Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

În Sinaxarele Bisericilor Ortodoxe din Grecia şi Rusia acest mare trăitor isihast, originar din părţile Moldovei, apare trecut sub felurite nume: Cuviosul Antipa Athonitul, Sfîntul Cuvios Ieroschimonah Antipa de la Valaam sau Cuviosul Antipa Românul. Cînd Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a re­­cunoscut canonizarea sa (mai 1992), a dispus să fie trecut în ca­­­­­lendar cu titulatura de Sfîntul Cuvios Antipa de la Calapo­deşti, pomenirea sa făcîndu-se pe 10 ianuarie. În anul 2002, Sfîntul Sinod al Bisericii noastre a aprobat şi Acatistul Cuvi­o­sului, întocmit de P. S. Dr. Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului.

Antiparenting este suma experienÈ›elor mele: este o carte solidă, alcătuită din două părÈ›i teoretice în 33 de capitole È™i 10 povestiri-tablou din copilărie È™i adolescenÈ›ă. Este o abordare fenomenologică a fenomenului Parenting, cu o excursie în filosofia paternităÈ›ii aÈ™a cum apare ea în Biblie È™i Confucianism, cu multe ilustraÈ›ii de caz. Ca romancier, vă asigur o lectură captivantă, ca jurnalist preocupat de anchete de mare răsunet în România, Moldova È™i Rusia, vă asigur o carte foarte bine documentată È™i responsabilă. Ca om crescut în pădure, vă dăruiesc o carte plină de culori, sunete È™i mirosuri. Ca om al lui Dumnezeu, vă împărtăÈ™esc sufletul meu È™i multă căldură. Sper să primiÈ›i acest dar al meu. Vi-l ofer din toată inima. (Savatie BaÈ™tovoi) 

Antiparenting a devenit un fenomen înainte de a fi o carte. 
Este primul experiment de acest fel, cînd o carte se scrie cu peste 10 000 de cititori în faÈ›ă care comentează, contrazic È™i completează cele scrise. Sîntem în premieră mondială. S‑ar putea ca acesta să devină un nou mod de a scrie cărÈ›i, un nou gen de literatură. Vocile cititorilor se regăsesc nu doar la nivel de idei È™i atmosferă, ci chiar străbat în carte la modul cel mai direct, în calitate de actori. 

www.facebook.com/groups/Antiparenting/ 

Fondatorul Antiparenting‑ului este Savatie BaÈ™tovoi, el însuÈ™i rodul unui experiment educaÈ›ional. PărinÈ›ii săi, tatăl – profesor universitar de filosofie È™i mama – regizor de teatru, se mută într‑un sat mic înconjurat de păduri, îndată după naÈ™terea primului lor fiu. Copilăria plină de culori È™i aventuri va ajunge subiectul primului roman moldovenesc tradus la Paris, scris la doar 21 de ani. ObiÈ™nuit să sară prin copaci È™i să îmblînzească caii de pe È™es, tînărul precoce va sări la fel de uÈ™or prin literatură, adunînd numeroase premii literare. Astăzi Savatie BaÈ™tovoi este unul dintre cei mai prolifici È™i mai vînduÈ›i autori români în viaÈ›ă, tirajele cărÈ›ilor sale depăÈ™ind 200 000 ex. Opiniile sale despre educaÈ›ie au provocat adevărate războaie internautice între grupurile promotoare a noilor curente de parenting È™i grupul Antiparenting.

AdmiraÈ›ia pentru monahul Efrem - acest om harnic, talentat È™i smerit - mi-a crescut în mod vizibil pe măsură ce l-am cunoscut, ce l-am descoperit. Dar, în mod particular, m-a surprins prin surâsul bonom, prin implicarea directă la "coada cratiÈ›ei", prin varietatea propunerilor culinare, prin simplitatea reÈ›etelor, prin costurile reduse de a obÈ›ine respectivele feluri de mâncare, prin timpul de execuÈ›ie scăzut.
O minune de om (e bun la desert!) care răspândeÈ™te arome, care-È™i colorează proximităÈ›ile cu pastelul combinaÈ›iilor sale culinare È™i care face mănăstirea un loc al împăcării cu semenii È™i cu lumea, în care îÈ›i doreÈ™ti să (îÈ›i) revii. Da, împăcarea se poate face È™i prin masa de obÈ™te, prin "liturghia după liturghie", prin comuniunea în jurul unui blid aburind. Mâncarea călugărească în sine, cât ar fi de bună ca gust, dacă nu are o È›âră de rugă în spate, e doar o efemeridă calorică. Rugăciunea, ca ingredient duhovnicesc, îi dezvoltă partea nebănuită, o face "hrană vie", o îmbogăÈ›eÈ™te sufleteÈ™te, o transformă în energie comunitară. Iar aici părintele Efrem este stăpânul acestei transformări, are know-how-ul respectivei tehnici culinar-duhovniceÈ™ti!
Răzvan Bucuroiu

Aceasta carte e un poem.  O curgere de frumusete interioara cum rar mi‑a fost dat sa descopar in lecturile cotidiene.  Autorul‑personaj creste sub ochii cititorului si se lasa prins in icoana.  De altfel, autorul cartii este un om care si‑a hranit libertatea duhovniceasca din convertirea imaginii in icoana.  Un poem despre viata curata, moarte si inviere, un poem de­spre Hristos in tot si in toate.  Un poem‑pathos ale carui strofe, legate cu sange si viata, alcatuiesc un comentariu la Evanghelia Mantuitorului in cel mai personal mod cu putinta.

Cum sa nu tresara inima in tine, cititor fiind, cand in maini tii o carte‑inima, un neasteptat poem‑inima?!  Si afli, cuprins de uimirea smereniei, ca „viata omului este istoria unui graunte care se alimenteaza de undeva din adancuri, se umple de lumina cu o maturitate aurie asemenea cerii de albina pentru ca, mai tarziu, dupa ce a cazut pe pamant, sa creasca inaltandu‑se pana la cer.  Asta, desigur, daca nu va putrezi in temnita intunecata si umeda a raului”.  O carte‑cutare.  Pe care, citind‑o, te redescoperi altul.  O tra­du­cere lina, dintr‑o rusa pasnica si daruitoare de malini infloriti in suflet.