cerul pe pamant - Manastirea Optina.  Aceasta manastire este cu adevarat o oaza duhovniceasca: din toate colturile Rusiei vin in numar mare pelerini, oameni de toate categoriile sociale, gasesc aici indrumare duhovniceasca si pornind pe drumul pocaintei, dobandesc bucuria reala a vietii, cea bazata pe invatatura Domnului Hristos, nu cea iluzorie.

Aici este prezent harul lui Dumnezeu.  Pelerinii pleaca de la Optina, pastrand in sufletele lor atat frumusetea locului, cat mai ales frumusetea duhovniceasca a acestei manastiri. Aceste impresii binecuvantate sporesc tainic, in inima sensibila credinta in Dumnezeu.

Oamenii veneau in numar mare la stareti, cautand adevarul lui Dumnezeu, cuvinte imbucuratoare si de imbarbatare, alinare in necazuri, vindecare de toate neputintele lor sufletesti si trupesti.  Iar Bunul Dumnezeu sporea puterea si darurile staretilor si mii de oameni se salvau in preajma lor, primind fiecare dupa credinta lui.  La fel era si in schitul Manastirii Optina sau la hibarca Cuviosului Ambrozie.