Cum sa biruim frica

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-136-518-3
Status: in stoc

Cum sa biruim frica

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Editura Sophia

Frica ne intuneca zilnic viata: ne e teama pentru viata si sanatatea noastra si a celor apropiati, ne e teama pentru bunastarea noastra materiala, ne e teama de necazurile neprevazute, ne e teama de cele la care ne asteptam; ne e teama de cei ce ne dusmanesc, ne e teama pentru cei care ne iubesc; ne e teama de viata si, nu in ultimul rand, ne e teama de moarte si de intalnirea cu ceea ce se afla dincolo de aceasta.  Ce este de facut?  Cum ne putem apara inima si mintea de dureroasa apasare a temerilor?

Dupa cum ne-a obisnuit, autorul cauta ras­­­­punsurile oferite de experiențele celor ce se confrunta in mod constant cu probleme sufletesti, incercand sa aduca oamenilor usurare de angoasa: duhovnicii si psihologii.  Si, ca de fiecare data, rezultatul este o carte ce se citeste pe nerasuflate, in care folosul se imbina cu placerea lecturii, care va aduce, negresit, nadejde si intarire in sufletele cititorilor.

Pret: 15.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

      Rugăciunea în vremea bolii 

      Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
      Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
      Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
      Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

Carti scrise de acelasi autor

    • Sabino Chialà (n. 1968), Monah la mănăstirea Bose, teolog și biblist italian, siriacist și orientalist remarcabil, specialist în scrierile apocrife creștine (Libro delle parabole di Enoc, Paideia, 2007) și în literatura primelor secole ale creștinismului, s-a ocupat în mod deosebit de Părinții pustiei și de spiritualitatea monastică răsăriteană (La vita spirituale nei Padri del Deserto, Trapani, 2006), și mai ales de Avva Isaac Sirul, din ale cărui scrieri a tradus și editat în limba italiană (Isacco di Ninive. Un’umile speranza, Qiqajon, 1999; Isacco di Ninive. Terza Collezione, Leuven, 2011) și căruia îi dedică o impresionantă monografie, tradusă de curând și în limba română (Isaac Sirianul – asceză singuratică și milă fără de sfârșit, Deisis, 2012). A studiat la Universitatea din Torino și la Universitatea Catolică din Louvain-la-Neuve și este membru al Academiei Ambroziene din Milano și al Asociației Siriaciștilor din Italia „Syriaca”.

      În ambianța monahismului siro-oriental, Avva Avraam de Kashkar deține, cu siguranță, un loc de primă importanță. Comunitatea întemeiată de el pe muntele Izla, cunoscută ca „Marea Mănăstire de pe muntele
      Izla“, Rânduielile monahale pe care le-a scris, precum și ucenicii lui, care au întemeiat, la rândul lor, noi mănăstiri în toată Mesopotamia și dincolo de ea, au avut un rol decisiv în dezvoltarea monahismului
      siro-oriental. Am putea să facem o comparație între acest părinte din secolul al VI-lea și o altă personalitate monahală mai bine cunoscută nouă, occidentalilor, care, fiind aproape contemporană cu Avraam de
      Kashkar, ne amintește în multe feluri de activitatea acestuia: este vorba de Benedict de Nursia (cca. 480-547), care este și el, într-un anume fel, un reformator al monahismului și, mai ales datorită bine cunoscutei sale
      Rânduieli monahale, un inspirator al generațiilor care vor urma.

      Plecând, așadar, de la figura întemeietorului, Avraam de Kashkar, vom căuta să urmărim etapele dezvoltării interioare a Marii Mănăstiri de pe muntele Izla și influențele acesteia asupra lumii din afară, încercând deopotrivă să plasăm experiența vieții monahale de aici în contextul mai larg al monahismului și ecleziologiei.

watch series