A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile și virtuțile nu sunt simple instrumente retorice.  Înțelese terapeutic, ca boală și sănătate, stricăciune și nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă și punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuții doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii ființei noastre.  Abia atunci înțelegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuți și adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătății și nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovnicești ai tuturor timpurilor, lucrarea de față sintetizează o sumă de repere practice, ușor de înțeles și însușit pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Ce vede, ce aude, ce simte mintea rugătorului, care, după ce s-a despătimit prin făptuire, trece „prin uşa iubirii“ în patria contemplaţiei? Ce ispite îl întâmpină acolo? Ce repere are calea neştiută care îi stă înainte? Cine sunt acum duşmanii şi în ce fel acţionează? Cine prietenii, cine aju-tătorii? Care e strategia generală a luptei în această fază şi ce trebuie să facă şi, îndeosebi, să nu mai facă monahul ajuns până aici? Cum pot fi deose-bite contemplaţiile autentice de vedeniile înşelătoare? Ne oprim undeva, la vreuna din contemplaţii, sau înaintăm? Dacă da, până unde…? Doar cine a fost frământat de asemenea întrebări, căutând zadarnic răspunsuri limpezi şi detaliate, va putea înţelege în ce constă „comoara“ lui Iosif Hazzaya, sau, dacă vreţi, „comoara Iosif Hazzaya“. De fapt, chiar supranumele de Hazzaya (Văzătorul), pe care i l-au dat deja con-temporanii, spune despre autorul nostru că a fost, întâi de toate, un om al experienţei duhovniceşti, un cunoscător din trăire al multiplelor forme de vedere a luminii necreate dumnezeieşti, în timp ce bogata cultură care transpare din scrierile sale este instrumentul intelectual care l-a ajutat să-şi rostească trăirile pustniceşti şi contemplaţiile. În ultimă instanţă, scrierile Avvei Iosif Hazzaya sunt, trebuie s-o spunem, o mărturie tulburătoare a vederii lui Dumnezeu, aşa cum aveau să fie, în spaţiul bizantin, scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog sau cele ale Sfântului Grigorie Palama. 

M-am născut în Pipirig pe 13 august 1951, într-o familie cu unsprezece copii, eu fiind mezina. Părin?ii, Maria ?i Dumitru Creangă, ne-au crescut în frică de Dumnezeu ?i în iubire cre?tină. Pe atunci, Păintele Sofian Boghiu picta Biserica „Catedrala Mun?ilor” din Pipirig, ctitorie a Patriarhului Nicodim Munteanu. Părintele Sofian Boghiu m-a botezat ?i mi-a pus numele Olga, spunându-le părin?ilor mei că Sfânta Olga, Împărăteasa Rusiei, mă va ajuta; ?i a?a a fost...

Am avut privilegiul ca primul duhovnic să-mi fie Părintele Paisie Olaru, ?i mai apoi Părintele Ilie Cleopa, cel căruia i-am dus trei ani mâncare în ascunzătoare, la sora mea, Maria Olteanu din Pipirig. Pe atunci, eu aveam opt ani ?i trebuia să ?in taină; ?i am ?inut… Cred că rugăciunile acestor sfin?i părin?i s-au auzit la ceruri ?i a?a am devenit preoteasă, căsătorindu-mă cu teologul Teoctist Caia, absolvent al Academiei Teologice din Zagorsk-Moscova. În anul 1973, Preafericitul Pimen, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, apreciind meritele studentului Teoctist Caia, mi-a trimis o invita?ie oficială pentru un pelerinaj în fosta Uniune Sovietică, timp de o lună, motivând: „Pentru încurajarea unei viitoare preotese”. A?a am putut să mă rog în unele dintre cele aproape două mii de biserici ?i mănăstiri din Moscova, la mănăstirile de pe Inelul de Aur al Rusiei, la cele din Sankt Petersburg, Odessa, Kiev, Poltava, prilej cu care m-am bucurat de atâtea comori spirituale.

