Cine ar putea ramane impasibil atunci cand ar afla groaznicele chinuri, suferintele inimaginabile indurate pentru Hristos de ei, oameni simpli precum noi? Au fost cu siguranta si caderi, dar multimea biruitorilor stiuti si nestiuti au deschis portile raiului. Avandu-le chipul in fata ochilor nostri duhovnicesti ne intrebam: in ce masura viata noastra se aseamana cu a unuia dintre ei? cat am facut sau facem din ceea ce am putea face? Sunt intrebari simpple ce nasc in noi semnele strigarii.

Aceasta carte s-a ivit de la sine, izvorand din sufletul scriitorului, la putin timp dupa adormirea Batranului Porfirie.  Fara a avea pretentia unei expuneri sistematice a celor scrise, cartea a fost bine primita de toti credinciosii crestini, care au vazut in scriitor doar un alt crestin, la fel de simplu ca si ei, care le vorbeste in limbajul de zi cu zi despre toate lucrurile cele minunate si despre toate invataturile pe care si le aminteste din discutiile cu Parintele Porfirie.

Scopul acestei carti nu este aducerea unor laude Parintelui Porfirie, ci acela de a-i indemna pe toti sa-L iubeasca pe Hristos, Care este Totul, asa cum insusi parintele spunea.  Daca fie si un singur suflet se va folosi de aceasta carte, atunci este indreptatita osteneala celor ce au inlesnit aparitia sa.

Educatia copiilor este obligatia primordiala a parintilor.  Parintii care au esuat in educarea copiilor lor sunt socotiti, de obicei, ratati in toate.  Daca ei si-au pus viata in slujba extinderii afacerilor si a inmultirii banilor si averilor, facandu-se magnati si bogatasi, dar n-au miscat nici un deget pentru educarea elementara a copiilor lor, atunci inseamna ca nu numai ca nu le-au oferit nimic acestora, dar s-au mai si luptat si ostenit sa-i faca lenesi, neispraviti si infractori!  si stiti de ce?  Pentru ca banul, cand intra pe mana unor oameni decazuti, face rau atat celor ce il au, cat si celor care sunt lipsiti de el.  Deoarece primii - cei care-l au - profita de ultimii - cei care nu-l au - dupa bunul lor plac.

Din cuprins:

Icoane facatoare de minuni
Medic neplatit
Aparitii binefacatoare
Ocrotire si ajutor

Exista in invataturile lui Dorotei un mare optimism.  Marele vrajmas a fost biruit prin moartea lui Hristos.  Deci il putem birui si noi.  Raul, demonii, n-au putere prea mare de existenta si deci nici de lucrare, decat atata cat le concedem noi.  Ei sunt tari numai prin amagiri, prin inscenari.  Intarirea constiintei de sine, a sensibilitatii noastre spirituale, ne scapa din mrejele inconsistente ale patimilor, ale demonilor.  Patimile lucreaza prin gandurile noastre, mai bine zis prin strambarea lor.  Dar ele sunt constructii ajutate de noi prin neatentie.  Atentia noastra le poate risipi usor, reinsanatosindu-ne.  Ele au sprijin intr-o vointa inselata si inselatoare a noastra.  Socotim ca prin aceasta vointa ne slujim interesele proprii cand de fapt ne deservim fiinta noastra.  E o vointa amagitoare, care e intarita de o pretentie, de pretentia ca avem dreptate cand urmarim interesele noastre egoiste care in scurta vreme se dovedesc contrarii noua.

Acesta este aspectul principal al invataturilor: o simplicitate naturala, o spontaneitate care nu se mai gaseste in nici o alta scriere duhovniceasca din epoca parintilor; ele nu sunt scrieri, sunt cuvinte vii ale unui mare povatuitor duhovnicesc.

Pr. Dumitru Staniloae

Sint prezentate vietile catorva monahi si asceti athoniti: pr Hariton Duhovnicul, Gavriile Karuliotul, pr. Filaret Ascetul, Pr. Filaret Konstamonitul, Pr. Gherasim Menagias. 

In Biserica noastra Ortodoxa, teologia si viata spirituala sunt intr-o stransa legatura.  Dogma si morala se intrepatrund.  Nu se poate vorbi de viata duhovniceasca dreapta fara credinta ortodoxa, iar marturisirea acesteia presupune o viata curata.  Devierea de la una se rasfrange de obicei in alunecarea din cealalta.

Educatia copiilor este obligatia primordiala a parintilor.  Parintii care au esuat in educarea copiilor lor sunt socotiti, de obicei, ratati in toate.  Daca ei si-au pus viata in slujba extinderii afacerilor si a inmultirii banilor si averilor, facandu-se magnati si bogatasi, dar n-au miscat nici un deget pentru educarea elementara a copiilor lor, atunci inseamna ca nu numai ca nu le-au oferit nimic acestora, dar s-au mai si luptat si ostenit sa-i faca lenesi, neispraviti si infractori!  si stiti de ce?  Pentru ca banul, cand intra pe mana unor oameni decazuti, face rau atat celor ce il au, cat si celor care sunt lipsiti de el.  Deoarece primii - cei care-l au - profita de ultimii - cei care nu-l au - dupa bunul lor plac.

Povestire crestina

Multe sunt deosebirile şi scopul milosteniei. Că este cineva care face milostenie ca să se binecuvinteze casa lui; şi Dumnezeu binecuvintează casa lui. Altul, pentru fiii lui, şi Dumnezeu păzeşte pe fiii lui. Altul, pentru ca să fie slăvit; şi Dumnezeu îl slăveşte pe el. Şi Dumnezeu nu leapădă pe nimeni, ci, orice voieşte fiecare îi dă lui, când nu se vătăma sufletul din acesta. Dar, aceştia toti, departe sunt de plata lor. Că, după scopul pentru care au făcut milostenie, le-a plătit lor Dumnezeu şi cu nimic nu le mai este dator în veacul viitor. Deci, tu, de vei face milostenie, fă întâi pentru sufletul tău, şi orice doreşti îţi va da ţie Dumnezeu, pe deasupra. Că scris este: "Să-ţi dea ţie Domnul după inima ta". Şi iarăşi, "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu - adică cele sufleteşti, şi dreptatea Lui - şi toate acestea se vor adăuga vouă". 

ANTOLOGIE REALIZATA DE PROF. ELISABETA FILIOREANU

A lauda acum pe Preacuviosul si de Dumnezeu purtatorul Parintele nostru Efrem Sirul, pentru faptele lui bune, mari si minunate, este un lucru nepotrivit si mai presus de vrednicie.  Pentru ca el, si sus in cer la Dumnezeu este preamarit, si jos pe pamant de toata Biserica dreptcredinciosilor este cinstit.  Inca si de sfintii cei mari, care au fost intr-o vreme cu el, sau care dupa el au stralucit, cu multe cuvinte de lauda s-a incununat.  A arata iarasi folosul ce se pricinuieste din citirea cuvintelor sale, cele de Dumnezeu insuflate si din Duhul Sfant, Cel intru dansul salasluit, judec ca e de prisos.  Ca lucrul, fiind de fata, singur marturiseste.  Inca si vreme a aratat ca nimic nu este mai intelept decat cuvantul de obste.  Ca el pe toate le vadeste, precum si folosul acesta.  Ca nimeni din cei ce cu luare-aminte s-au indeletnicit cu citirea lor n-a ramas neimpartasit de schimbarea cea spre mai bine in fapta buna.