Copilul ar trebui sa-L cunoasca pe Hristos nu din carti cu poze, ci din modul de gandire, din stilul de viata, din legaturile reciproce ale membrilor familiei.  Daca in acest chip Il cunoaste pe Hristos, Hristos va fi aproape si va deveni drag sufletului sau pentru toata viata.  Tocmai in acest fel au fost crescuti crestinii cei de demult, mucenicii, mucenitele si Parintii Bisericii de catre familiile lor crestine.

Cartea de fata ne arata cum se pune temelia adevaratei educatii religioase: incepand cu cea mai frageda varsta, sa fie umplut sufletul copilului cu un continut crestin corespunzator – nu doar cu lucruri vremelnice si superficiale, ci cu cele care raspund celor mai profunde cerinte ale fiintei lui.  Astfel, copilul va putea depasi usor ispitele ce se nasc in suflet.

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a Împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni‑l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai‑marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta. 

Pentru tine smerenia se asociaza cu haina neagra, cu privirea atintita in pamant, cu renuntarea la lume?

Sa stii: smerenia nu se practica doar la schit sau in manastire, ci si in statia de metrou sau la coada la bilete, cand ai ochii atintiti la ecranul calculatorului sau cand esti la serbarea copilului, cand ai de rezolvat problemele de serviciu sau de depasit dificultatile familiale.

Smerenia nu este o virtute rezervata clericilor sau monahilor: este o arta duhovniceasca a vindecarii de sine in viata de zi cu zi.  Ea detensioneaza relatiile cu ceilalti, aduce armonie in viata de familie si linistea interioara care ne lipseste adesea atat de mult – insa mult prea des ramane un concept abstract, surghiunit pe paginile scrise in grai uneori greu de inteles ale literaturii bisericesti clasice.

Ceea ce va propune cartea de fata este tocmai o perspectiva practica, adaptata modului contemporan de viata, asupra uneia dintre cele mai importante virtuti crestine, care, dupa cum afirma Sfintii Parinti, poate inlocui cu prisosinta asceza fizica, atat de greu accesibila de cele mai multe ori in conditiile modernitatii.

Lumea de astăzi nu ne oferă o viaţă liniştită şi lungă.  Stresurile şi bolile, ameninţările naturii (încălzirea globală, incendiile, inundaţiile), războaiele şi problemele economice fac din viaţa noastră un iad!  Trebuie însă să avem curaj, căci şi în acest iad putem să aflăm Raiul şi să fim fericiţi!  Este de ajuns să găsim cheia care ne va deschide poarta Raiului pământesc.  Această cheie este ţinerea poruncilor lui Dumnezeu, Care ne grăieşte: „Fiul Meu, nu uita învăţătura Mea şi inima ta să păzească sfaturile Mele, căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire ţi se vor adăuga.”  Şi fireşte că Dumnezeu nu grăieşte minciuni!  Iar ştiinţa confirmă lucrul acesta.  De fiecare dată specialiştii fac descoperiri care demonstrează că „poruncile” Bisericii noastre – iubirea, iertarea, postul, rugăciunea şi celelalte – influenţează pozitiv sănătatea psihosomatică a omului.  Cum se întâmplă acest lucru minunat veți afla în paginile cărţii noastre.

Traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache

Această carte despre relaţia cu duhovnicul, despre problemele care pot apărea în ea şi despre rezolvarea lor, despre spovedanie şi raportul dintre aceasta şi bolile sufleteşti, aparţine arhi­man­dritului Vasilios Bacoianis, unul dintre duhovnicii cunoscuţi ai Greciei contemporane. Scrisă într-un limbaj uşor accesibil, plină de exemple concrete şi explicaţii la obiect, ea vine în ajutorul creştinilor vremurilor de acum, care au în general puţin timp la dispoziţie şi multă dorinţă de a-şi lămuri problemele legate de acest aspect fundamental al vieţii bisericeşti care este relaţia cu părintele duhovnicesc şi mărturisirea păcatelor.

Traducere din limba greaca de pr. Victor Manolache 

Anul aparitiei: 2012 

în cele mai sălbatice locuri ale Sfântului ­Munte, unde puţinii pustnici care îndrăznesc să-şi facă sălaşul între stâncile abrupte şi prăpăstiile ameţitoare duc o viaţă greu de imaginat cu mintea ­orăşeanului ­obişnuit cu confortul civilizaţiei, a trăit, printre alţi ­oameni cereşti şi îngeri pământeşti, ­Bătrânul Filaret Pustnicul. Cu toate că simplitatea şi asprimea ascetică a ­nevoinţelor Bătrânului este cu neputinţă de urmat pentru cititorul obişnuit, exemplele oferite de el oferă chei simple pentru probleme centrale ale vieţii ­oricărui creştin: ­liniştea interioară, ­raporturile cu ­semenii, înfruntarea cu folos a lipsurilor, ­greutăţilor şi bolilor.