Nu întâmplător m-am rugat în Catedrala Poltavei, acolo unde a fost botezat Petru Velicikovski, ?i am gustat din dulcea]a meleagurilor natale, unde a copilărit Sfântul Paisie… Poltava este asemenea Grădinii Raiului, are livezi nesfâr?ite, la umbra cărora Petru citea ?i iar citea, spunând că vrea să devină „cititor”. [...]

Cele mai frumoase povestiri din această carte mi le-a ?optit Sfântul Paisie pe când mă rugam cu lacrimi si-mi îngăduie a-i pune via?a în poveste. Sfântul mă lua de mână, îmi revela raiul, apoi, ceea ce vedeam ?i auzeam scriam... Cine se roagă Sfântului Paisie de la Neam? dobânde?te îndrăzneală la Dumnezeu, prin mijlocirea acestuia.

Cea mai înaltă și nobilă cale de a-I aduce închinare lui Dumnezeu e imnul și cântarea bisericească, în ale căror forme noi a fost modelată întreaga învățătură a Sfintei Scripturi, după ce a trecut prin „topitoarele” simțirii dumnezeiești a Sfinților Părinți, pentru a ni se descoperi toate sensurile și învățăturile trebuincioase mântuirii:

Căci fără mântuirea minții nu e cu putință mântuirea omului, după cum grăitorii de Dumnezeu ne-au făcut cunoscut.

Fie ca și noi, cântând sau citind sau ascultând aceste Canoane, în care grăiește nu poetul bisericesc, ci mai degrabă Însuși Duhul Sfânt, să ne lăsăm inima cucerită de preadulcile intonări, spre a glăsui dimpreună „Cântarea Cântărilor” și a intra în „Sfânta Sfintelor”, ajungând împlinitori și liturghisitori ai înțelesurilor cerești din ele!

Să ne învrednicim a ne răstigni împreună cu El, adică a ne ține departe atât de făptuirea, cât și de lucrarea păcatului ca, sporind întruna pe drumul virtuții și murind cu Domnul nostru, să înviem, să ne slăvim și să domnim în veci, dimpreună cu Acesta, întru Învierea Lui.

Amin!

E o carte cuprinzând aproape 150 de întrebări ale adolescenților români din toate colțurile țării, la care răspund, în funcție de specialitatea fiecăruia, următorii autori: 

1 ) Virgiliu Gheorghe – Biofizician şi doctor în bioetică, autor al cărţilor: Efectele televiziunii asupra minţii umane (2005), Revrăjirea lumii (2006), Efectele micului ecran asupra minţii copilului (2006), Ştiinţa şi războiul sfârşitului lumii (2008), Pornografia, maladia secolului XXI (2011). Este coordonator al secţiunii ştinţifice a revistei Familia Ortodoxă. 

2 ) Conf. dr. Claudia-Elena Ţuclea (Bucureşti) – cadru universitar la Facultatea de Comerţ, Departamentul de Turism și Geografie, autoare de cărţi și articole ştiinţifice în ţară şi străinătate. Între anii 1995-2001 a fost director economic și coordonator al colecţiei economice a Editurii Nemira. 

3 ) Dr. Ioana Bratu din Bucureşti – a absolvit Facultatea de Pediatrie UMF Bucureşti (1972). Preocupată de problema gravă a dependenţei de droguri, a urmat trei ani cursuri în domeniu, susţinute de Fundaţia olandeză ,,De Hope”, obţinând certificatul de consilier în adicţii şi cotrainer. A funcţionat patru ani ca voluntar la o comunitate terapeutică pentru fete dependente de droguri, la Câmpina. În cadrul unui parteneriat cu Penitenciarul Jilava a mers la întâlniri săptămânale cu deţinuţii consumatori de droguri, timp de un an (2010-2011), ca voluntar cu acţiuni medico-socio-culturale. 

4 ) Laurenţiu Dumitru din Pitești – în prezent e teolog, publicist şi editor ortodox, fiind implicat în activităţi misionare cu tinerii. Din 2008, editează o revistă de lifestyle orthodox, „Orthograffiti”, care se adresează în mod special tinerilor de liceu. 

5 ) Pr. dr. Ştefan Negreanu din Arad – asistent universitar la catedra de Istorie Bisericească Universală a Facultății de Teologie Ortodoxă, din cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad. Din anul 2004 este duhovnic la biserica Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad. 