CUPRINS:

Prefata

Viata fericitului Filaret

1.Intalnirea mea cu fericitul Filaret

2.Vecinul parintelui Filaret, pustnicul rus Nikon

3.Batranul Filaret la manastirea Stavronikita

4.Portretul fericitului Filaret

5.Proorocie cu privire la Sfantul Munte

6.Traiul fericitului Filaret la Karoulia

7.Vizita la parintele Filaret

8.Pustnicul grec Gavriil, vecinul fericitului Filaret

9.Pustia Karoulia

10.Monahii de la Karoulia

11.Ultimul pelerinaj la Karoulia

Cuvinte de zidire duhovniceasca ale fericitului Filaret

Bibliografie

Iubirea este o cale a suferinței și, pentru a nu fi respinsă înainte de a-i simți gustul, Eminescu a descris-o ca pe o poveste de iubire între un Luceafăr și o copilă. Dar, departe de a fi doar o închipuire imaginară, lipsită de simțul realității, această poveste ascunde taina iubirii aproapelui, iubire care implică același grad de dificultate ca și iubirea dintre o fecioară și un Luceafăr. Și tocmai pentru că nimeni nu se poate ridica la înălțimea descoperirii unei asemenea taine fără o pregătire pe măsură, Eminescu ne-a lăsat nouă o asemenea comparație, cu speranța că nu va dispărea iubirea de aproapele.

Aceste convorbiri au apărut ca un strigăt de disperare la vederea a tot ceea ce se întâmplă în familia din zilele noastre. De unde capătă tinerii cunoștințe despre familie și căsnicie? Privindu-i pe proprii părinți, gata întotdeauna de scandal, de pe micile ecrane și din filme. Ei pot numai să viseze la faptul că o căsnicie poate fi eternă, că iubirea adevărată și fidelitatea se pot întâlni și astăzi, întrucât nu văd întâmplându-se aceste lucruri în realitatea în care trăiesc.
Sarcina pe care mi-am propus-o, mergând la conferințele organizate pentru elevii clasei a XI-a, era una foarte simplă: să le mărturisesc că toate acestea sunt cu putință și în realitate, că vor putea iubi cu adevărat și că, la rândul lor, pot fi iubiți în aceeași măsură. Dar iubirea presupune, bineînțeles, strădanie.
Mi-aș dori să cred că, într-o bună zi, va fi reintrodusă în școli o materie care s-ar putea numi Etica și psihologia vieții de familie (dar care, spre deosebire de vechea disciplină comunistă, ar fi o variantă a viziunii ortodoxe asupra familiei). Până la urmă, fizicieni și chimiști vor deveni unul dintr-o mie, deși aceste discipline sunt studiate ani la rând. O familie însă vor întemeia aproape toți, iar în școli nu li se vorbește nimic despre lucrul acesta, în cel mai bun caz (de fapt, în cel mai rău caz) le este introdusă Educația sexuală.
Convorbirile de față au fost adresate elevilor din clasa a XI-a dintr-un liceu din orașul Taldom. Însă unele subiecte legate de latura intimă a căsniciei au putut fi abordate abia cu elevii claselor absolvente.
Textele convorbirilor din această carte sunt mai ample decât orice conferință reală ținută la școală. În funcție de auditoriu și de întrebările adresate, discuțiile se axau doar pe o anumită parte a subiectului. Cartea conține și ceea ce s-ar fi putut spune și nu s-a spus acolo.

Cartea cunoscutei scriitoare Ljiljana Habjanovic Durovic reușește să prezinte pe înțelesul copiilor viaţa uneia dintre sfintele cele mai iubite din România, a cărei binecuvântare s-a făcut simţită de-a lungul veacurilor asupra atâtor generaţii de credincioşi.

Însoţită de numeroase ilustraţii atrăgătoare, această carte este potrivită tuturor copiilor, de orice vârstă, fie ei mai mici, fie mai mari, spre a le descoperi cu multă gingășie calea minunată a revărsării harului și ocrotirii Cuvioasei Parascheva.

Autoarea acestui volum ne descrie minunat si deosebit bogatia impresionanta a vietii in Hristos Domnul, care, pentru dobandirea ei, cere, neindo­iel­nic, sacrificii si eforturi.  Inaintarea pe treptele cele mai inalte ale credinţei nu se realizeaza pe cai magice si nici prin manifestari de falsa pietate, ci numai prin stradania de a ne modela comportamentul dupa cel al lui Iisus, Domnul si Mantuitorul nostru, in cele mai marunte si aparent neimportante actiuni ale noastre.

Eseurile cuprinse in acest volum se adreseaza celor care doresc sincer sa renunte la pretexte, lamentari, false justificari, deprinderi rele si obisnuinta de a‑i invinovati pe altii pentru problemele lor.  Ele nu sunt paliative, ci medicamente eficiente pentru a ne vindeca de pacate.  Sunt dusuri reci care pot alunga fierbinteala patimilor din cauza carora suferim de anxietate, depresie, infatuare sterila si avem relatii total nereusite cu oamenii pe care ni i‑am dori aproa­pe.  Sunt comori pretioase care ne pot imbogati sufletul, ostoindu‑ne setea dupa apa din care, daca vom bea, nu vom mai inseta in veac.

Aceasta carte transcrie rezumativ predarea prin viu grai a vietii monahale traite de autor alaturi de Gheron Iosif Isihastul.  Invatatura orala a acestuia a fost esentializata de Geronda Iosif Vatopedinul in densele capitole care alcatuiesc volumul de fata.  In acest sens, aici gasim liniile principale ale invataturii Batranului Manastirii Vatopedului, testamentul sau duhovnicesc, chintesenta unei gandiri filocalice contemporane, formate din experienta si adapate la izvoarele primenitoare ale marilor Parinti duhovnicesti din toate vremurile.  Toate atributele care pot fi acordate acestei scrieri se sintetizeaza intr-o singura expresie: cuget patristic.