6 ) Anamaria Jitea din Arad – „Sfinţii Părinţi nu clasifică oamenii în buni şi răi, în morali şi imorali, ci în bolnavi sufleteşte, cei în curs de vindecare şi cei vindecaţi.” (Hierotheos Vlachos). Anamariei îi place să creadă că face parte acum dintre oamenii ce se află în curs de vindecare sufletească. A căutat mulţi ani până când, întrun târziu, dar nu prea târziu, l-a aflat pe Hristos. E absolventă a Facultăţii de Drept. 

7 ) Dr. Violeta-Olivera Radosav din Timişoara – absolventă a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara (2001), medic specialist de medicină de familie. Este voluntar formator în campania „Vreau să aflu” a Fundaţiei Creştine „Părintele Arsenie Boca”. 

8 ) Protosinghel dr. Teofan Popescu de la Mânăstirea Putna – între 1995-1999, a fost preşedintele ASCOR Bucureşti. Între 1997-2000, a fost redactor-şef al revistei „Schimbarea la faţă”. Din 2001, este închinoviat la mânăstirea Putna. În 2004, a fost hirotonit preot, iar în prezent împlinește ascultarea de ghid la muzeul mânăstirii. În anul 2010, a susţinut lucrarea de doctorat. 

9 ) Dumitra Mioara Amihăesie din București – a absolvit Facultatea de Psihologie şi Sociologie, master în Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală; formare în terapie de grup şi individuală, având atestat de liberă practică ca psihoterapeut. Dar cea mai importantă școală este învățătura Domnului nostru Iisus Hristos. În prezent, preocuparea ei prioritară este a-i ajuta pe tinerii cu probleme sufletești. 

10 ) Pr. drd. Ioan Irimia din Suceava – a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, din București, secția Pastorală (2002), este căsătorit și are 3 copii. În prezent este coordonator al secţiunii Cultura Duhului a revistei „Familia Ortodoxă”. 

11 ) Cristian Filip din București – absolvent al Facultăţii de Electromecanică Navală din cadrul Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, a profesat ca ofiţer electromecanic maritim până în 1993, după care a intrat în sectorul privat, desfăşurând activităţi manageriale comerciale şi financiare. Din 2008 este implicat în sectorul social înfiinţând, alături de Dan Lucinescu (scriitor, om de ştiinţă şi fost deţinut politic), Fundaţia creştină „Părintele Arsenie Boca”. În prezent este şi student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. 
12 ) Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu din Sf. Gheorghe, Covasna – a susținut doctoratul în teologie ortodoxă, în anul 2008, la Sibiu cu tema „Semnificaţia şi valoarea Înţelepciunii divine în spiritualitatea românească”, sub îndrumarea pr. prof. dr. Ilie Moldovan. Actualmente este consilier cultural al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi director al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”. 

Cartea cuprinde 7 capitole și trei anexe. Capitolele sunt următoarele: 
a) Viaţa şi sensul ei 
b) Familia mea de acasă şi Biserica Ortodoxă 
c) Şcoala, cariera, integrarea în societate 
d) Cum să înţelegem iubirea şi căsătoria? 
e) Distracţii şi patimi 
f) Iubirea de Dumnezeu şi de neam 
g) Necazurile şi moartea. 

Lupta dintre Duhul lui Hristos și duhurile cele rele care îl ispitesc pe om de‑a lungul vieții începe încă de la Botez, creștinul fiind asaltat de mulțime de păcate.

Duhurile pierzătoare se silesc să ne des­par­tă în fiecare ceas de Cel Preaînalt prin cele să­vârșite de noi, prin cuvânt ori chiar prin cuget. În acest cumplit război al omului cu răul şi duhurile sale nevăzute, având în ajutor pe Însuşi Dumnezeu, mulțime de creștini s‑au arătat însă biruitori, încununându‑se cu cununa cea ne­veș­tejită a sfinţeniei.

Cartea de față prezintă în chip limpede răz­boiul nevăzut al omului, fiind un îndrumar ne­pre­țuit al Părinților celor din vechime, dar și al unor nevoitori mai apropiați de zilele noastre, pe calea dobândirii Împărăției cerești.